Politica – bat-o vina!

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

Era cazul sa scriu ceva despre acest aspect. Politica! Acum este din ce in ce mai populara printre oameni. Se dezbat mii si mii de idei pe aceasta tema. Cele mai interesante cazuri sunt cele legate de Rusia si Ucraina, mai nou conflictul si atentatul oribil asupra avionului plin cu oameni de diferite nationalitati in spatiul aerian al Ucrainei, si ideea care se inoculeaza despre democratie. Voi clarifica ce inseamna aceasta si ce inseamna adevarata politica, nu in acceptiunea mea ci asa cum este ea in realitate.

Daca va intrebati de ce abordez acest subiect este pentru ca politica influenteaza in diverse feluri vietile oamenilor si descursul destinului nostru pe Pamant. Ma simt oarecum dator sa scriu ce stiu, ce am aflat, ce am invatat despre acest lucru.

O sa incep cu trecutul, sa mai bine spus cu inceputul.

La inceput, oamenii traiam simplu, unii aveam cautari mai marete decat simpla traire a vietii. Accedeam la un nivel superior de a trai. Altii nu. Dar pe undeva prin Grecia in Antichitate politica (cuvant chiar de provenienta greceasca) era o arta. Cei ce studiau si practicau politica o faceau pentru intreaga viata. In academiile lor se studia cel putin cativa zeci de ani politica. Vi s-ar parea greu, presupun, insa asa stateau lucrurile. Pe atunci nu se punea problema ca cineva sa nu aiba rabdare sa studieze atatia ani. Chiar si azi sunt studenti la medicina care studiaza mai bine de noua ani in facultate si nu par sa se mai planga, de indata ce continua si termin studiile.

Dar pe atunci politica era, spuneau ei, arta de a guverna popoarele. Si aici imi aduc aminte de ideea de auto-guvernare. Liderii pe atunci erau coordonatori, nu sefi sau fiinte separat superioare fata de restul gloatei de dobitoace pe care le conduceau. Acum asa se gandeste despre noi, oamenii de rand. Noi, zice-se, nu avem habar de aceste lucruri si totusi ceea ce s-a intamplat in Islanda in ultimul timp a fost o dovada de adevarata democratie (alt cuvant de origine greceasca). Aceasta democratie se defineste etimologic ca demos, adica popor, si kratos, adica putere. Care va sa zica: puterea poporului. Democratia a murit odata cu Grecia Antica, din pacate. Acum nu este democratie, ci cu totul si cu totul altceva. Numiti-o cum vreti! :)

In cazul acesta nu imi aduc aminte ca poporul sa fie intrebat, macar printr-un sondaj de opinie, ce parere are despre decizia pe care demnitarii tarii urmeaza sa o ia. In nici un caz! Noi suntem nestiutori, iar ei sunt artistii. De altfel ei sunt artizanii, mai degraba, misculatiilor ce privesc numai interesele lor. Se pare ca aceste personaje fac cariera profesionala din aceste lucruri, la fel ca oamenii de succes, de afaceri. Din pacate afaceri cu oameni, se pare, pentru ca destinele noastre sunt la mijloc. Avea dreptate Caragiale!

Aceste doua concepte, cel de democratie si cel de politica, au fost uitate in prezent. Tot ceea ce se vrea acum, intr-adevar, este sa se ajunga la indeplinirea unei agende a unor persoane care nu au de a face cu popoarele in nici un fel, a unor persoane care vor doar bani si control.

Se pare ca banii au ajuns deja sa-i obtina, iar acum tot ceea ce le mai trebuie este controlul.

Puterea este ceea ce urmaresc ei acum. Daca ne gandim la fiecare dintre noi ce ar face, ori am respinge stilul lor, ori am face la fel. Cu totii alergam dupa doua lucruri: sa avem bunastare materiala si sa avem control asupra vietii noastre. Insa care sunt mijloacele prin care sa obtinem aceste doua deziderate, sa spunem asa, existentiale? Pai, cu orice pret, de cele mai multe ori.

