Timp pentru bani sau bani pentru timp?
Timp pentru bani versus bani pentru timp
Recent mi-a captat atentia un arhetip, un model al lumii economice din ziua de azi, care este valabil de vreo doua sute si ceva de ani, si care a fost creat de catre Robert Kiyosaki. Este vorba despre Cadranul Banilor (Cashflow Quadrant). In acest model, in acest cadran, cruda realitate economica a faptelor din lumea noastra, ne arata foarte clar ca suntem impartiti in doua: cei care vand timp pentru bani si cei care vand bani pentru timp.
Si spune Kiyosaki faptul ca in partea stanga a cadranului banilor se afla persoanele care castiga bani din activitate, cu alte cuvinte dand din timpul lor pentru a castiga bani pentru traiul de zi cu zi. Ei sunt cei care, daca nu au activitate, nu au nici bani, si sunt impartiti in doua categorii mari si late: angajati si liber-profesionisti (freelanceri). Curios este faptul ca, in engleza ii numim pe cei din urma self-employed, ca si cand ar lucra pentru sine, insa ambele categorii de persoane lucreaza sau muncesc pentru altii, nu pentru ei insisi. Activitatea pe care o presteaza, o presteaza pentru alte persoane, nu pentru ei, chiar daca, dupa urma acesteia castiga bani. Vom vedea in cele ce urmeaza ce inseamna sa lucrezi pentru tine, sa fii propriul tau sef, cum ar veni.
De fapt, self-employed (sau self-employee) inseamna mot-a-mot auto-angajat, nicidecum angajator. Tot o forma de angajat este, insa poate sa fie pe perioada determinata. Acest tip de profesionisti poarta, la noi in Romania, numele de P.F.A. (persoana fizica autorizata) care este de fapt denumirea cu acte in regula a liber-profesionistului.
In fine, aceasta parte a cadranului reprezinta, din punct de vedere al personalului si capitalului (mai ales prosperitatii), 90% (aproximativ 95% dupa ultima criza economica din 2008-2010) din populatie la care circula doar 10% (sau 5%, ibidem) din capital (si prosperitate).
Care sunt activitatile acestor persoane? Practic, toate din toate domeniile unde omul poate sa se angajeze sau sa fie liber-profesionist. De retinut mai este si faptul ca aici se afla acei antreprenori la inceput de drum care detin o companie la care sunt asociati majoritari sau unici, si in care ei centreaza, ei dau cu capul, un fel de one-man show. De asemenea, chiar daca ei au angajati, daca fac activitate inseamna acelasi lucru: dau din timpul lor pentru a castiga bani. Acest tip de persoane intreprinzatoare sunt pe cale de a trece in partea dreapta a cadranului, de a deveni proprietari de afaceri. Sa vedem cum:
Sa mergem in partea dreapta a cadranului banilor si sa vedem ce se intampla. Pai, acolo gasim polul opus al celeilalte parti a cadranului. Desi ambele ar trebui sa coincida sau sa conlucreze, ele o fac doar in partea esentiala si anume: banii. Sunt opuse pentru a creea un echilibru perfect. Acest lucru insusi este ceea ce e cel mai frumos la acest arhetip creat de domnul Kiyosaki cu ajutorul inteligentei sale financiare.
In partea dreapta a cadranului gasim persoanele care castiga bani din active, adica acele forme de venit pasiv (care nu necesita prezenta noastra in activitatea lor, care merg de la sine) care ne aduc bani si cand dormim. Nu necesita implicarea noastra activa, asadar, acestea fiind niste sisteme la care am lucrat pentru a le creea odinioara, o perioada de timp determinata, si care lucreaza singure ca mecanisme, ca automatisme de produs valoare si prosperitate. Ceea ce e important de stiut este ca aceste persoane dau din banii lor pentru a castiga timp: pentru ei insisi, pentru a se cunoaste si a se perfectiona, pentru familia lor, pentru prieteni, pentru a cunoaste oameni si a avea experiente noi, pentru a calatori, pentru hobby-uri si pasiuni etc.
La nivel de personal (daca ii mai putem numi asa) si capital ce se intampla? Avem 10 sau 5% (dupa ultima criza economica) din populatia globului cu 90-95% din capital si prosperitate. Iata adevarul gol-golut! Dureros, dar adevarat.
