Zen si Arta de a Trai Profund

Last Updated on November 11, 2021 by Patrick

In artele traditionale din Asia se pune mult accentul pe practica intensa pe termen lung, astfel incat sa se atinga mereu un nivel mai inalt de dezvoltare a abilitatilor. Are loc si un antrenament mai profund al caracterului pentru a reduce vocea ego-ului, a se detasa de frici, a cultiva atentia, a creste recunostinta si a trai pe deplin in momentul prezent.
Christopher Chase.

Cultivand Mintea Incepatorului

Mintea incepatorului este o expresie folosita de maestrul Zen japonez Shunryu Suzuki in cartea sa “Mintea Zen, Mintea Incepatorului”. El o foloseste pentru a descrie o abordare a vietii care este golita de idei preconcepute si egocentrism, totusi foarte constienta.

In Japonia avem o expresie, shoshin (初心), care inseamna ‘mintea incepatorului’. Scopul practicii este ca intotdeauna sa ne pastram mintea incepatorului… Aceasta inseamna o minte goala si o minte pregatita. Daca mintea ta este goala, este intotdeauna pregatita pentru orice; este deschisa pentru totul. In mintea incepatorului sunt multe posibilitati; in mintea expertului sunt putine.

Ideea unei minti goale in culturile asiatice este diferita de cea a conceptiilor occidentale, ceea ce inseamna ca ceva lipseste. Este mai aproape de ideea noastra de a fi deschisi la minte, asigurandu-ne o constientizare spatioasa care ii permite lumii exterioare sa curga liber prin simturile noastre.

Filozoful chinez Lao Zi a avut o conceptie similara in legatura cu vidul, in versetul 11 din Dao De Jing, descriind spatii structurale care invita la participare, ca fiind foarte practic si util.

Trezeci de spite se unesc in butucul rotii [dand nastere rotii], dar golul dintre ele este de folos carului si il face sa mearga.

Vasul se face din lut, dar de folos iti este golul din el.

Cand iti faci o casa, iti croiesti usi si ferestre, dar de folos casei ii este golul lor.

Ca urmare, You (ceea ce are forma) isi dovedeste folosul tocmai pentru ca exista Wu (ceea ce nu are forma).

In Buddhismul Zen, pentru a mentine mintea incepatorului inseamna a fi deschis la cresterea continua si intelegerea profunda. Suntem incurajati sa bem in fiecare al vietii, fara dorinta excesiva, mandrie sau judecata.

Mintea incepatorului nu este indaratnica, cautand putere sau egocentrica. Ca incepator, suntem incurajati sa ne dezvoltam abilitati fara a ne compara cu altii sau cautand sa fim superiori in orice mod. In Japonia, acest lucru se refera de asemenea la ideea de kenkyo (謙虚) ceea ce inseamna a cultiva modestia si smerenia, a nu fi plini de sine.

In Carne Zen, Oase Zen (de Paul Rep), exista o sectiune intitulata 101 Povestiri Zen. Aici se spune povestea unui profesor universitar care il viziteaza pe Nan-in, un maestru Zen japonez. Profesorul ii spune ca vrea sa invete despre Zen, dar este plin de propria sa cunoastere si de propriile sale opinii. Nan-in ii toarna ceai in ceasca fara sa se opreasca, astfel ca ceaiul incepe sa dea pe afara.

“Ce faci? Este super-plin. Nu mai intra nimic!”, striga profesorul. “La fel ca aceasta ceasca”, spunea Nan-in, “esti plin de propriile tale pareri si speculatii. Cum pot sa iti arat Zen-ul pana nu iti golesti, mai intai, ceasca?”

Zen si Artele Traditionale Japoneze

Chiar si in prezent, mintea incepatorului reprezinta foarte mult o parte din instruirea in artele traditionale in Japonia. Ideea de mu (無) sau mushin (無 心) este in mod obisnuit predata studentilor. Este adesea tradusa ca si “nu, nimic” sau “nu minte” dar este mai aproape de deschiderea constientizarii in intelesul sau. Studentii sunt incurajati sa fie atenti si constienti, atent observatori ai momentului prezent.

Cu educatia artelor traditionale in Asia se pune mult accentul pe practica intensa pe termen lung, astfel incat sa se atinga mereu un nivel mai inalt de dezvoltare a abilitatilor. Are loc si un antrenament mai profund al caracterului pentru a reduce vocea ego-ului, a se detasa de frici, a cultiva atentia, a creste recunostinta si a trai pe deplin in momentul prezent.

