Cei mai rai jucatori ai capitalismului sunt companiile de pe piata muncii

Last Updated on June 16, 2017 by Patrick

Ai cerut vreodata o marire de salariu, iar in loc sa ai parte de o negociere ai avut parte de ostilitate? Iar cand ai primit marirea de salariu, in acel an a trebuit sa te dovedesti pe tine insuti pentru acea marire?

Ti-a spus vreodata compania la care lucrezi ca se asteapta numai la ce e mai bun de la tine?

Companiile asteapta numai la cea mai buna performanta, insa ofera doar cele mai mici compensari posibile. Asa isi joaca firmele capitalismul pe piata muncii.

Cel mai bun, in oricare alta piata, cu exceptia pietei muncii, inseamna lux. De obicei, exista o diferenta intre cel mai bun produs si urmatorul dupa cel mai bun, iar aceasta este foarte vizibila in ceea ce priveste pretul. Este gresit sa asteptam cea mai buna valoare platind mediocru.

Vezi tu, ca si angajat esti un liber profesionist care isi vinde munca. Munca este un produs foarte personalizabil, cu imense grade de variatie. In functie de tip, durata, intensitate si neajunsuri, ar trebui sa-ti pui pretul corespunzator, recunoscand tot timpul constrangerile ca te afli intr-o piata competitiva si libera.

Insa, nu le recunosti, asa este? Nu ai sansa de a-ti pune pret pe munca ta, in schimb ti se ofera o suma de baza asupra careia ai foarte putin control. Cu putinele exceptii ale specialistilor cu cereri inalte, cu totii cam simt ca salariile le sunt determinate de catre angajatori: trebuie sa-ti croiesti drum catre urmatoarea categorie superioara. Insa acest lucru este o minciuna.

Esti obligat sa nu comunici ceea ce ai. Datorita secretului salariilor, piata muncii nu este chiar o piata libera, ci o piata sablon in care companiile isi modeleaza scenariul cel mai prost posibil pentru cel care vinde (tu) si scenariul cel mai bun pentru cumparator (ei).

Firmele se anunta intre ele ca sa te opreasca din a-ti vinde munca in alta parte. Companiile se unesc in sindicate impotriva umflarii preturilor pe nisele de lucru ca sa le puna capat cresterii.
Dar cel mai rau lucru pe care le fac companiile este ca fura piata de la cei care muncesc prin aceste trei lucruri:

• reimpacheteaza, ca si valoare de baza, comercializarea muncii, astfel detinand un anumit monopol;
• fac marketing muncii ca si oportunitate;
• amesteca munca in toate celelalte aspecte ale vietii.

Prin reimpachetarea comertului muncii ca si valoare prestabilita, de baza, companiile preiau controlul pietii de la vanzator.

Vezi tu, munca nu este ceva pe care chiar sa-l poti controla. De exemplu, sistemul bancar favorizeaza angajamentul pe termen lung. Protectia muncii de asemenea. Intr-o economie construita pe credit, acesti doi factori inclina complet piata muncii ca sa beneficieza mai mult companiile decat lucratorii, pentru ca ei detin cheia: angajamentul pe termen lung. Si asta vrei, astfel ca te supui acestui proces.

Prin marketingul muncii ca si oportunitate companiile isi coboara preturile muncii prin lansarea beneficiilor iluzorii si perspectivelor de parteneriat.

Nu exista parteneriat pe piata muncii, si ar fi indicat sa intelegi acest lucru. Capitalismul se joaca riscand, iar jucatorul de risc inalt primeste cele mai mari recompense. Totusi, compania iti spune ca se bazeaza pe tine ca faci in asa fel incat compania sa-si indeplineasca misiunea, ca trebuie sa performezi mai bine ca sa ai o “cariera” ca si cand aceasta “cariera” are vreo semnificatie. O “cariera” nu este nimic altceva decat o lista a contractelor de munca.

Prin amestecarea muncii in celelalte aspecte ale vietii companiile schimba mentalitatea de vanzator pe care cu totii ar trebui s-o avem in aceea de angajat de care se folosesc, apoi, ca sa controleze piata muncii.

Toate companiile sunt mari “familii”. Pana cand esti concediat. Managerii tai sunt parintii tai care au “grija” de tine. Pana la evaluarea semestriala. Cultura moderna descrie munca fiind la fel de importanta, sau mai importanta, decat prietenii, familia, dezvoltarea emotionala, a gasi sensul vietii, bucuria, fericirea s. a. m. d. Munca nici macar nu se afla in acelasi spatiu logic in care se afla cestelalte. Munca este, la urma urmei, un blestem biblic si nu o binecuvantare.

Esti invatat, inca din frageda copilarie, ca munca este ceva care se asteapta ca tu sa dai celorlalti. Acest lucru este fals. Munca este a ta ca sa o vinzi numai atunci cand pretul este corect.

Ideea este ca esti un vanzator al unui bun care este probabil cel mai important mijloc de productie: munca. In piata muncii capitaliste este necesar sa fii constient ca fiecare secunda pe care o petreci facand orice lucru pentru compania care te angajeaza, este un negot in care iti vinzi munca pentru acel salariu.

Ce vreau sa spun este ca lucrezi CU nu PENTRU companii. Si mai ales lucrezi PENTRU bani.

Retine ca atunci cand ceri o marire de salariu nu mangai bunavointa companiei cu care lucrezi, ci incerci sa-ti vinzi munca cu o marja mai buna pentru tine, asa cum fac companiile pe pietele lor.

Fii jucator!

Save

Save