Cum sa devii bogat atunci cand esti sarac?
Last Updated on December 1, 2016 by Patrick
Stateam, recent, de vorba cu un prieten despre bogatie, despre saracie si despre cum am putea sa devenim bogati atunci cand suntem de fapt saraci, cand nu prea avem bani sau nu avem deloc. Da, e vorba de acea bogatie materiala pe care cu totii ne-o dorim. E un subiect foarte tentant pentru noi, in sensul ca atunci cand vine vorba, nu rezistam si ne exprimam fiecare parerile.
Ce este bogatia? Ce inseamna sa fii bogat?
Bogatia materiala nu conteaza, spun unii. Bogatia sufleteasca e cea care conteaza cel mai mult.
Bogatia materiala nu vine asa.. din neant, din aer, sau de oriunde, trebuie sa muncesti pentru ea. Daca nu muncesti, cum sa devii bogat? Daca nu tragi tare de tine in domeniul in care lucrezi, cum sa ajungi sa ai bani multi? Asta spun altii.
Iar alte persoane ar spune: bogatia si saracia sunt lucruri relative, iar ceea ce conteaza este sa fii fericit!
Toate aceste lucruri par a fi adevarate, insa raman simple pareri nascute din experienta fiecaruia. Eu am avut anumite experiente, la fel cum si voi ati avut, si aveti, experientele voastre, croite, parca, pentru voi. Fiecare ne traim viata in felul nostru, si aceasta oare nu este ceva relativ? Caci traim intr-o lume de relatii.
Bine, dar, cum sa devii bogat atunci cand nu ai bani, cand esti ceea ce se numeste “sarac”? Aceasta este o intrebare foarte tentanta la care cu totii am vrea sa raspundem. Dar daca raspundem in felul nostru relativ, raspunsul nu e tot relativ? Daca e relativ, e si adevarat? Haideti sa vedem! ;)
Cum sa devii bogat daca esti sarac?
Deci, cum sa devii bogat daca esti sarac? Este intrebarea la care vrem sa raspundem acum, nu mai tarziu. E o chestiune foarte interesanta pentru ca ne framanta pe toti, mai ales pe noi, din societatea româneasca si la care putini avem revelatia sa raspundem. Si asa stateam de vorba cu prietenul asta al meu, despre cum ar putea un om sarac sa devina bogat, la un moment dat. Oare saracului ii mai arde sa se imbogateasca daca este sarac si nu are? Oare se mai gandeste el la prosperitatea financiara, sa aiba bani multi cand nu are deloc? Dar cei care muncesc pe rupte, pe bani putini si care abia le ajunge sa isi plateasca darile si sa isi satisfaca necesitatile fundamentale? Oare au ei cum sa economiseasca bani? Oare mai au de unde sa le ramana bani in plus?
Dar oare banii in plus inseamna bogatie? Ce spunem de cei care sunt directori de companii, la acele “multinationale” care ne furnizeaza noua serviciile? Ei au un salariu mare, nu-i asa? Dar cei care au infiintat acele companii? Vedeti, pentru cersetorul de la colt de strada, o paine intreaga, sau chiar o chifla in plus primita de la “strainul” care tocmai a trecut si i-a lasat, inseamna mai mult decat are el, poate chiar si pe o zi intreaga. Deci, toate acestea sunt relative. Insa, bine, ati putea spune ca “nu tin de foame”, cu alte cuvinte ca nu aduc bani, si nici macar bani multi.
Dar cum fac unii oameni bani multi? De ce pun foarte multe intrebari si mai putine raspunsuri? Pentru ca in acestea se afla raspunsul. Ideea este sa ne punem intrebarile care trebuie si sa nu raspundem grabiti ca si cand am stii raspunsul pentru ca trecem pe langa oportunitate.
As vrea sa vad cu adevarat cum gandesc cei care au infiintat companiile de succes din lumea noastra. As vrea sa le arat oamenilor ca o astfel de gandire care a umplut un anumit gol in societate, fie satisfacand dorintele oamenilor, fie satisfacandu-le nevoile, este o gandire altfel, noua, sa spunem, inovatoare. Aducea si aduce in continuare ceva nou, chiar daca bun sau rau, care are intr-adevar succes.
Este o gandire noua pentru ca a gandi ca nu te poti imbogati decat muncind din greu, pare a fi o gandire foarte veche. In realitate, nu e o gandire veche, ci e o gandire noua pentru ca sistemul de munca de opt ore a fost inventat cam de curand, are vreo doua sute de ani de cand e pe acest pamant, si deja nu mai da roade.
Mentalitatea saracului.
Cu prietenul meu am fost de acord ca si oamenii saraci au mentalitatea lor, o mentalitate, un fel de a gandi specific lor. Si oamenii bogati au la fel. Sa ne intrebam acum: cum ar gandi un om bogat daca nu ar mai avea nici un ban? Daca ar fi intr-o zi sarac? Cum ar gandi acesta? Care i-ar mai fi obiceiurile? Ar fi foarte interesant de vazut!