O idee de baza in artele influentate de catre Zen este ca invatarea si maestria profunda necesita ca noi sa ne pastram toate simturile deschise. De-a lungul timpului cunoasterea devine intuitiva, instinctuala. Nu trebuie sa “gandim” constient ca sa actionam cu iscusinta.

Scopul instruirii in arte nu este de a primi laude sau de a face mai bine decat altii, ci sa crestem din punct de vedere spiritual, sa ne dezvoltam ca fiinte umane si sa invatam sa traim fiecare moment in pace, conectati in mod profund si constient in prezent.

Cercetatorul budhist D. T. Suzuki (nici o legatura cu Shunryu Suzuki), a dat aceasta descriere, in eseul sau O Introducere in Buddhismul Zen:

Ideea de Zen este de a prinde viata in timp ce curge. Nu este nimic extraordinar sau misterios despre Zen. Imi ridic mana; iau o carte de pe partea cealalta a biroului; aud baietii jucandu-se cu mingea afara; vad norii cum se disperseaza dincolo de padurea vecina – in toate acestea eu practic Zen, traiesc Zen. Nu e necesara nici o discutie prolixa, si nici o explicatie… Cand rasare Soarele, lumea intreaga danseaza de bucurie si inima fiecaruia e plina de fericire. Daca am putea spune ca Zen este in vreun fel de conceput, pesemne ca se desfasoara aici.

Traind si invatand in Lumea Moderna

Zen ne invata ca a trai in acest fel nu este dificil, dar oamenii moderni si “civilizati” fac acest lucru sa fie greu atat pentru ei insisi cat si pentru copiii lor. Sistemele educationale (atat in Occident cat si in Asia) pun mare accent pe competitie, statut si clasament, necesitand memorarea si testarea cunostintelor.

Scopul scolarizarii moderne este ca studentii sa memoreze cantitati mari de informatii, sa faca mai bine decat altii in teste, astfel incat sa obtina note mai mari, sa fie primiti in “cel mai bun” colegiu si sa obtina un loc de munca foarte bine platit. Aceasta “instructie” (pe care majoritatea dintre noi am primit-o) ne tine mintea concentrata pe inmagazinarea informatiei, obiectivele de viitor si cum ne comparam cu ceilalti in prezent.

Traind si invatand in acest fel a creat o lume in care domina mentalitatea curselor de soareci, in care multe minti ale oamenilor “bine educati” sunt burdusite cu bucati de cunostinte deconectate (despre matematica, fizica, istorie etc.) pentru care nu si-au dezvoltat niciodata abilitatea de a le folosi in mod semnificativ.

In ultimele decenii, psihologii occidentali au descris unele din aceste dinamici. Carol Dweck vorbeste despre mentalitate cresterii versus mentalitatea fixa. Mentalitate cresterii este deschisa si curioasa, persoana intelegand ceea ce studiaza si invata in mod continuu, actualizandu-si cunostintele si aptitudinile. Nu ne comparam cu ceilalti si vedem invatarea ca pe un proces de o viata intreaga.

Psihologul Mihalyi Csikszentmihalyi (se citeste Mihali Cicşentmihali) descrie aceasta abordare a vietii si invatarii cu termenul de flux, psihologia experientei optime. Avand mintea deschisa la momentul prezent experimentam un simt al unitatii si al intimei relatii cu situatia noastra actuala si cu contextul sau.

Mentalitatea cresterii si fluxul sunt destul de asemanatoare cu conceptul de minte a incepatorului din Zen. In cartea Zen in Arta Tirului cu Arcul, Eugen Herrigel ne impartaseste sfatul profesorului sau de tir cu arcul japonez, “nu te gandi la ceea ce ai de facut, nu lua in considerare cum il vei realiza! Tirul arcului va merge lin atunci cand ia pe arcasul insusi prin surprindere.”

Obiectivele pot fi de ajutor, dar accentul pe care il pun artele Zen este sa ne ancoreze constiinta in momentul prezent, detasati de ego si dorinta. “Un obiectiv nu este intotdeauna menit sa fie atins, deseori servind pur si simplu ca si ceva spre care tintim”, cum spunea Bruce Lee.

Numerosi atleti, artisti si muzicieni si-au descris cele mai satisfacatoare experiente in acest fel, ca fiind in “zona”, in care sentimentul de sine dispare si simtim o conexiune profunda cu momentul prezent. Actiunile realizate cu iscusinta se intampla de la sine, in mod intuitiv, fara sa ne gandim la ele in mod voit si fara concentrare asupra lor.

