winter, photography, winter sketches, wintry breath, winter breath
,

Schite de Iarna: Suflu Iernatic

Dupa cum mi-am propus am si fost raplatit. Dar totusi, iata povestea:

Am nevoie sa ajung undeva.. intr-un loc destul de indepartat unde ma pot odihni cat vreau.. un loc pentru mine, cu un pat cald, o masa, niscaiva scaune, un frumos acoperis deasupra capului si o priveliste minunata. Nu e chiar un vis si nici o dorinta, pe cat este o nazuinta pentru a ma stabili undeva familiar catva, pentru a ma linisti dupa o zi grea de munca. Notiunea de escapada de iarna imi surade in minte acum.. departe de zgomotul marelui oras si in linistea lumii naturale.

Ma regasesc dinnou in munti, dar mai mult sau mai putin ma aflu in padure. Zaresc varfurile inalte si sunt acoperite cu zapada.

In fata ochilor mei zaresc o culme muntoasa, la cativa kilometri dincolo, pe care am nevoie sa urc ca sa cobor iara. Totusi, in apropiere, in fata mea, curge un raulet pe care, mai intai, am nevoie sa-l traversez ca sa incep a urca acele culmi, mai intai prin padure pe unde imi incep traseul.

E iarna, dar sunt cateva petece de zapada unde ma aflu, si un cer partial innourat.. este catusi de putin rece, ba chiar deloc, doar o mica adiere de vant pe ici, pe colo, bate cateodata. In aceasta iarna, doar culmile montane inalte si dealurile sunt presarate cu zapada. In paduri, zapada-i rara si degraba topindu-se dupa o zi, doua de temperaturi pozitive.

Curentul de apa curge masiv si trebuie ca voi fi atent unde-mi pun picioarele. Sunt cateva pietre dar nu foarte aproape unele de celelalte si e riscant daca sar de pe una pe ailalta.

Hotarasc sa continui a merge pe acelasi mal. Dupa cateva sute de metri vad, in sfarsit, o parasita mica barcuta cu o vasla. Ma grabesc spre ea sa o pregatesc. O imping in apa si sar imediat in ea. Simt puterea raului indata pe masura ce ma impinge in aval.

Ma lupt ca sa vaslesc pentru a nu o lovi de stancile din rau, insa curentul, de fapt, face aceeasi treaba pentru mine. Astfel ca o las libera, nu ma mai lupt. Dupa un timp gandesc ca trebuie sa vaslesc un pic pe o parte, sau pe cealalta, catre malul opus si o opresc usor acolo. A fost o vaslire pe cinste de indata ce trebuia sa ma descurc cu ce aveam, raul curgand dupa vointa sa, vaslele cu care trebuia sa navighez inteligent ca sa nu ma prabusesc, si sa o conduc catre locul unde aveam nevoie sa ajung. Pot sa spun ca m-am adaptat la situatii si am reusit sa ajung pe partea cealalta. La urma urmei, eram doar un pasager in acel rau.

Am lasat barcuta pe malul celalalt si am continuat pe jos. Am urcat iar prin padure. A inceput sa bata bland, la inceput, adierea racoroasa, totusi, si apoi un pic mai tare. Dupa un timp destul de lung in care am urcat deveni din ce in ce mai rece si intepator. Mi-am ridicat gulerul si am continuat ascensiunea pe aceasta cale destul de dificila care ma conducea catre dincolo, pentru ca sa ajung pe crestele montane pline cu zapada. Aveam nevoie ca aerul inghetat sa-mi piste obrajii si fruntea. Aveam nevoie sa simt ceva inghetat si rece in mintea-mi arzatoare.

O luai prin padure si peste deal, dand la o parte frunzisul si crengile care imi blocau drumul, si vazui o casa de lemn. Ferestrele erau deschise si am putut zari niscaiva lumina ca licarea din interior. M-am apropiat si am vazut cativa megiesi uitandu-se la un fel de film pe un ecran mare si alb pe care era proiectat in fata lor. Erau baieti, fete, barbati si femei, si pareau ca se cunosteau intre ei, pareau ca erau rude. Unii dintre ei plangeau, altii se uitau fascinati. M-am uitat si eu si am vazut un soi de film vechi de propaganda despre razboi si cat de necesar este acesta. N-am stiut mai exact despre ce era vorba, de fapt.

Dupa ce m-am uitat un pic, nelasandu-l sa ma fascineze, am decis sa ma indepartez usor de acea casa, de acei oameni. Mergand in continuare pe drum, ca sa spun asa, am auzit ceva zgomot. O poiana se deschise in fata-mi, o zanoaga, si la mai multe sute de metri inainte am zarit niste ciobani trecand cu oile lor de la stanga la dreapta. Nu ma vazura.

Am asteptat un pic si am continuat dupa aceea, numai ce si vad ceva interesant. Un fel de pestera pe langa drum se ivira, la stanga mea. Si inauntru erau cateva picturi rupestre pe un perete inauntru. Noroc ca aveam lanterna cu mine. Am inspectat picturile si am gasit ceva simboluri interesante pe care le-am recunoscut: un sarpe, un barbat, o femeie (figurinele lor), un urs, cred ca si ceva apa (simbolul acesteia), si un fel de nava spatiala.

Dar, fir-ar sa fie! Ceata incepu sa umple aerul unde ma aflam si in cateva secunde nu am mai putut vedea la cativa metri in fata mea. Gata cu investigatiile rupestre pe ziua de azi! Am incercat sa-mi continui drumul mergand inainte pe cararea care inca era vizibila in fata mea. Numai ca o urmai si am observat ca o coti la stanga si apoi la dreapta ca mai apoi sa se largeasca destul de mult.

Spre surpriza mea am gasit zapada si era multa, dar nu aparuse dintr-odata pe drum, pe copaci, in acele locuri. A aparut treptat si a umplu intreg peisajul. Acum ma gasii ca nu urcam ci coboram, si am luat-o iar la stanga.

Paruse ca mersesem vreo jumatate de ora si zapada disparea iarasi treptat, iar negura de asemenea, insa un pic mai repede, ca sa dezveleasca o scena cu toane in fata ochilor mei. Ceata dezvaluia pamantul si misterul sau. Am mers iara si am descoperit ca pamantul era negru si fertil, iar drumul se deschisese dinnou. Pe laturi, inconjurandu-ma, erau copacii, iar totul parea asa de primitor. Niste flori inflorisera pe pamant si ma salutau cu zambetul lor, iar frunzele lor erau deschise larg ca pentru a ma imbratisa.

Mi-am asezat rucsacul pe sol si mi-am ingropat chiar acolo inelul si restul obiectelor mele de valoare. Dupa aceea, am repornit in calatoria mea catre culmile muntoase, catre crestele inzapezite.

Si-n ziua de astazi imi amintesc ca, atunci cand m-am intors in acel loc unde mi-am ingropat valorile, am gasit un copac urias cu o casa construita in coronamentul sau. Am ramas inmarmurit! Ferestrele-i erau deschise, luminile aprinse, iar dinauntru venea o aroma de ceai verde si ghimbir.. preferatele mele!

winter, photography, winter sketches, wintry breath, winter breath, suflu de iarna, iarna, schite, schite de iarna, iernatic

Save

Save

Save

Save

Save

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published.