Triumful din Interior – o chemare irezistibila…

M-am gandit sa postez acest articol cu gandul ca ne vom trezi la realitate. Este, totusi, timpul sa ne dam seama de capacitatile pe care le avem in noi insine. In cazul acesta, vreau sa stiti ca nu exista diferente. Cu totii avem ce ne trebuie. Puterile sunt in mainile noastre. Nu exista unii dintre noi sa aiba anumite capacitati si altii nu. Cu totii avem aceleasi capacitati.

As fi vrut sa fi postat acest articol anul trecut de 1 Decembrie dar nu s-a putut. Dar il postez astazi, nu e prea tarziu.

Ceea ce vreau sa spun este ca mult timp ne-am luptat cu dusmanii din exterior. Am fost mintiti, batuti, batjocoriti, numiti un neam pierdut, fara semnificatie si care ar trebui sistematic distrus. Din fericire, Adevarul iese la iveala si se pare ca neamul nostru nu este unul la intamplare, ba chiar este precursorul multor neamuri din Europa de astazi, cum sunt italienii, francezii, galii, sau popoarele balcanice.

Bucurestiul a fost numit acum un secol si ceva, Micul Paris. Avem si noi Arcul nostru de Triumf, avem si noi Champs Elisée-ul nostru, desi nu se numeste chiar asa, si mult timp autoritatile franceze ne-au invidiat. Pentru ce? Pentru faptul ca un popor asa de mic sustinea aproape un continent intreg asa de mare, cum este Europa, cu grânele sale etc. Eram grânarul Europei. Si pe deasupra, timp de secole am rezistat luptelor, razboaielor Orientului care dorea sa cucereasca Occidentul, Europa, adica, si ma refer la hoardele migratoare, de la tatari, la huni, onegri, chiar si, dar mai ales, turci otomani. Le-am aparat lor comfortul in care au trait timp de secole. Iata multumirea pe care o primim in schimb!

Pe vremuri puteam foarte multe, dar acum ni s-a inoculat in minte ideea ca suntem neputinciosi, si din aceasta cauza cerem bani altora, FMI-ului, Uniunii Europeene etc., cand noi de fapt avem extraordinare resurse aici in tara, dar suntem legati de maini pentru ca ni s-a spus ca nu le putem exploata ca nu avem cu ce. Din pacate ni se distrug chiar instrumentele cu care putem folosi aceste resurse. Ce ne mai ramane? Pai, sa ne trezim odata pentru totdeauna.

Atata timp cat inca suntem aici si mai avem discernamant, constiinta si putere de munca, de ce sa nu facem ceva pentru noi, sa ne ridicam din mocirla neputintei (pentru ca este o mare mizerie care ne impotmoleste si care se afla chiar in mintea noastra) si sa incepem sa lucram ceea ce avem. Timpul nu e pierdut.

Ma aflam langa Arcul de Triumf al nostru intr-o dimineata foarte devreme. Soarele rasarea foarte repede si trebuia sa ma misc destul de rapid ca sa pot lucra imaginea pe care o vroiam, o expunere lunga. Am reusit, totusi, sa trag cateva cadre pe care triumfator le-am procesat acasa si am reusit sa aleg o imagine care sa sugereze ceea ce vreau sa spun in acest articol. Se numeste “Triumph Within” si este in engleza titlul pentru ca este adresata si “strainatatii”, ca sa stie toti povestea noastra.

Faceti click pe imagine pentru a o vizualiza mai bine!

Compozitia este clara. Atmosfera imaginii de asemenea. In afara acestui monument luminile sunt reci, aproape moarte, sugerand tristetea. In interiorul lui luminile sunt calde. Iata unde zace adapostul nostru. Oare nu am uitat de Dumnezeu? Mai mult, toate luminile care se invart in mod inconstient pe langa Arcul de Triumf arata spre interiorul lui. In plus, se vine de la stanga la dreapta, ceea ce inseamna ca din stangaci ce suntem acum, putem deveni drepti, corecti, luminosi, puternici, adevarati.

Exista lumina in exterior, dar mai importanta este lumina din interior pentru noi acum. Daca in interiorul Arcului de Triumf lumina incalzeste, de asemenea isi raspandeste caldura si in partile exterioare ale monumentului. Mesajul este simplu: din interior vine lumina noastra. Oare nu am uitat asta?

Doamne Ajuta! Numai bine! :D