Capcana Materialismului Spiritual

Last Updated on November 6, 2017 by Patrick

Poate, oare, spiritualitatea sa-ti hraneasca ego-ul?

“Materialism spiritual” este un termen folosit pentru prima data de catre Chogyam Trungpa Rinpoche, un invatator buddhist tibetan care a ajuns in Statele Unite pe la inceputul anilor ’70. In cartea sa, “Disecarea Materialismului Spiritual”, Trungpa ne spune cum ii place ego-ului sa se foloseasca de drumul spiritual pentru a-si indeplini scopurile si greselile in care cad cautatorii in calatoria lor spre iluminare.

Problema este ca ego-ul poate sa intoarca chiar si spiritualitatea in folosul propriu.
Chogyam Trungpa Rinpoche.

In Occident s-a ajuns sa se creada ca drumul spiritual inseamna “dezvoltare personala (a sinelui)”. Toate bune si frumoase, insa ce este Sinele? Ego-ul.

Cei din Occident sunt programati inca de la varste fragede intru individualism si acumulare materiala, ceea ce e lesne de inteles ca aceste structuri inradacinate de gandire sa fie impuse si in spiritualitate. Se pot dobandi cursuri, medalii, trofee sportive pe care le primim in copilarie, hranindu-ne ego-urile mereu infometate. “Priveste-ma! Uite la cate am renuntat, cate am citit, cat am investit in viata mea spirituala!” E ca si cum aceasta cautare spirituala ne face, cumva, mai buni decat celalalt de langa noi, care nu simte nevoia sa mediteze macar zece minute sau sa se aseze la picioarele unui guru. Insa, in noi toti calea spirituala se desfasoara, in cele din urma.

Constiinta noastra isi gaseste calea, voit sau nevoit. Iar cand ego-ul se agata de aceasta cautare si se hraneste din ea se numeste ca am cazut in capcana materialismului spiritual.

Ego-ul nostru se poate hrani cu multe lucruri, inclusiv cu spiritualitatea.

Cele trei Aspecte ale Materialismului

Trungpa ne povesteste ca aceste erori spirituale converg in trei neintelegeri, care rezulta din materialismul inerent culturilor occidentale. Le-a denumit “Cele Trei Aspecte ale Materialismului”. Primul este “materialismul fizic” in care se crede ca detinerea si acumularea a din ce in ce mai multe lucruri ne va aduce fericirea. Cu toate acestea, chiar si atunci cand am obtinut obiectul dorit la inceput, continuam sa ravnim la mai mult. In acest sens, insatisfactia ne insoteste la fiecare achizitie. Este dorinta care trebuie abordata.

Al doilea Aspect este “materialismul psihologic” care ne face sa credem ca o anumita credinta sau sistem doctrinar o sa ne vindece orice rana. Ne indragostim de Buddhism, de exemplu, si gandim ca daca ne lansam sa facem practicile lor cu destula vigoare, vom scapa de suferinta. Si totusi, inca suferim. La fel procedam si cu orice alta idee, partid politic sau cauza nobila care se pare ca, pe moment, ne usureaza povara. Inca traim in lume, iar religia, ideea sau orice altceva de care ne agatam foarte entuziasmati, nu opresc provocarile sa vina la noi.

Al treilea Aspect este cel al “materialismului spiritual”. Ne face sa credem ca o anumita stare de spirit sau practica spirituala, dinnou spunem, ne va scuti de problemele noastre zilnice. Cautam sa ne izolam de lume facand multe practici de meditatie sau tehnici de respiratie. Evadam. Cu toate acestea, la un moment dat suntem nevoiti sa ne oprim din meditatie, iar efectul drogului dispare si lumea iar ne asalteaza, iar suferinta din care am cautat atat de mult sa evadam ne sare in fata si mai mult, ca niciodata si mai tare. Viata continua indiferent cat de mult incercam sa o respingem. Necazurile la fel.

Ego-ul – construit de catre minte

Trungpa ne spune ca aceste trei aspecte isi au baza in ideea ca ego-ul este real, ca si cand ar putea fi un personaj care poate fi imblanzit sau antrenat, cand de fapt, el este mereu schimbator, niciodata statornic, niciodata acelasi, neavand o realitate in el insusi. A fost creat de catre minte, insa este ganditorul din spatele fanteziilor noastre. Daca il hranim, daca ne identificam cu practicile noastre spirituale, hranim irealul. Orice hraneste acest sine fals ne aduce mai multa suferinta.

A ne considera buricul pamantului, adica centrul Universului, ca toate se invart in jurul nostru, este un soi de egocentrism, egoism. In loc sa ne umflam pe noi insine, sa ne imbuibam sinele narcisist, autopreamarindu-ne, ar fi mai bine sa ne directionam spre ceilalti, dirijandu-ne atentia spre nevoile celorlalti cu intentia de a-i servi. Insa si aceste lucruri pot hrani ego-ul din noi, un soi de ego altruist. Sunt persoane care prefera, in loc sa petreaca Craciunul alaturi de familie si prieteni, sa mearga in centrele pentru persoane defavorizate cu scopuri caritative, sa le ajute, insa nu dezinteresat. Asadar, sa fim constienti de motivele noastre, de asemenea.

Prea multa atentie asupra noastra insine poate duce la narcisism daca nu suntem atenti cu adevarat.