Totul tine de atitudine. Unii spun ca mediul inconjurator si implicit societatea ne modeleaza ca sa fim cei care suntem astazi, iar altii spun de fapt invers, ca societatea este modelata de catre noi, cei care o alcatuim, cei care suntem, in realitate, societatea. De fapt, adevarul este ca influentele sunt reciproce, ca intr-un joc de ping-pong. Noi influentam societatea si ea pe noi. E la fel ca acel paradox cu oul si gaina. De altfel, totul pleaca de la noi si la noi se intoarce, comportamentul si atitudinea noastra fiind atitudinea societatii, pentru ca noi suntem societatea.
“Nu poti pune mana pe societate, dar poti pune mana pe individ”, spunea, la un moment dat, G. Edward Griffin, unul dintre cei mai mari economisti ai Statelor Unite. Cu alte cuvinte, nu poti atinge cu mana societatea, caci de fapt atingi cu mana un individ sau doi. De la acel minim un individ pleaca societatea, matematic vorbind. Iar daca individul va gandi, intr-o zi, altfel, atunci societatea automat ca va gandi altfel.
Daca individul nu ar mai gandi ca este sarac, ca ce poate face el, daca este sarac, ca nu are bani, nici cat sa se intretina de pe azi pe maine, ci ar gandi precum un bogat, automat va atrage in viata lui acele situatii, acele momente, acele persoane, acele posibilitati din care, intr-adevar, sa faca rost de bani. Daca ati citit pana aici, cred ca v-ar veni intrebarea: da, dar nu i-ar castiga asa oricum, ci s-ar duce la munca, nu-i asa? Intr-un fel, da, dar depinde ce intelegem noi prin munca.
Ce este munca?
Ce este munca, de fapt? Multi dintre noi o considera ca o corvoada, o povara, ceva ce trebuie sa facem pentru ca daca nu mergem sa muncim, nu am mai avea ce sa mancam, cu ce sa ne platim facturile etc. La polul opus mai este si joaca, distractia.
Vedem, astfel, ca sunt doua extreme: munca si joaca. Munca este ceva serios, iar joaca este ca si cand ne-am prosti, nu am face ceva serios. Exista expresia “a face in joaca”, insemnand cu mare usurinta, o usurinta naturala, fireasca, ca si cand individul a fost nascut pentru asa ceva. Este o persoana de invidiat pentru ca ii este usor sa faca acele lucruri, pe cand altii trebuie sa traga tare, sa munceasca pentru a obtine aceleasi rezultate. In realitate, oricine poate ajunge sa faca orice isi propune foarte usor, natural, firesc, fara prea mare efort, sau deloc, fara sa tinem cont de inclinatiile pe care le are. Dar totusi, sunt persoane care au inclinatii spre un anumit domeniu, si nu au inclinatii spre alt domeniu. Exista aceste diferente si tin si de chemarea interioara a fiecaruia.
Nimeni nu este obligat sa faca aceleasi lucruri pe care le fac altii, doar pentru ca aceia au succes. Buluc, claie peste gramada, fiecare ne ducem obligati de noi insine spre acele activitati care chipurile au succes, dar nu toti sunt facuti pentru asa ceva. Si atunci ce facem? Cum impacam si oaia si capra? Cum ne alegem activitatile nu pe placul nostru ci pe inclinatiile noastre si cum ne alegem timpul dedicat lor?
“Sarac nu este acela care nu are, ci acela care nu se mai satura”, spunea dr. Calin Georgescu. Intr-adevar, daca stam sa ne gandim, cel care se considera sarac se considera cu burta goala, nu cu burta plina. Este neimplinit, frustrat, fricos, neincrezator, si pe deasupra niciodata nu este multumit nici macar cu putinul pe care il are. Cauta sa-si umple mereu un gol, insa tocmai acest lucru il saraceste. In momentul in care va fi recunoscator ca inca mai respira, inca mai umbla pe acest pamant, chiar daca are putini, sau deloc, bani in buzunar, atunci se va simti plin, ca sa o luam asa, si va atrage plinul in viata lui. Pentru ca el este plin. Deci, saracul este gol (atat material cat si sufleteste), iar bogatul este plin.
Dar sa ne intelegem! Bogatia nu inseamna bani multi in multele conturi din banca, multe masini de ultima generatie, multe case, vile, apartamente sau chiar palate, ci inseamna implinire. Vedeti ca cei care au bani multi si celelalte scrise anterior sunt si ei lacomi si cauta sa aiba mai mult. Dar ce paradox! Au atras, deci, toate aceste “bogatii” in viata lor insa cum? Desigur ca prin exploatarea niselor libere din societate, prin exploatarea a ceea ce se vinde si se cumpara bine. Au speculat, iar prin specula lor s-au umplut de bani. Bani multi.. Atat! Nu am vazut nici un afacerist sa fi facut fapte cinstite in aventurarea sa in cucerirea bogatiei materiale, ci din contra.. chiar a calcat pe capete ca sa ajunga “sus”.