Aici avem tot doua categorii de persoane: proprietarii de afaceri si investitorii. Robert Kiyosaki, intr-o alta carte a sa, Tata Bogat, Tata Sarac, denumea o prima regula a oamenilor bogati, si anume faptul ca oamenii bogati nu lucreaza pentru bani. Dar cum, atunci? Banii lucreaza pentru ei. Sa explicam un pic mecanismul, caci este unul universal.
Vedeti dumneavoastra, cei din partea dreapta, realmente, vand bani pentru timp, pentru a avea, a detine timp. Timpul este moneda lor cea mai de pret. Sa nu uitam ca timpul este rotund, nu liniar. Acest lucru l-a stabilit foarte clar inclusiv Albert Einstein, la vremea sa. De aceea orice ceas analog este rotund, un cerc sau oval, nu liniar. Daca acul ceasornicului se duce la capatul celalalt („sfarsitul”) nu se opreste precum daca ar fi liniar, ci revine la punctul de plecare originar si o ia de la capat, facand rotocol. Acesta este primul aspect insa, toate lucrurile se degradeaza in timp, si vom explica.
Asadar, acestea sunt cele doua aspecte ale monedei-timp: continuitatea si entropia (degradarea). Cu alte cuvinte, evolutia si involutia.
Dar ce exemple de active avem: case, apartamente sau edificii de orice fel, terenuri pe care le dam in chirie, obiecte sau bunuri care ne aduc bani pentru ca altii le folosesc si platesc pentru serviciile lor, sau campuri si rafinarii de petrol, sisteme de marketing in retea, active digitale (creatii stock – fotografii, fisiere audio, muzica, fisiere grafice, toate digitale care, odata create si expuse la vanzare aduc venit pasiv) etc. Practic, orice poate sa aduca un beneficiu celorlalti si sa ne plateasca pentru acestea, in absenta noastra. Este opusul activitatilor din partea stanga a cadranului banilor.
Proprietarii de afaceri si investitorii isi construiesc activele facand o activitate anume pentru ele, fie ca isi construiesc case, cladiri sau parcari, fie ca isi construiesc produsele fizice si/sau digitale pe care mai apoi le pun la vanzare (unele necesitand stoc real, altele nu), acestea, odata create, produc venit chiar si cand aceste persoane se odihnesc sau sunt plecate in calatorii, vacante, intalniri etc., in absenta lor. Acestea, vreau ca voi sa stiti, sunt cele mai bune mecanisme pentru a face ca economia nationala si internationala sa iasa pe plus, sa prospere, si nu sistemele care tin pe toti in partea stanga a cadranului. De ce aceasta si cum explicam? Simplu. Creeaza cu adevarat plus-valoare si ofera oportunitati oamenilor de pretutindeni, in masura in care, in partea cealalta ar fi foarte ocupati si ar necesita sa activeze in continuu pentru a genera capital, care, mai apoi, controlat de personaje cu defecte capitale precum lacomia, trufia, amor-propriul, ar fi umflat, injectat cu mai mult capital care ar scadea, ca si consecinta, puterea de cumparare a multor bunuri, servicii, inclusiv resurselor umane, printre care si forta de munca. Cu alte cuvinte, am merge la serviciu degeaba ca bani tot nu vor fi de indata ce capitalul umflat (inflatie) se intoarce mereu de unde a venit datorita scaderii sau lipsei puterii de cumparare a oamenilor, lucrurilor, inclusiv tarilor din lumea noastra. Consecinta? Criza financiara care atrage dupa sine (precum „dupa mine, Potopul!”) criza de resurse naturale. Trist, dar crud de adevarat! Acestea si oscilatiile pietelor de desfacere…
Activele, odata create, necesita si ele un anumit nivel de intretinere, adica trebuiesc refacute in diverse masuri. Astfel ca, respectivii proprietari au nevoie, din cand in cand, sa repare sau sa refaca activele lor. Vorbim de diverse lucruri, de la repararea unor sisteme de electricitate sau siguranta in cladirile, casele sau apartamentele pe care le-au dat in chirie, pana la refacerea sau reinnoirea unor produse, de ex. cele digitale, care sunt puse la vanzare pe marketplace-urile online. Si exemplele pot continua.
Sigur, pietele se schimba, la fel ca si oamenii, si necesitatile (cererile) de asemenea, iar proprietarii si investitorii au nevoie sa fie atenti la aceste lucruri daca vor ca activele lor sa functioneze mereu.