Daca observam ca sarim de la un capriciu la altul, de la un maestru, o invatatura la alta, o carte sau o idee la alta etc., sperand la iluminarea imediata, sau la vindecare, aceasta este o alta capcana in care cadem. Din pacate, nu exista o cale rapida de iesire. A trai este un serviciu pe care il avem de indeplinit incontinuu atata timp cat suntem in viata. Serviciul inseamna a-i servi pe ceilalti. Asa ne sustinem cu totii in aceasta lume. Putem gasi un mod de a fi care ne ajuta sa traim mai complet, mai liberi, insa exista un singur leac pentru viata si acesta este moartea. Chiar si cei iluminati sufera atunci cand ii pierd pe cei dragi lor. Cu totii simtim durere.

Capcana competitiei

Si iata ca am ajuns sa studiem o alta capcana a caii spirituale si aceasta este capcana competitiei – “eu sufar mai mult decat tine, eu sunt mai binecuvantat decat esti tu” – comparatie, competitie, inerenta capitalismului insa de nici un folos in cautarea unei vieti traita in pace. Cu totii suferim si cu totii ne aflam binecuvantarea. Sa fim atenti, totusi, la ego-ul care se agata de hrana. Daca ne gasim identificati cu sfintenia noastra, sa ne trezim cat mai curand la realitate. Sfintenia o vom afla mai devreme sau mai tarziu. Daca, de asemenea, ne vedem pe noi insine vorbind numai despre ultimul nostru maestru spiritual, carte sau practica spirituala, incercand sa-i inrolam si pe altii la aceasta cauza nobila, sa ne uitam bine la noi insine si sa ne intrebam: “vinzi” acest lucru? Daca “vindem” inseamna ca am alunecat in materialismul spiritual.

Nu spunem ca nu e bine sa scriem o carte grozava despre cautarea fericirii sau sa oferim servicii de vindecare cuiva, dar este prudent sa ne asiguram ca inima noastra ramane concentrata la faptul de a servi, si nu de a ne servi nevoia proprie de a achizitiona o casa mare sau ultimul racnet de masina.

Daca ne aflam propovaduind sau vanzand credintele noastre, ar putea fi momentul sa facem o verificare a realitatii.

Sa fim constienti, de asemenea, atunci cand “cumparam panaceuri rapide”, cand ne incredem in super-gurusi sau in orice altceva care promite iluminare imediata, sau un leac pentru orice lipseste din vietile noastre. Poate ca exista si asa ceva, insa cu totii avem o cale care ni se deschide si e particulara fiecaruia dintre noi. Chiar si daca ne aflam pacea interioara, evenimentele tot se vor intampla, evenimente care ne vor zdruncina puternic, care ne pot lua toate lucrurile la care am muncit atat de mult sa obtinem.

In Occident exista prostul obicei de a insusi spiritualitatea altor culturi, imprumutand ritualurile sau practicile de care ne bucuram cu totii, amestecandu-le si potrivindu-le fara sa ne gandim inainte la cultura si istoria care le-a modelat calea. Luam putin de colo si putin de dincolo si nu acordam o prea mare atentie. Acumulam. A trata practicile altor culturi cu respect si atentie este foarte important.

Indicii de limbaj

Cuvintele pe care le folosim atunci cand ne referim la caile noastre spirituale ne indica daca cadem in capcana identificarii egoice prin intermediul spiritualitatii – materialismul spiritual. Daca folosim cuvinte precum cumpara sau vinde, obtine sau pierde, castiga, mai mult sau mai mult decat, mai putin decat – cuvinte de judecata, separare, achizitie, probabil ca avem nevoie de un apel de trezire.

Chogyam Trungpa spunea:

[Materialismul spiritual este pentru ca sa] ne autoinselam crezand ca ne dezvoltam la nivel spiritual cand de fapt ne intarim egocentrismul prin intermediul tehnicilor spirituale.

Atunci ce este Spiritualitatea?

Cum putem sa ne apropiem de calea spirituala fara sa cadem in aceste capcane? Constiinta este cheia. Odata ce suntem constienti, ne concentram nu numai asupra noastra insine, ci si asupra celorlalti intr-un anumit fel servindu-i. Pentru mine, spiritualitatea este trairea vietii asa cum este in timp ce experimentam constienti acea partea a noastra insine si a celorlalti, si Universul in sine, care au o origine superioara comuna cu care ne conectam intrinsec.

Sa ne gasim calea in Spiritualitate.

Trungpa, in scrierile sale, spune ca materialismul spiritual serveste la a ne scoate din farsa pe care ne-o jucam noua insine hranindu-ne sinele prin intermediul autoimbunatatirii sau dezvoltarii personale. In schimb, ne arata o realitate mult mai stralucitoare, adevarata bucurie care implica detasarea de sine si doar a fi aici, in acest moment, navigand pe valurile vietii pe masura ce acestea cresc si descresc.

Ne folosim de cautarea spirituala pentru a ne simti “persoana spirituala”, o falsitate, o inselaciune, sau cautarea iluminarii ca mijloc de evadare. Cu totii cunoastem persoane care sunt atasate de retreat-urile Vipassana, intorcandu-se de la fiecare dintre ele stralucind, ca apoi, dupa cateva saptamani sa se rataceasca si sa fie dinnou pierduti, cautandu-si un alt remediu pentru drogul lor spiritual.