Insa lumea nu a inteles competitia. Oamenii intra in competitie pe domeniul care are mare succes la unii dintre ei, pe aceleasi lucruri, aceleasi activitati, si nu intra intr-un domeniu inovator, nu acopera o nisa goala din societate, nu fac ceva ce nu s-a mai facut. Macar daca intra intr-un domeniu deja ocupat, sa faca lucrurile mai bine decat ceilalti. Mai frumos ar fi daca ar face acele lucruri altfel, crescandu-le calitatea. Astfel se vor imbogati. Bogati sunt cei care raman singuri sau putini pe domeniu ca sa domine piata, ca sa spunem asa. Deci, este intr-adevar o moda de ceva vreme incoace sa activam intr-un domeniu in care mai sunt si altii, in care exista succes, pentru ca se vinde bine, exact ce spuneam mai sus.
Am dat mai de mult acel exemplu cu cele zece chioscuri dintr-un targ, una langa alta, in care se vinde aceeasi pereche de pantofi exact la acelasi pret fiecare. Ce credeti ca s-ar intampla in viitorul foarte apropiat cu acele chioscuri? Credeti ca ar avea succes maxim o vesnicie, sau macar cativa zeci de ani? Cu siguranta nu, din varii motive. Nu ar avea atat de mult succes pentru ca sunt prea multi care fac acelasi lucru si astfel ca se imparte profitul care l-ar castiga unul singur, la zece, sa zicem. Dar daca ar fi o suta de astfel de chioscuri? Dar o mie, un milion? S-ar mai vinde bine? Ar ramane, deci, doar cativa norocosi, sa spunem asa..
Competitia corect inteleasa.
In tarile din podisul central al Asiei, oamenii, neamurile se intrec in concursuri muzicale, unii cu instrumente, altii doar cu vocea etc., iar miza este sa faca muntii din imprejurimi sa nu mai aiba ecou in timp ce ei canta. Sunt multi oameni care se intrec in acest concurs milenar. Dar ghiciti cine castiga acel concurs? Doar aceia care canta altfel decat ceilalti dinaintea lor. Aici vedem originalitatea omului.
Original este acela care este el insusi. Originalitatea vine din unicitatea fiecaruia. Cel care face pantofi, macar sa-i faca altfel decat seamanul lui, chiar in felul lui propriu si particular. A copia nu e originalitate. Dar cine mai cauta in ziua de azi sa fie original? Multi dintre noi cautam profitul si nu bogatia. Ce paradox!
As putea sa dau definitia bogatiei? Imi permiteti? Bun, deci bogatia este bunastarea, sau starea buna in care se afla omul. Vedeti? Nu pomenesc factorul ban. Despre bani putem vorbi alta data. Vorbesc de baza, fundamentul omului. Nu s-a inteles banul, piata, specula, si multi intra in acest carusel, in acest joc fara sa stie sa joace. Intra intr-o competitie gresit inteleasa, deloc inteleasa, si doar putini termina cursa.
Cel care intra in joc trebuie sa stie ca societatea se muleaza dupa el. Fiecare isi aduce bagajul lui propriu. Fiecare da tonul si astfel societatea canta dupa el. Sa ne aducem aminte de ceea ce am scris mai sus ca omul (chiar si cel care e in centrul atentiei la un moment dat) este societatea. Conducatorul este precum supusii lui si viceversa. Asa a fost, este si intotdeauna va fi. Cel care conduce pe altii de fapt se conduce pe sine. Cum sa intelegem mai mult si mai bine aceasta interdependenta? Asta e tot.
In concluzie, cum putem deveni bogati daca suntem saraci? Am spus mai sus ca sarac este cel ce se considera astfel, avand in mintea sa un intreg fel de a gandi, simti, actiona, un fel de a fi specific. Daca vrem sa facem lucrurile altfel ca sa ne imbogatim e nevoie sa gandim, intai, altfel. Deci sa nu gandim precum saracii caci saraci vom fi, ci precum bogatii.
Daca dimineata imi beau cafeluta sau ceaiul, imi citesc ziarul, imi iau micul dejun atunci nu e nimic rau in asta. Nu inseamna ca nu am, ci da, inseamna ca am. Deci sa am in minte apoi, pentru ca intreaga mea fire sa fie canalizata pe aceasta. Dar daca ma preocupa ceea ce nu am, golul din viata mea, chiar daca imi beau cafeluta, imi iau micul dejun, dar in portofel nu am deloc bani, nu inseamna ca sunt sarac, ci doar ca nu am bani. Atat! Insa daca ma preocupa ceea ce am si pe deasupra, vreau sa mai aduc si altceva in viata mea, nu voi porni niciodata de la ideea ca ceva imi lipseste, ci ca deja am acel lucru. Iar cand va veni fizic, deja sunt pregatit sa am. Este asa de simplu!
Bogat este cel care are si este saturat si recunoscator pentru toate. Nu invidiaza pe celalalt tocmai pentru ca nu-si contempleaza golul. Niciodata nu se gandeste la gol, ci la plin, la deja existentul din viata sa. Insa acela care nu are, e bine sa nu-si piarda si ceea ce are de fapt dar nu-si da seama ca il are, tocmai pentru ca si-a contemplat mereu inexistentul din viata sa.
Numai asa putem deveni bogati: avand deja…
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!