Un pic de istorie
Omenirea, de-a lungul mileniilor si secolelor, s-a stramutat catre confort. Pentru acesta a platit un pret cumplit, care, astazi, este cuvantul cheie al acestui model al cadranului banilor: datoria.
Istoria ne spune ca banii inseamna datorie. Ei au fost creeati odata cu crearea sistemului financiar-bancar pentru a tine loc avutiei lumii de atunci. Practic, o bancnota este o polita I.O.U. (I Owe You, iti sunt dator, pe romaneste). Observati ca, cei din partea stanga a cadranului isi primesc la sfarsitul lunii fiscale salariul. Care este explicatia? Una simpla enuntata cu cateva randuri mai sus: datoria. Altfel, l-ar primi in avans, nu-i asa? Asta doar daca e la cerere sau (cine stie?) poate sunt placuti de catre patron sau directiune. Realmente, salariul inseamna ca angajatorul inca ii ramane dator sa plateasca pentru serviciile si bunurile creeate de catre angajat. Si asta vesnic, pentru ca banii asta inseamna. Banii nu sunt o valoare decat cea pe care le-o dam. Voi explica imediat din punct de vedere istoric cum au devenit asa.
Lumea, inainte vreme, se ghida dupa legea pastorala a pamantului, prin care fiecare om, nascut sub soare, avea dreptul la pamant si responsabilitatea sa-l apere, sa-l cultive si sa-l lase mostenire. De cand au aparut sistemele care au acaparat rutele comerciale ale lumii, aceasta lege a fost schimbata cu altele. Iar odata cu aparitia Revolutiei Industriale (care se afla acum in al patrulea episod din viata sa, adica Revolutia Digitala), lucrurile s-au degradat si mai mult ducand la desproprietarirea, in timp, a majoritatii oamenilor de pe suprafata globului. Astazi, doar cadranul banilor mai arata cat la suta din populatia lumii mai este cu adevarat proprietara si ce nivel economic au. Trist, dar real!
Banii nu au avut si nici nu au valoare reala. Aurul da. Insa, cruda realitate istorica arata ca, prin anii ’70, presedintele S.U.A. de atunci a scos dolarul de sub standardul aurului dand liber la generarea de noi bancnote. Asa s-a concretizat inflatia care pana atunci a fost doar sub forma marii recesiuni din anii ’30. In ’72 a avut loc, ca si consecinta, o noua criza economica in lume. In 2008, la fel. In intervalul 2020-2025, la fel se preconizeaza ca va fi. Si atunci ce vom face? Salariul nu inseamna plata pentru activitatea facuta, ci inseamna promisiunea ca va fi platit, caci adevaratele valori economice sunt, de fapt, cele care se pot transforma in active, adica ce poti cumpara cu bani. Iar banii nu se pot transforma in active, nu pot deveni active. Banii nu mentin economia in circulatie pentru ca banii sunt o moneda de schimb si, ei insisi, circula, nu stau pe loc (in pofida centralizarii capitalurilor la varf, sintagma sinonima cu avaritia si lacomia). Activele, in schimb, reprezinta valoarea economica reala a unor comunitatii sau tari care stau pe loc (vorba vine.. adica, un timp care poate fi indelungat) si alte lucruri se invart in jurul lor, chiar daca paradoxul inversarii valorilor a facut ca in jurul banilor sa se invarta lumea, bani care se invart si ei in jurul a altceva. Fara ele, nu exista economie, nu exista resurse si distribuirea lor corecta. Activele fac ca lumea sa se invarta dupa ele, asa cum spuneam. O resursa reala este doar aceea care poata sa devina activa in timp, chiar daca este o resursa umana, caci si oamenii devin active pentru ca fac ei insisi activitate. Societatea merge oricum, chiar si in absenta creatorului ei… dar si creatorul ei revine asupra ei, schimbandu-i fizionomia din cand in cand.
Atunci cand nu exista proprietate, ca o consecinta a lipsei activelor, nu exista nici libertate, nici identitate. Cine esti daca nu mai ai pamant pe care sa stai si sa-l cultivi? Esti un apatrid! Tara, Statul, Natiunea, Cetatenia pe acestea se bazeaza: pe active. Inclusiv individul se bazeaza tot pe active, ele fiind elementul fundamental al unei economii.
