Nuferi in Bucuresti – o calatorie fotografica – partea a III-a

Iata-ma-s la a treia zi din acest proiect, o zi normala de vara, de August (sau mai bine spus la finele lui August) si ma pregatesc pentru toamna care urmeaza. In aceasta parte a calatoriei fotografice am intalnit mai multi nuferi decat ma asteptam, parca au explodat in abundenta. Foarte multe frunze si flori au iesit in asa fel incat lacul era acoperit de ele vreo 90%. Ratele abia daca aveau pe unde pluti. :)

Abundenta lor a fost rezultatul unor intense si nenumarate ploi din primavara trecuta si la inceputul verii. Apoi soarele a reusit sa stimuleze aceste plante sa creasca excesiv cum au facut-o anul asta. O oaza de frumusete! De fapt, la fel s-a intamplat si cu alte plante cu flori din regiunea de sud a tarii noastre, pe unde a plouat abundent, datorita, zice-se, unei ierni uscate, in mare parte (nu si la munte.. acolo a nins un pic mai mult pana tarziu in Aprilie).

Dupa cum se vede, florile sunt mai multe ca in zilele precedente. Ele o sa continue sa creasca pana umple intreg lacul. Asa traiesc nuferii, lotusii, nimfele din aceste ordin vegetal, iar apoi dispar destul de rapid, parca intra in pamant. Sper sa nu le taie cei ce se ocupa de gradini si parcuri la noi. Altfel va trebui sa opresc proiectul brusc. :(

Dar, ajuns in parc, am asteptat sa se mai lumineze un pic si sa se stinga luminile artificiale ale parcului si sa apara lumina naturala a soarelui rasare. Dupa aceea mi-am aranjat trepiedul si am inceput sa trag cadre. Subiectele deja le aveam in fata. Am inceput sa ma gandesc cum sa abordez compozitia. Eram cam obosit, dormisem putin in noaptea ce tocmai trecuse si nu prea aveam idei. Cu greu m-am urnit ca sa pot crea ceva semnificativ, poate chiar unic, special etc., ceva care sa-mi dea sentimentul de “wow! asa da!!”. :D

Iata ca luminile artificiale s-au stins si am incercat sa izolez cu teleobiectivul cateva subiecte. Rezultatul a fost unul pe care l-am prelucrat pentru a-i da un aer seducator, asa cum mi l-a indus mie, ceva mai de crepuscul, de seara sau la primele raze ale luminii diminetii. Mi se pare ca parca danseaza in timp ce isi dezvolta uriasele frunze, parca joaca un dans nuptial ca pentru a initia noua sa progenitura vegetala sadita, apoi, in mâl, crescuta in apa si maturizata la suprafata pentru a repeta acelasi dans la lumina soarelui. :)

Ceva inexplicabil in cuvinte intelectuale. Daca as putea sa exprim emotiile pe care le traiesc atunci cand le vad, acest lucru il pot face in fotografie. Prelucrand imaginile adecvat pot reda destul de fidel ceea ce am trait atunci. Acestea sunt asa de seducatoare ca te face sa te indragostesti imediat de ele.

Continuand cu izolarea subiectelor am observat multi boboci la unele dintre ele si multe frunze la inceput, inainte sa se desfaca si m-au surprins verticalitatea lor. Iata un nou cadru reusit!

Dar eram in fata unei mici dileme: sa folosesc o diafragma foarte deschisa sau sa o inchid cat de mult ca sa am profunzime a campului vizual? Sa izolez subiectul folosind tehnica bokeh sau sa cuprind intreaga scena cu diafragma inchisa mult? Raspunsul a fost foarte simplu. Nu e nevoie sa explic mai mult imaginea de mai sus. ;)

Bun! M-am intors dinnou la obiectivul grandangular. Mi-a placut peticul de nuferi din fata mea si asezarea in peisaj. Apa care separa, un pic, aceste plante de multitudinea celorlalte de mai incolo ofera un pic de spatiu negativ, un mic refugiu de odihna pentru ochii cautatori de frumos. :)

Ce bine ca nu a batut vantul! Am folosit un pic expunerile lungi. Nu am dorit sa ridic valorile ISO foarte mult. Am optat pentru calitate maxima si cu diafragma mult inchisa am avut nevoie de timpi de expunere mai lungi pentru cadrele corect expuse. Am folosit si tehnica HDR in care am imbinat trei expuneri (-1, 0 si +1, nu am mers mai mult datorita diferentelor mici din intervalele de luminozitate, dar am vrut sa introduc in imagine acele tehnici de glamour glow si contrast tonal ale HDR-ului, ca sa redau corect atmosfera pe care am experimentat-o acolo fara prea multe prelucrari).

Dupa aceea schimb obiectivul cu telezoom-ul si vine un domn pe alee si ma intreaba ce obiectiv e ala, “70-300mm..?”, asa incepand o conversatie interesanta pe tema fotografiei. I-am spus ca este 75-300mm Mark III de la Canon si ca sunt foarte multumit de obiectivul asta, surprinzandu-ma de multe ori de calitatea optica pe care o are. Mi-a confirmat ca intr-adevar este un obiectiv foarte bun, dar mai interesant ar fi fost 70-300-le si pentru ca are stabilizator de imagine. Al meu nu are, din pacate, si asta ar fi un mare inconvenient, i-am spus.