Atunci cand facem sport sau ascultam muzica, gandurile la rezultatele viitoare sau esecuri ne pot declansa emotii puternice, care ne distrag constiinta. Numai acordand o atentie deplina la ceea ce se intampla ACUM putem raspunde in mod constient si eficient fata de conditiile prezente si ne conectam profund cu momentul prezent pe care il locuim.

In plus, pe masura ce abilitatile noastre se dezvolta fara egoism, ne vom cultiva in mod natural calitati psihologice pozitive (cum ar fi starea de continua atentie, optimismul, compasiunea, creativitatea, bunatatea, bucuria) care ne fac viata fericita, semnificativa si de succes.

Asa cum spunea compozitorul John Cage, “scapa din orice fel de cusca in care te gasesti! Exista poezie in momentul in care de indata realizam ca nu avem nimic.”

Arta curata sufletul de praful vietii de zi cu zi.
Pablo Picasso.

Dezvoltand Aprecierea Profunda pentru vietile noastre

Cand invatam si crestem in acest fel, cu timpul putem sa descoperim ceea ce japonezii numesc ikigai (生き甲斐), un sentiment mai profund al scopului si directiei in vietile noastre. Ikigai este despre dezvoltarea multelor tale daruri unice (crestineste vorbind: talanti, n.r.) ca sa le poti impartasi cu aceasta lume. A ne gasi scopul vietii ne aduce bucurie si beneficii celorlalti.

Pentru a face acest lucru cu succes, ajuta faptul de a fi constienti de felul in care suntem conectati cu restul Universului. Gasirea sensului profund poate fi descoperita numai acum, nu in viitor. Aceasta explica de ce invataturile Zen si Tao-iste ne incurajeaza sa cultivam o relatie intima cu (si apreciere pentru) Natura manifestandu-se in momentul prezent.

Suntem in permanenta conectati cu Cosmosul in moduri fata de care preocuparile lumesti ne distrag atentia de la a vedea. Alan Watts a descris cum fiecare dintre noi suntem precum valurile unui ocean mai mare, expresii creative, unice ale Universului pe care il locuim.

Cand mintea noastre este goala de ganduri si emotii egocentrice, ne putem conecta mai usor cu imprejurimile noastre. Mentinand un spatiu gol in mintea noastra permite magiei lumii sa intre prin simturile noastre.

Pentru inteleptii Tao-isti si maestri Zen, Universul ce ne inconjoara este experimentat ca si “fata noastra originala”. Este Sursa a tot ceea ce exista, o matrice vie a creativitatii careia cu totii ii apartinem si care ne-a adus pe fiecare la fiinta. Asa cum Alan Watts spune:

Daca te vezi pe tine insuti in mod corect, esti un fenomen al naturii la fel de extraordinar ca si copacii, norii, textura din apa curgatoare, palpairea focului, aranjamentul stelelor si forma unei galaxii. Voi toti sunteti exact asa…

Desi nu este greu de inteles in mod conceptual, poate fi o provocare pentru oamenii “civilizati” sa o experimenteze in mod direct si frecvent. A nu intra in negotul mentalitatii cursei de soareci a culturilor moderne este un prim pas esential. A ne antrena in mod constient intr-o forma de arta sau sport, a invata sa meditam sau a face yoga, ne va oferi un sistem de practici ce ne ajuta mult.

Pe masura ce invatam sa intampinam lumea cu ceasca goala, permitem taramurilor interioare si exterioare ale vietii noastre sa curga impreuna. Unde a existat o separare inainte, acum exista o mai mare coeziune si iubire. Fiecare fiinta vie pe care o intalnim, fiecare experienta pe care o avem, poate fi considerata magica intr-un fel sau altul.

Din ce in ce mai mult, incepem sa experimentam yūgen (幽玄), termen pe care artistii, poetii japonezi il foloseau pentru a semnifica o apreciere profunda si sentiment de inrudire cu Universul.

Constientizare si Experienta a Inter-Fiintei

Invatatorul Zen vietnamez Thich Nhat Hanh descrie aceasta ca o constientizare profunda a inter-fiintei, unitatea fundamentala si interconectivitatea fiecarui “lucru” in Cosmos. Intr-o floare exista apa norilor, energia Soarelui, moleculele Pamantului, atomi creati acum miliarde de ani in interiorul stelelor.