O moneda de schimb, asa cum spuneam, nu poate fi o valoare economica, chiar daca, din pacate, asa este considerata astazi. Iata ca, dupa cum spunea Robert Kiyosaki, banii nu sunt cei mai importanti, insa banii misca toate lucrurile in aceasta lume. Traim pe un munte de falsitati, de false valori.
O moneda de schimb are menirea doar sa faciliteze schimburi de valori, nu sa reprezinte valoarea in sine.
Dar o moneda precum timpul are dublu rol, si de valoare, dar si de facilitatoare a schimburilor. In timp se schimba lucrurile cu ele insele si intre ele. In timp realizam activitati. Chiar si activele se schimba in timp.
Pamantul detinut in proprietate, de exemplu, devine activa in mod natural si automat pentru proprietarul care il valorifica, adica il cultiva. Acesta genereaza noi resurse din resursele deja existente. Iata valoarea, dar mai ales iata plus-valoarea: ceea ce poti construi nou cu valorile deja existente! Din pamant ies fructele si legumele, nu-i asa?
La fel, o cladire daca este folosita pentru birouri, de exemplu, genereaza plus-valoare pentru ca genereaza locuri de munca, serviciu-uri, ca sa spunem asa, job-uri pentru cei care vor sa realizeze activitati si sa-si castige existenta la nivel material. Avem nevoie de angajati, sa nu ma interpretati gresit, insa, in lumea noastra de astazi, cadranul banilor arata cat de dezechilibrati economic suntem: avem mult mai multa nevoie de active si proprietari de afaceri. De fapt, de proprietari in general, deoarece avem prea putini.
Se spune ca cei care au construit sistemele economice de astazi, ideologii teoreticieni care teoretizeaza economia insa nu o pun in practica, au preconizat cinci faze economice prin care trece si va trece societatea: sclavie – feudalism – capitalism – socialism – comunism. Lumea economica in ziua de azi a trecut inapoi la sclavie, pentru ca, datorita cadranului banilor putem vedea ca peste 90% din oameni lucreaza pentru altii. Si sclavii lucrau pentru altii pentru un bol de linte pe zi. Este o noua forma de sclavie care ne tine ocupati pentru cei care nu fac nimic altceva decat ca ne-au creat terenul pe care noi sa-l aram, sa-l cultivam tot pentru ei. Unde este prosperitatea? Consultati, dinnou, cadranul banilor! Nu-l credeti pe cuvant, verificati! Multi dintre noi nu suntem multumiti financiar, suferim pentru ca „nu sunt bani”. Pai da, pentru ca sunt detinuti de doar 5% din oamenii globului, sau poate chiar de mai putini.
Ce este de facut?
In realitate, dat fiind faptul ca totul se intoarce la punctul de plecare originar, ne intoarcem la legea pastorala a pamantului. Asa este pe planeta noastra! Redevenim proprietari. Stati un pic! Acest lucru nu se intampla peste noapte. Nici natura nu face salturi. Totul are un timp de crestere. Astfel ca, desi putini se intorc azi la a fi proprietari si nu s-a ajuns inca la o masa critica, dureaza ceva pana cand aceasta tranzitie se realizeaza, aceasta trecere. E nevoie si de rabdare dar si de vointa celor care au inteles si inteleg necesitatea sa te intorci inapoi la pamant. Cu adevarat, cei care au plecat de la sate, in cautare de oportunitati, de realizare, au venit la oras, iar acum cei care sunt la oras (nu toti, unii dintre ei) vor sa se intoarca inapoi la sate. Asa e si la noi, in tara: oamenii tanjesc dupa o casa si pamant la tara! De ce oare? Le era mai bine cand erau proprietari si erau liberi sa face ce vor cu proprietatea lor? Sigur! Ei erau singurii stapani asupra pamantului. Acest lucru este mai mult decat sau superior unui privilegiu pentru ca da si responsabilitati, mai ales fata de generatiile viitoare. Ce lasi mostenire? Active, nu bani care se duc in risipa pe care stim s-o facem cu totii atunci cand mergem la cumparaturi in supermarket-urile altor profitori. Nu avem nimic de castigat decat consumabile care se duc si iar avem nevoie sa mergem la cumparaturi. Din pacate, ne uitam lung la bonul de casa care ne arata cruda realitate a faptelor: am ramas fara bani!
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!