O Primavara Luminoasa: Ce fotografie?

Last Updated on April 30, 2016 by Patrick

Cel mai mare cliseu in fotografie il reprezinta rasaritul si apusul.
Catherine Opie.

Multe s-au scris si inca se mai scriu despre fotografie. Este un mediu de exprimare teribil; a crea imagini si a te exprima prin ele. Dar fara lumina, fotografia nu ar exista pe fata acestui Pamant. Acest lucru imi aduce aminte de Giulgiul din Torino, ca tot se apropie Pastele.

Nu am sa intru iar in aceasta tema cu teoria fotografiei ci vreau sa impartasesc aici cateva ganduri inspirate, zic eu. Am avut cateva revelatii in acest mic studiu fotografic de Primavara.

Bucuria momentului mi-a deschis ochii si aparatul pentru a experimenta. Bucuria momentului m-a luminat, ca sa spun asa, oarecum de la distanta. Am privit cum Soarele diminetii de Primavara lumina treptat dealul de vis-a-vis, iar calitatile luminii sale se schimbau incetisor, gradual. Fiecare secunda conta, iar cu rabdare daca se privea, se observa cum lumina se schimba.

Nu stiu, poate, pentru altii, putea fi un moment “banal”, insa pentru mine a fost de inspiratie. Lumina deschidea peisajul aievea unui ochi care se deschide pentru ca sa vada, dimineata, dupa o noapte intunecata de somn.

Dimineata reprezinta Trezirea, iar Primavara reprezinta Trezirea la Viata, care contine activitate creatoare. Priviti plantele, pomii, iarba etc., cum creaza si creaza dinnou! Creatia nu se poate opri, fiind vesnica, ci doar incetini.

In fotografie trebuie sa avem naratiune sau macar un soi de elegie care sa cante si sa incante ochii si sufletul privitorului. Primul privitor este fotograful, iar fotografia sa exista inainte de a fi tapata pe hartie, in mintea sa.

Verdele Primaverii apartine plantelor, copacilor, ierbii, si ei sunt foalele care imbraca Planeta cu Aer pentru ca noi sa respiram. Si ei respira cu noi, sa stiti!

Dar despre ce vreau sa vorbesc in acest articol? Despre Primavara, despre plante, despre renasterea vietii, sau despre fotografie? Despre ambele. De fapt, despre renasterea fotografiei si renasterea in fotografie.

Am scris mai de mult, fotografi din intreaga lume fac pasul spre arta fotografica. Si-au dat seama ca si fotografia este o forma artistica, poate fi si este arta pentru cel ce-o practica. Numai faptul ca in cursurile introductive de fotografie se vorbeste despre compozitia in fotografie si trebuie luata in considerare ca si limbaj estetic, macar. De asemenea, nu trebuie sa uitam fotografia fine-art.

Pentru fotografia fine-art (arta frumoasa), o mare piatra de poticnire este fotografierea numai in lumina rasaritului si/sau apusului. Desi se pot face multe in acest tip de lumina, posibilitatile fiind nenumarate, totusi, sunt putini acei fotografi care “sar din gramada”, gandesc “in afara cutiei” si experimenteaza. Ceilalti, majoritatea, ramanand fascinati de culorile pe care le pot obtine dupa o sesiune reusita de post-procesare a propriilor lor imagini, imediat incep sa se auto-intituleze “fotograf profesionist de peisaj/portret/natura/calatorie etc.” neajungand, inca, la maturitatea acestor etichete pe care si le pun.

Astfel ca nu pot vorbi despre fotografia fine-art a celor care nu au atins un nivel de maturitate cat de cat in acest domeniu. Trebuie sa se stie ce se vrea, ce se nazuieste a se exprima prin imaginile lor. Nazuintele lor trebuie sa fie clare. Cei care sunt artisti fine-art, in adevaratul sens al cuvantului, sunt cei care se imbogatesc in forul lor interior, cei care au nazuinte, chemari interioare profunde, chiar spirituale. Nu ati vazut ca marii fotografi ai lumii, premiati s.a.m.d., sunt profund spirituali? Nu exista artist fine-art care sa nu aiba ceva profund de transmis.

De asemenea, dintr-un moment “banal”, un artist fine-art, un fotograf, in cazul acesta, poate face o opera de arta. Aici exista inca preconceptii majore pe care lumea inca le are pentru ca, de obicei, se crede ca o opera de arta trebuie sa fie atat de grandioasa in detalii, in calitatea, rafinamentul lor, cat si in cantitatea lor, precum o Mona Lisa. Insa, se ignora simplitatea unei Maiastra sau Cumintenia Pamantului. Sunt, intr-adevar doua “epoci” culturale diferite si doi artisti diferiti, insa timpurile ne arata ca trebuie sa ajungem la sinteza si sa iesim din detalii, caci in detalii il gasim pe Diavol, cum se spune…