Aceasta intelegere este foarte importanta daca vrem sa intelegem invataturile buddhiste despre vid, asa cum explica Thich Nhat Hanh:

O floare nu poate fi ea insasi singura. A fi gol nu este o nota negativa… O floare este goala doar de un sine separat, dar o floare este plina de orice altceva. Intregul Cosmos poate fi vazut, poate fi identificat, poate fi antins, intr-o singura floare. Asadar, ca sa spunem ca o floare este golita de un sine separat de asemenea inseamna ca o floare este plina de Cosmos.

O astfel de atitudine si recunoastere ne ofera o mai mare pace si fericire in vietile noastre (si intelepciune in actiunile noastre) pentru ca in loc sa incercam sa manipulam rezultatele si sa luam lumii devenim mai aliniati cu Natura, miscandu-ne la unison cu viata, precum un muzician sau dansator.

Lasand sa treaca gandurile si emotiile care ne distrag pe parcursul zilei, facem loc lumii sa se miste prin noi, sa faca parte din noi. Aceasta detasare permite o experienta mai profunda a inter-fiintei, conectivitatea noastra intima cu tot si toate.

Cu timpul, conectandu-ne si detasandu-ne, precum respiratia, devine a doua natura pentru noi. Cand nu cautam obiective indepartate pe care lumea moderna le considera ca fiind importante, descoperim ca tot ceea ce avem nevoie este deja aici. Avem nevoie doar sa cultivam spatiul interior si sa ne conectam pe deplin cu ceea ce se intampla chiar acum.

Mentinandu-ne mintea incepatorului ne ajuta sa experimentam fluxul in activitatile noastre, bucuria in relatiile noastre si cresterea ca fiinte umane. La fel ca personajele principale din filmele Ziua Cartitei si Despre Timp, incepem sa descoperim un sens profund si poezie in toate momentele vietii.

In ceremonia ceaiului japonez aceasta conexiune si apreciere este exprimata prin ideea de ichi-go ichi-e (一期一会) tradusa ca si “o singura data, o intalnire”. Fiecare intalnire pe care o avem cu ceilalti este un eveniment o singura data in viata, un moment sacru pe care il putem pretui si de care ne putem bucura profund.

Cu timpul, pe masura ce practicam a vedea si a trai in acest fel, tot ceea ce facem poate fi experimentat ca o forma de arta a fi de stapanit si / sau apreciat, fiecare interactiune cu ceilalti devenind o potentiala sursa de bucurie, recunostinta, pace, iubire si frumusete.

Nu vom gasi niciodata fericirea in locuri sau teluri indepartate pe care ni le imaginam in capul nostru. Calea spre fericire este sa realizam profund ca fiecare moment al vietii – fiecare fulg de nea, floare, munte, rasarit de soare, prietenie – este o opera de arta cosmica, atat unica cat si pretioasa. Fiecare pas al calatoriei noastre la care am ajuns deja, caci am fost intotdeauna acasa…

A salaslui aici si acum nu inseamna a nu ne gandi niciodata la trecut sau a nu planifica in mod responsabil pentru viitor. Ideea este ca pur si simplu sa nu permiti ca tu insuti sa te pierzi in regrete fata de trecut si ingrijorari fata de viitor. Renuntarea ne confera libertate, iar libertatea este singura conditie pentru fericire.
Thich Nhat Hanh.

Zen se pretinde a fi spiritul Buddhismului, dar, de fapt, este spiritul tuturor religiilor si filozofiilor. Atunci cand Zen este inteles perfect, este atinsa pacea absoluta a mintii si omul (atat barbat cat si femeie) traieste asa cum ar trebui sa traiasca.
D. T. Suzuki.

Si ca sa incheiam poetic:

Acelasi curent al vietii care curge

Prin venele mele, zi si noapte,

Curge prin lume si

Danseaza in masuri ritmice.

Este aceeasi viata care rasare cu bucurie

Din praful pamantului

In nenumarate fire de iarba

Si se sparge in valuri tumultoase

De frunze si flori.

Este aceeasi viata ce e leganata

In leaganul-ocean al nasterii

Si al mortii, in flux si reflux.

Imi simt madularele glorios facute

De atingerea acestei lumi a vietii.

Iar mandria mea este zvacnirea de viata a vremurilor

Dansand in sangele meu in acest moment.

Rabindranath Tagore.

Sursa: Zen & the Art of Living Deeply.

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save