Schite de Iarna – Ultima topire – partea VI

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

Incredibila experimentarea atingerii extremelor. Schite de iarna, vara, sau ale oricarui anotimp, pot contura ceea ce se experimenteaza in propria imaginatie insa trairea e mult mai puternica decat reprezentarea.

Reprezentarea nu poate fi decat o sugestie, o invitatie la a citi cartea pe care nazuim s-o citim, ca un titlu picant pe care-l zarim atunci cand intram intr-o librarie sau biblioteca ce se vrea a ne potoli setea de cunoastere. Interesant este ca orice om cazut in patimi lumesti sufera de aceasta sete aparent incomensurabila.

Dar de unde atata sete daca exista atata apa in lume? Se spune ca circa 75% din suprafata Pamantului este apa. Si atuncea, de unde atata sete, nu-i asa? Este ca si cum murim de sete innotand intr-un rau. In mica noastra lume aparent auto-limitata ne simtim nesatisfacuti in cele mai fundamentale nevoi ale noastre. Si totusi, apa este resursa cea mai de pret pe Pamant, cu adevarat. Nu credeti? :)

E de ajuns o singura privire sa capteze o uriasa cantitate de informatii care impacteaza acele suprafete din universul interior si sa le trezeasca la viata, precum Soarele trezeste Natura la viata atunci cand o lumineaza. ;) “Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,/E stăpânul fără margini peste marginile lumii” a spus marele Mihai Eminescu si iata ca intr-o particula de energie si informatie putem gasi un intreg Univers. Este esenta, este fundamentul pe care se bazeaza intreaga Creatie: micul infinit, marele infinit, Infinitul. A ne preamari nu valoreaza nimic fata de ceea ce este infinit de mare, la fel cum a ne subestima nu este nici cat negru sub unghia celui ce este infinit de mic. A fi infinit inseamna a fi permanent. Pe asta se bazeaza mersul armonios al particulelor universale care, prin dansul lor, contureaza, cristalizeaza Muzica Sferelor in ceea ce este Universul Perceptibil.

Bine, sa revenim pe Pamant, nu-i asa? :) Am descoperit in fotografia in stil low-key, mai ales cand este facuta in monocrom, o finete, un rafinament formidabil. Cand se vrea si cand se cere se poate realiza prin fotografia in low-key o naratiune mult mai bogata in simplitatea sa decat in complexitatea pe care o putea oferi abundenta de tonalitati ale luminozitatii din fotografia in general. Se mai spune ca este vorba de tonalitati ale griului, foarte frecvente in fotografia de iarna, de altfel, insa cu cat contrastele sunt mai puternice si nu bataios apropiate unele de altele, astfel incat sa se diferentieze foarte violent pentru ochiul privitorului, cu atat povestea este mai fina si echilibreaza toti centri de gravitatie ai fiintei umane. Citesti, de asemenea, si cu inima, nu numai cu mintea prin intermediul creierului si al organelor de simt, in cazul de fata vizual.

Am spus ca extremele se ating intotdeauna si de data aceasta am reusit sa verific mai bine lucrul acesta. Stiati ca ultima zapada pe munte se topeste vara? Eram in luna lui Cuptor, in Iulie, anul de gratie 2015, cand intr-o calatorie pe drumul Transfagarasan am vazut acest lucru ce mi s-a parut nemaipomenit. Poate ca este ceva banal si puteti spune “stiam asta”, “si ce?”, insa pentru mine faptul ca a nins ultima data in Iunie a lui Ciresar si s-a topit in Iulie pe crestele muntilor este ceva semnificativ, iar aceasta este diferenta intre ceea ce simt eu si ceea ce simt altii care ignora aceste lucruri si li se par nesemnificative. De altfel, aceste concepte precum Iarna sau Vara nu exista. Este, intr-adevar, o succesiune de fenomene care isi au originea “in spatele culiselor” Universului, acolo unde regizorul este si scenarist si isi scrie compozitia. Dirijor, regizor, scenarist, compozitor, este totuna.

Punctul nevazut al lumii este cel ce traseaza contururile Spatiului atunci cand este dirijat de Inteligenta Naturala, Absoluta a Creatorului. Unii oameni se feresc de chestiunile divinale sau religioase dar sa stiti ca este o vasta stiinta in religie si o urias de reverenta religie in stiinta. Explica geneza lumilor in cele mai simple notiuni, dar de neinteles pentru constiinta neantrenata a unora sau altora.

Dincolo de aparentele care vibreaza in fata ochilor nostri vedem o lume abstract de infinita in posibilitatile ei. De unde stiti ca dupa topirea zapezii nu ar iesi o alta lume la suprafata in comparatie cu cea pe care o “stim”? De unde stiti ca nu s-ar schimba radical fizionomia Pamantului dupa o asemenea iarna? Putem, oare, sa credem cu tarie toate pe care ni le impunem astfel incat lumea intreaga sa se cristalizeze pana cand se va pulveriza? Oare nu trebuie sa lasam energiile sa circule si sa nu le mai stocam in magaziile electro-magnetice din mintile noastre fara sa le folosim vreodata la capacitate maxima? Oare unde este istetimea intreprinzatoare a omului si de ce nu intra in actiune? Dar totusi, eu cred ca ar trebui sa lasam lucrurile sa curga asa cum sunt. Altfel ne-am secatui de energie pe noi insine. Ne-am inseta. Creatorul nu-si lasa niciodata copiii infometati sau insetati tocmai pentru ca suntem aprovizionati cu ce ne trebuie.

Setea este mai puternica decat viciul. Setea nu este insatisfacerea nevoilor instinctive umane ci a nevoilor constientive. Un om are nevoie de apa, de hrana si de aer, asa este, insa mai are nevoie si de inspiratie. Altfel viata sa ar fi zero, precum temperatura de inghetare a apei. :D Coincidenta? Mie nu mi se pare.

Si totusi, de ce am ales stilul low-key pentru fotografia de iarna, si nu cel high-key? Poate pentru ca am vrut sa trec la cealalta extrema, cea a intunericului. Poate tocmai pentru ca extremele se ating. ;)