Teoria si Practica

Am auzit recent multe pareri ale oamenilor despre ceea ce este teoria si despre ceea ce este practica. Intr-adevar, am inteles ca fiecare isi are experientele sale, nivelul sau de intelegere si de constientizare, fiecare suntem in felul nostru mai mult sau mai putin subiectivi, insa la o analiza mai “rece”, sa spunem, fiecare am putea intelege ca teoria este descrierea practicii sau a experimentelor practice si nu invers.

Se spune ca “practica ne omoara” si ca suntem foarte buni la teorie, insa si in cazul acesta teoria este tot descrierea a ceea ce se face sau se poate face. Dar de la a spune pana la a face este o cale destul de lunga datorita obstacolului numit frica sau ezitare care ne tine paralizati pentru a nu actiona. Practic, suntem la o intentie distanta de a realiza acel lucru pe care ni-l punem in gand sa-l facem. Mai este doar un pas si-l vom face. Cheia este verbul a putea.

Dintre multele aceste pareri ale fiecaruia cu care am stat de vorba despre aceste doua chestiuni nu am putut extrage decat foarte putin a ceea ce sunt teoria si practica in realitate. De fapt, este vorba despre perceptia subiectiva a fiecaruia, mai mult sau mai putin influentata de diversele cutume culturale care ii impiedica sa vada pana la capat realitatea.

Cutumele culturale pot contine acele meme care se perpetueaza de la om la om, prin viu grai, si care sunt realitati distorsionate. Cum cuvintele sunt si ele entitati vii menite sa creeze un anumit lucru sau altul, si aceste meme au menirea de a crea o noua lume, o noua dimensiune paralela realitatii in care ceea ce este cu adevarat este distorsionat. A se vedea lumea de astazi bazata aproape in intregime pe aceste idei care circula intre noi precum virusii. Cu alte cuvinte se creaza sau se modifica aparentele lucrurilor, situatiilor etc. Practica devine teorie, iar teoria practica sau ambele pot fi nici una, nici alta, de fapt. Nu mai stim ce este. Intram intr-o dimensiune a confuziilor.

Sa luam cazul marelui maestru Leonardo da Vinci, cel care a realizat foarte multe opere de arta dar si opere stiintifice, un adevarat exeget al Cunoasterii. Dupa fiecare experiment isi nota teoriile, pasi pe care i-a urmat pentru a ajunge la rezultatele dorite inclusiv desenandu-si etapele. De asemenea, lucra foarte mult cu imaginatia si chiar inainte de experiment stia cum va rezulta. Imaginatia sa, din dimensiunea non-fizica, conceptuala am putea sa spunem, lucra clar pentru dânsul si cu ea isi elabora experimentele inainte de a si le pune fizic in practica. Imaginatia de fapt devine teorie, o portretizare a experientelor din acea dimensiune. Evident ca orice artist si/sau om de stiinta intai isi imagineaza ce vrea sa creeze, iar apoi isi cristalizeaza fizic experimentul.

“Imaginatia este mai puternica decat Cunoasterea”, spunea Einstein si cu ea foarte multe minunatii se pot crea. Thales din Milet, Pitagora, Euclid, Arhimede, Faraday, Celsius, Fibonacci, Mendeleev, Tartini, Beethoven, Tesla si multi altii nu realizau absolut nimic fara imaginatie. De altfel, multe dintre descoperirile tehnologice de astazi sunt produsul imaginatiei. Acest lucru orice om de stiinta sau artist il poate confirma.

Studiul de asemenea trezeste imaginatia. Reflectia pe care o facem in timp ce studiem diverse lucruri de interes personal sunt acte de imaginatie. Acestea sunt experimente inauntrul lumii noastre mentale imaginative si sunt aidoma experimentelor pe care le facem in aceasta lume fizica. De altfel, experimentele in fizic sunt transpunerea celor imaginative in aceasta dimensiune.

Dar ce ne facem cu acele teorii care se dovedesc a fi incorecte, gresite, ne-la-locul-lor etc.? Explicatia este simpla si anume: in momentul in care am o traire, experimentez un anumit lucru, avand in vedere si nivelul meu de intelegere cu ale sale profunzimi, eu pot sa strabat in dimensiunile cognitive ale experimentului direct proportional cu nivelul meu mai sus mentionat. Cu alte cuvinte cat pot sa inteleg, aia inteleg si acel lucru formulez, care va fi teoria pronuntata de mine. Mai tarziu pot trai mai profund acelasi experiment si imi pot schimba parerile reformuland si corectandu-mi teoria. Nu inseamna ca teoria este batuta in cuie, dat fiind faptul si ca totul se schimba in Univers, la fel si eu si parerile mele sau teoriile mele. Azi trag o concluzie, iar maine cu totul alta despre acelasi experiment. Nu inseamna ca la inceput sau mai inainte am gresit ci doar ca nu am fost indeajuns de profund in intelegere si formularea de apoi. De asemenea, dimensiunile cognitive pot avea corespondente intre ele, adica ceea ce se intampla in prima dimensiune sa se poata intampla la fel sau aproape la fel, si in dimensiunea a doua, sau pot sa nu corespunda deloc si sa se intample lucruri diferite inclusiv dintre cele cauzale, adica cele care pot cauza pe urmatorul nivel mai putin profund, pana la suprafata fizica chiar, diversele lucruri care se intampla. Cauza poate fi foarte diferita de efectele pe care le produce.

Dar de ce am mentionat stiinta si arta in aceasta dizertatie? Pentru ca aceste doua aspecte ale Cunoasterii au nevoie de imaginatie pentru a putea fi puse in practica. Puntea de legatura dintre teorie si practica este insasi imaginatia. Astfel, teoria devine practica, iar practica devine teorie. :)