Arta subiectiva si arta obiectiva

A devenit un subiect tabu in zilele noastre. Cunoastem, se vorbeste mult despre arta subiectiva si arta obiectiva (sau arta regala a naturii). Si am sa incerc sa explic si sa clarific aceste doua aspecte pentru ca imi place sa spun lucrurilor pe nume, sa nu ma ascund dupa etichete si sa le atribui alte semnificatii ca intr-o baltoaca a pseudo-sinonimelor gratuite.

Trebuie, mai intai, facuta diferenta intre Suflet si Eu. Eul nu este Sufletul si vice-versa, chiar daca in zilele noastre, prin cercurile de artisti sau doritori de a fi artisti se vorbeste foarte mult. Se considera, de asemenea, multe discipline artistice ca fiind subiective, adica personale, intime, apartinand respectivului artist si izvorand din acesta, din imaginatia sa, insa nu se cunoaste deloc psihicul uman sau se cunoaste partial ori eronat.

Sufletul are o caracteristica si anume Constiinta. Aceasta este Esenta sa si este una impersonala, atemporala, imponderabila chiar, ceva ce nu poate fi definita sau cuantificata, masurata, insa se poate intui ca este un mister, o taina intima a fiecaruia dintre noi. Acolo sunt si se dezvolta valorile sufletesti in lumina Constiintei.

Frumosul copil in primii ani de viata niciodata nu se exprima prin acest subiect numit eu, niciodata nu il foloseste si nu se afla in comportamentul sau, chiar daca, in zilele noastre copiii se comporta mai egoici decat copiii din alte generatii trecute. Aceste pseudo-identitati ii revin mai tarziu incepand cu actul imitatiei, copilul nascandu-se in aceasta lume si manifestandu-se mai intai prin Constiinta sa.

Frumosul copil in primii ani de viata este o fiinta ce nu apartine acestei lumi insa a venit aici pentru a realiza o opera, care, pe langa artistica, este una stiintifica, de cele mai multe ori mistica (cu legaturi divine), filozofica (impartasind intelepciunea sa peste tot pe unde se duce ca o marca a sa intima). Este o fiinta cunoscatoare, sau recunoscatoare ce incearca dinnou sa cunoasca lumea intreaga si sa isi lase amprenta semnificativa si sa transfigureze locurile si epocile in care se afla.

In schimb eul este o incapsulare a acestei imponderabile a Sufletului si este de natura subiectiva. Este, daca vreti, expresia inabusita a unei bucurii fata de viata si a contemplarii ei. De fapt, natura sa este una falsa, o pseudo-natura, ceva pus pe deasupra, ceva luat cu imprumut din ignoranta atunci cand Sufletul era cel mai schilodit, adormit si incapabil de a se apara de informatiile agresive provenite de la cei din jur. Nu are nimic de-a face cu Sufletul. Este o boala, daca vreti, o nazuinta de a invata, de a recunoaste lumea si o impotrivire fata de firea spontana, naturala si lipsita de conflicte interioare a Constiintei. Aici se produce marginirea ce duce la abuz sau refuz fata de viata. Refuzarea intelegerii, din ignoranta, introduce Sufletul in cercul vicios al repetitiilor monotone, bolnavicioase, mecanice si involutive. Aceasta este expresia artei subiective.

Copilul frumos in ai sai primi ani de viata se manifesta spontan, fara oprelisti, dand dovada de o genialitate pura, de originalitate si de frumusete interioara. Acesta nu are nevoie de intermediari, caci ei sunt numai pentru cei care au uitat adevarata lor valoare si s-au abatut de la drumul lor firesc.

Arta obiectiva, care mai este numita si arta regala a Naturii, este o arta impersonala si atemporala, intr-adevar, ce nu apartine nici spatiului si nici timpului dar care se manifesta prin diferitele persoane ale diverselor vremuri ale lumii noastre. Este normal ca ele sa se manifeste in aceste campuri ale perioadelor desemnate de faptele umane care constituie istoria dar aceasta nu este o arta umana ci o arta naturala, de ordin sacru ce se manifesta prin om si se umanizeaza. Este o arta regala pentru a ne aduce aminte ca fiinta constienta este stapana pe ea insasi, este un rege sau o regina a Naturii. Poate porunci oricand Naturii si Natura i se supune pentru ca sa vedem ce inseamna valorile sufletesti regasite si in Natura. Valoarea recunoaste intotdeauna valoarea.

Frumosul copil in primii ani de viata este o fiinta ce scapa oricarei definitii intelectuale, este o Constiinta, este natural, spontan, iar aceasta inseamna ca este un stapan pe el insusi, asa cum spuneam. Si ii este firesc sa fie asa.

In schimb, arta subiectiva este un gen de artizanat, am putea spune, care desi urmeaza uneori aceleasi metode si retete de compozitie ca si in arta obiectiva, acestea au un scop aparte. Ele nu duc la intelegere, desi Constiinta se poate folosi de ele pentru a-si intelege propriile mecanisme interioare, gregare, care ii produc dizarmonii si ii imbolnavesc Sufletul. Acestea produc foarte multe pasiuni de tip mecanicist, animalic de cele mai multe ori, care au menirea sa-l reduca pe om la un animal sau poate chiar un vegetal, la instinctele sale inferioare, apetitive si sa-l transforme intr-un parazit consumist. Este o munca de a-l convinge ca este un animal sau o creatura de tip subuman ce nu gandeste pentru el insusi, ce are nevoie de altii pentru a supravietui. De aceea muzica, in ziua de astazi, a intrat in industrie, in productia in masa pentru a promova inca odata consumismul si lacomia.

In arta regala a Naturii, in arta obiectiva se readuce aminte omului ca este o fiinta spirituala ce experimenteaza viata umana, umanizandu-se si astfel reamintindu-si de el insusi, devenind auto-constient.

In concluzie, trebuie inteleasa diferenta dintre Eu si Suflet, dintre Eu si Constiinta pentru a nu cadea in greseala ca Eul, subiectul este acel ansamblu de valori pe care il numim Suflet. Este de fapt contrar Sufletului, este o anormalitate, o anomalie in psihicul uman.

Intotdeauna, in arta subiectiva, in adevarata arta subiectiva, se canta, se infatiseaza, se lamenteaza pasiunile egoice si egoiste ale persoanelor si se cade in ceea ce arta a involuat, in exprimarea urâtului, a suferintelor de cele mai multe ori, ceva ce nu trebuie transmis caci mutileaza Sufletul si, pe de alta parte, il blasfemiaza. Nu poti vindeca un Suflet cantandu-i boala in toata urâtenia sa, dizarmonizand in continuare Universul, prin aceasta evocare in masa. Vindeci Sufletul, Constiinta, reamintindu-i ce este, ce puteri are. Cu ele lucreaza si cu ele se vindeca pe sine.

Sufletul este frumos, Eul pasional, suferind, frustrat si dezamagit de viata este urât.

Arta obiectiva exprima frumosul, iar arta subiectiva exprima urâtul.