La un moment dat era un filozof foarte cunoscut care a spus ca individul este societatea, iar societatea este individul. Ceea ce se vede in exterior e reflectia a ceea ce e in interior. M-am mai gandit la aceste lucruri si am tras concluzia ca intr-adevar notiunea de societate e doar atat, o notiune, o eticheta, si nu ceva real. Ceea ce este real e individul. Aceasta este societatea. E ca si cum am spune ca nu vedem padurea de copaci.

Esenta societatii este individul. Acelasi lucru, mai tarziu in timp, il spunea si Gandhi, cum ca daca individul se schimba, la fel si societatea. Ce mari intelepciuni ne-au dat! :D

Revenind la ideea de auto-guvernare, imi este clar ca fiecare avem responsabilitatea asupra vietii noastre nu a altuia si atunci, devenind constienti de aceasta, patrundem in sfera maturizarii. Ajungem sa ne luam vietile in mainile noastre incetand sa mai depindem de altii. Dar asta e foarte profunda, nu-i asa? :) Aparent greu de realizat.

Dar ce vreau sa spun aici? Ca nu mai avem nevoie de guverne? Guvernele isi au limitele lor, dincolo de care responsabilitatile individuale ale fiecaruia dintre noi dainuiesc. Nu pot sa dicteze asupra noastra alte persoane care, momentan, joaca rolul de autoritati pentru noi, in punctele in care viata noastra este datoria noastra de a o trai si in punctele in care suntem corecti sau nu in simtire, gandire si actiune. Cam complicat, asa e? :)) Nu e deloc.

Mai simplu spus este ca autoritatile nu-si pot baga nasul in vietile noastre, mai ales luand deciziile pentru noi asupra lucrurilor care ne afecteaza in mod direct sau indirect. Daca iau decizii pentru tara, iau decizii pentru noi, iar pe noi nu ne-au intrebat daca avem nevoie de asa ceva. Ne mai gandim si daca ne folosesc toate deciziile lor la ceva, toate tratatele lor si toate pacturile pe care le fac impreuna.

Traim vremuri in care confuzia si dezamagirea se simt in atmosfera. Emanam asa ceva. Acestea doua ne fac sa ne simtim sleiti de puteri si sa renuntam la a mai trai. Multi dintre noi, si se observa foarte usor, alegem vieti mai usoare, castiguri mai mari pentru a ne pune la adapost de viitura saraciei si pentru a ne asigura viitorul mai ales pe al copiilor nostri. Acestea datorita demagogiei multora si a propagandelor diverselor ideologii, sau promisiuni desarte ca ne vor asigura, zice-se, vieti mai bune. La fel ca si noi, nici ei nu stiu cum ar trebui sa procedeze si cum se traieste viata. Altfel nu am mai trai in atata confuzie.

Cred ca o solutie ar fi sa ne intoarcem de unde am plecat. Sa dam firul inapoi in tot ceea ce facem, intrebandu-ne chiar de ce facem toate acestea, de ce reactionam, ca individ, in aceste feluri. Cu totii avem felul nostru de a reactiona.

Mergand un pic inapoi de Gandhi, in istorie, in perioada secolului al XVIII-lea am avut foarte multi, noi romanii, oameni de valoare. Ei stiau sa vorbeasca, sa se ridice pentru sau impotriva unor idealuri. Vreau sa ma refer acum la Eminescu pe care multi dintre noi il stim ca marele nostru poet. Prea putini stiu despre munca sa jurnalistica. A facut parte din misiunea lui de atunci, pentru care s-a si sacrificat.

Lucrurile deveneau putrede inca pe atunci si cei care jucau rol de politicieni pe scenele europeene din acele vremuri se comportau cam la fel ca cei de astazi. Cu o diferenta totusi. Cei de acum, sunt mult mai periculosi pentru ca au mai multa putere si mai multe arme.