Apoi am inceput sa discutam despre fotografia de natura, de wildlife si de diversi fotografi romani foarte buni, precum Florin Andreescu, Dorin Bofan si altii. Avem fotografi foarte buni si sunt destui la noi in tara, ba chiar profesionisti. In fine, mi-a mai spus ca aceste flori ar fi lotusi, nu nuferi (scuzati cacofonia :P ), pentru ca nuferii sunt mai mici si nu se ridica de pe apa prea mult. Eu i-am spus ca ar fi nuferi egipteni asa cum citisem pe o pancarta din parc. Mai vedem pana la sfarsitul proiectului. ;)

Apoi am mai povestit despre Nikon-ul lui si despre alte aparate, despre super-tele-obiectivele unor fotografi de la noi pe care i-a intalnit si altele. In tot acest timp am incercat iar sa izolez niste subiecte, sa le abordez din unghiuri interesante dar parca imi lipsea ceva. Simteam ca din punct de vedere compozitional nu ma satisface. Pana acum am reusit cateva cadre semnificative, dar parca acum erau ceva mai slabe. Dar, totusi, am surprins niste flori superbe. Deja ma miscasem spre dreapta lacului, luand-o invers fata de data trecuta, ca in prima zi. :)

Dupa cum se vede, chiar daca eram un pic distras, am reusit ceva. Lumina soarelui incepuse, deja, sa isi faca aparitia pe tapetul cerului si culorile usor reci, ca de crepuscul, erau luminate pe frunzele subtil ceruite si umezite de roua diminetii ale nuferilor (sau lotusilor :D ), creînd straluciri diafane pe ondularile frunzelor si florilor lor.

Aici simteam ca ceva nu e in ordine. Nu eram prea multumit cu ceea ce am reusit. Dar stati, am uitat sa spun ca odata ajuns in partea de sud a lacului, la 90 de grade de lumina soarelui, mi-am montat pe filetul obiectivului filtrul de polarizare circulara. L-am rotit la maxim si contrastul era pe masura, insa in aparat nu se vedea chiar satisfacator, dar destul de puternic. Un pic m-a surprins cat de interesant se vedea. Cand am ajuns acasa, la prelucrare am intampinat niste dificultati, scotîndu-ma un pic din zona de comfort in care eram. A trebuit sa le prelucrez un pic altfel. Pentru imbinarile expunerilor am folosit Photomatix de la HDRSoft, un program pe care il foloseste Trey Ratcliff, de exemplu, si alti fotografi internationali foarte buni. Indeplineste toate conditiile necesare pentru o fotografie HDR reusita, insa cateodata nu e de ajuns si trebuie continuata prelucrarea in Photoshop (program de care se feresc multi amatori ai fotografiei de la noi :P ) sau in Lightroom.

Apoi am observat dinnou, mai bine ca pe acest lac sunt doua mari tipuri de nuferi: cei care sunt roz spre alb si cei roz spre rosu. Oare or fi specii distincte? :)

Am mers in continuare spre malul estic al micului lac si am cautat ceva deosebit sa pot fotografia, ceva unic si special, ca de obicei. Am facut multe fotografii inca de la inceputul proiectului si deja epuizasem variantele de compozitie si expunere pe care mi le propusesem. Simteam ca era timpul sa ma retrag acasa. Dar pana la urma am zis sa mai zabovesc un pic. Si nu am regretat. :D

Ceva m-a atras in continuare. Vedeam lumina soarelui care deja stralucea destul de tare si observam ca creaza niste efecte foarte interesante nuferilor din malul opus al lacului unde ma aflam. Am zis ca merita sa continui sa fotografiez si am mai asteptat un pic ca sa se ridice mai mult soarele. Nu ma grabeam, de fapt, nicaieri asa ca am avut timp.

In fotografia de mai sus, am impresia ca fructul nufarului facea niste incantatii cu putina pudra magica aprinsa de soare peste floarea complet desfacuta. Rezultatul mi se pare cel de mai jos, un nufar deschizandu-se si mai mult catre soare si aprinzandu-se cu lumina sa. :D Era exact ingredientul lipsa din intregul ritual: lumina puternica a soarelui. Oare cum de am ignorat acest aspect?! :)

Umbrele si luminile deja destul de taioase creau aceste efecte interesante. Acesta este un nufar care isi deschidea marea floare pentru a imbratisa lumina puternica a soarelui. Asta este ceea ce cautam! :D Ceva special, deosebit, ipostaze diferite fata de ceea ce am fotografiat pana acum. Am sa ma concentrez pe asa ceva mai mult, de acum incolo.

Cine a spus ca lumina puternica a soarelui este inamicul fotografului? :D S-a inselat amarnic! Depinde ce fotografiezi, depinde de situatii.

In cazul de fata a fost ceva deosebit, au fost niste momente aparte. Incepuse sa straluceasca foarte puternic soarele si dintr-un unghi anume in asa fel incat florile, parca, incepusera sa ia foc. Pentru mine a fost ceva extraordinar de semnificativ.

Momentele acestea au fost inovatoare pentru proiect. Lumini deosebite, atmosfera saturata in culori si contraste puternice. Perfecte pentru fotografie inedita a unor subiecte cu totul speciale: nuferii din Bucuresti!

Acestea fiind spuse, sa ne vedem cu bine si in ziua a 4-a! Numai bine! :D