Imi aduc aminte de profesoara mea de romana din liceu care era fana Eminescu si pe care il adora, il venera. Se lauda mereu cu aceasta in timpul orelor in care vorbea despre Eminescu. Din pacate prea putin stia despre el ca si om si ne repeta aceleasi povesti pe care le-a invatat si ea de la altii. De asemenea, foarte putin mergea in profunzimea poeziei lui si explica intr-un mod pur intelectual, din punct de vedere al regulilor poetice, descria foarte frumos alegoriile pe care el le folosea in poeme si deloc nu explica ce insemnau. Aparent dadea o explicatie, insa superficiala. Despre adevarata semnificatie a alegoriilor lui nu se vorbea deloc.

Mai tarziu, dupa cativa ani, aflu si eu despre Eminescu niste chestiuni uluitoare. Erau secrete despre viata lui pe care la scoala nu le invatasem. Tipic invatamantului si vremurilor de pe atunci! Despre publicistica lui, despre lupta lui impotriva unor grupuri anti-semite care pe atunci incercau sa deturneze intreaga Europa pana la punctul in care au fost arestati si aruncati in inchisoare. Dar se pare ca au scapat. Sunt multe informatii pe internet despre acestia.

S-a intamplat ca intreaga politica de pe atunci, in toate tarile europeene, a fost sedusa de aceste personaje, a fost hipnotizata, sau mai bine zis contaminata, si iata ca azi indeplinesc planurile altor oameni. In loc sa fie planurile popoarelor, sunt planurile unor persoane care nu au nimic de a face cu popoarele. Si atunci de ce nu ii dam la o parte?

Acestia promoveaza o alta ideologie pe care o emana peste tot, antisemitismul. Aceasta pare a fi ceva impotriva evreilor, nu? Intr-o oarecare masura este. De fapt, este ura impotriva tuturor popoarelor libere. Spun ei ca nu trebuiesc lasate de capul lor.

Iar ma intorc in istorie. Inca din timpuri de mult uitate erau oameni foarte puternici, cu influenta inclusiv politica, care luptau sa indeplineasca aceleasi deziderate pe care le-am spus mai sus: banii si controlul, puterea. In ceea ce priveste banii era vorba despre monopolul comertului si al rutelor comerciale. Apoi era vorba de puterea asupra locuitorilor din noile teritorii ocupate, sau colonizate. Aceleasi ideologii erau pe atunci, insa cu alte denumiri.

Cand cautau sa domine cele mai cunoscute rute comerciale, cele spre “Indiile de Est”, in Asia, si altele noi, spre Africa si Americile, cautau siguranta. Cel mai bun trebuia sa guverneze. Cel mai bun trebuia sa domine economia intregii lumi, daca se putea, pentru a putea sa ii controleze pe altii. Este partea negativa a lucrurilor, a acestei arte a politicii. De fapt, aceasta inceteaza sa mai fie arta. Se degradeaza intr-atat incat devine malefica, sau maleficienta. Analizand putin cuvintele, mal- adica rau, si eficient, eficace, util, productiv. Opus lui este termenul de benefic. Pe atunci se spunea ca ceea ce e benefic este Divin, sau de la Divinitate, si ceea ce e malefic este Diavolesc, sau de la Diavol.

In ceea ce priveste puterea, cam acelasi lucru s-a intamplat, insa de o profunzime mult mai draceasca. Jocurile de culise care s-au facut de-a lungul secolelor au fost ceva parca rupte din operele lui Niccolo Machiavelli. In acestea se vorbeste despre mutarile unor aristocrati, nobili si politicieni de pe atunci avand ca motto “scopul scuza mijloacele”. Se jucau chiar si cu coercitia si cu impunerea cu forta a datoriei de cetatean asupra popoarelor. Toate acestea au servit drept baza pentru ceea ce azi se practica din plin. E de ajuns sa punem niste intrebari de genul “cum reparati voi ceea ce ati facut Irak-ului acum?” sau “este adevarat ca lobby-istii de pe Wall Street au produs ultima criza financiara, aproape falimentand Statele Unite?” si reactiile lor vor fi pe masura. Vor simti discomfort si vor da ori raspunsuri ambigue, ori se vor balbai, ori se vor enerva si vor intoarce spatele sau nu vor raspunde deloc.

E usor sa ne jucam cu destinele altora, nici macar simtind o urma de responsabilitate sau remuscare.

Cu timpul, dupa ce rutele comerciale au fost ocupate, dominate, monopolizate, s-a trecut la dezvoltarea ideologiilor care nu au fost nimic altceva decat experimente pentru marea ideologie “perfecta” pe care o vor impune oamenilor de rand intr-un viitor apropiat. Se pregatea terenul si se incercau diverse forme ideologice pentru a se urmari cum reactioneaza popoarele la asa ceva. Aceasta mare ideologie se dorea a fi una in care cu totii am fi egali, sau egalizati, mai bine spus, si ar fi pace pe Pamant, insa cum se obtin toate acestea ramane de vazut. Aici nu pot decat sa mentionez cartea “Ferma Animalelor” de Orwell, in care ideea unor animale mai puternice conducand peste cele mai slabe este sugerata. Este de fapt o carte sugestiva pentru aceasta intreaga ideologie. Exact asta se intampla si acum, ei nefiind departe de noi, fiind la fel ca si noi oamenii de rand. Asa cum spunea David Icke, le lipseste iubirea. Ar trebui sa ne fie mila de ei.

Bun, si atunci daca sunt la fel ca si noi, ceva trebuie sa se rupa. Tot acest cerc vicios al asa-zisei politici trebuie rupt. Pai, gandindu-ne la cuvantul democratie imi vine in minte cum s-a elaborat si in ce context aceasta notiune in Grecia Antica. Acolo se vorbea despre republica, la fel si in lumea romana, latina. Res publica se numea, adica treburile poporului, publicului. Avea sa fie o schimbare de la conducerea monarhiei. Evident ca acolo unde se ajunge la abuz, revolutii urmeaza. Si in cazul acesta monarhul abuzand de putere, ceea ce se va putea vedea din plin in Evul Mediu si dupa, isi pierdea increderea poporului si deja se auto-separa de restul oamenilor. Ii considera ca pe niste supusi care sunt obligati sa i se supuna si sa nu se opuna si puterea sa conta cel mai mult, insa aceasta era o deviere de la adevarata atributiune a acelui conducator. Aici se uita de realul sau rol acolo. Si se ajunge la redarea puterii poporului. Un ideal demn de urmat insa si acesta tinde sa cada in dizgratie, in degenerare, cu timpul. Care ar fi rezultatul unei democratii degenerate? Pai exact inversul, poporul pierzandu-si puterea… dinnou. :)

Analizez un pic aceste lucruri si observ ca oricare ar fi conducatorul, tot poporul conteaza cel mai mult. Repet, individul este societatea, iar monarhul este un individ, in primul rand, in pofida rangului sau… nobiliar, bineinteles. Si aici am vrut sa ajung. Se spune ca opusul democratiei este aristocratia, de la aristo adica elita si evident kratos, adica putere. Aparent sunt opuse insa istoria lor se incearca a fi musamalizata. Pe atunci nu aveau, de exemplu, drept de vot sclavii si femeile, ci oamenii liberi. Cand este vorba despre o elita, nu e vorba despre oameni bogati din punct de vedere material, cum este acum. Era vorba de o alta bogatie, cea launtrica. Aceia erau adevaratii aristocrati. Exact ceea ce am spus despre cei ce studiau in academii politica, timp de zeci de ani si o practicau o viata intreaga. Este arta de a guverna popoarele. Dar mai intai se guvernau pe ei insisi ca sa ii poata guverna pe ceilalti din jurul lor.

In general, guvernarea popoarelor ar trebui sa fie doar pentru a-l face pe om sa nu mai depinda de nimeni decat de el insusi. Ca mai apoi sa poata sa serveasca cu adevarat celorlalti. Maica Tereza spunea foarte frumos: “cel ce nu traieste pentru a servi, nu serveste pentru a trai”. Pe mine m-a pus pe ganduri. :)

Dar deocamdata pana aici. :) Voi continua intr-o alta serie de articole despre ideologii si despre razboaie. Pe curand! ;)