Robert Kiyosaki – Saracia nu este accidentala

Intrebati-va astfel: cine controleaza educatia si cine hotaraste ce sa se predea in scoli?

In 1902, John D. Rockefeller a creat Consiliul General al Educatiei. Au existat multe controverse privind motivul pentru care a creat aceasta organizatie. Unii oameni spun ca a creat-o pentru a imbunatati educatia. Altii spun ca a facut acest lucru pentru a deturna sistemul educational al Statelor Unite.

In timp ce furtul si deturnarea nu sunt aceleasi cuvinte, ele au semnificatii similare.

Cam in acelasi timp, un alt baron al talharilor, Andrew Carnegie, si-a promovat Fundatia pentru Progresul Invatamantului. Se pare ca atat Rockefeller, cat si Carnegie lucrau pentru a influenta agenda educationala americana ca sa gestioneze ceea ce invata elevii in scoala.

Care era agenda lor?

In timp ce unii oameni vor spune ca Rockefeller si Carnegie lucrau spre binele copiilor nostri, altii spun exact opusul. In cautarea mea, am intalnit rapoarte scrise acum 60 sau chiar acum 100 de ani – rapoarte negative ale unor persoane credibile – , rapoarte greu de crezut. Acuzatiile fata de Rockefeller si Carnegie pentru faptul ca ar fi orchestrat toate acele lucruri si cuvintele pe care le-au folosit ar fi bine sa nu fie repetate.

Astazi, uitandu-ne peste aceste rapoarte cu zeci de ani de retrospectiva, pare sa existe o oarecare validitate la ceea ce ii ingrijorau. Cei care au fost cei mai critici fata de Rockefeller si Carnegie i-au acuzat ca vor sa distruga spiritul american – si sa foloseasca sistemul de invatamant pentru a face acest lucru.

Americanii sunt persoane care si-au parasit tarile natale pentru libertatea fata de opresiune si pentru oportunitatea unei vieti mai bune – o sansa la Visul American. Acest lucru a intarit ADN-ul americanilor si i-a facut prea independenti si prea ambitiosi pentru ca sa fie serviabili celor bogati si puternici.

Cei critici fata de Carnegie si Rockefeller credeau ca inainte ca cei bogati si puternici – personaje precum Rockefeller si Carnegie – sa poata dobandi controlul in plus asupra americanilor si a averii Americii, spiritul american trebuia mai intai slabit, ca americanii trebuiau sa fie dependenti de guvern pentru sprijinul lor financiar.

Iata de ce nu se preda educatia financiara in scoli?

Cartea mea, Tata Bogat, Tata Sarac, este, de fapt, despre tatal meu sarac, care este o metafora pentru cat de inadecvata, invechita si amagitoare este incapacitatea educatiei moderne in a pregati elevii pentru lumea reala.

Am intrebat milioane de oameni, de nenumarate ori, „Ce te-a invatat scoala despre bani?” Raspunsul este, de obicei, o privire neplacuta sau afirmatii de genul „Am studiat economia” sau „Am invatat sa echilibrez un caiet de cecuri”. Imi pare rau, dar economia si echilibrarea unui caiet de cecuri nu sunt acelasi lucru cu a invata despre bani. De fiecare data cand intreb ce a invatat cineva la scoala despre bani, aceasta este menita sa fie o sulita indreptata in inima si sufletul educatiei moderne.

Cand vine vorba de cauza saraciei financiare, este vorba de acele cateva expresii scurte – „Nu-mi pot permite” – care mentin oamenii in saracie… si ii mentin pe oameni mici. Daca o persoana nu poate schimba acele cuvinte in intrebare „Cum sa-mi permit?”, va trai intotdeauna in saracie financiara, indiferent de cati bani ar castiga.

In alta zi, sotia unui prieten m-a intrebat: „Unde plecati anul acesta?” Am spus: „In acest an voi fi in Australia, Japonia, Africa si Europa.” Ea a raspuns: „As vrea sa pot face si eu asa ceva… dar nu pot sa-mi permit.”

Si asta este problema cu scoala. Fara educatie financiara reala, majoritatea oamenilor isi petrec viata spunand lucruri precum: „Nu-mi permit.”, „Nu poti face asta”, „As vrea sa pot face asta.”

Investind un pic de timp in fiecare zi pentru a te educa despre bani, vei putea face parte din cei 10 la suta – putini, dar vitali. Mai important, invatand despre bani, iti vei micsora sansele sa fi pacalit de catre falsii profeti ai banilor – aceiasi falsi profeti care te sfatuiesc sa economisesti bani, sa cumperi o casa, sa scapi de datorii si sa investesti pe termen lung intr-un portofoliu bine diversificat de fonduri mutuale.

Vestea buna este ca nu costa mult sa-i inveti pe copii vocabularul banilor; nu este necesara o crestere masiva a finantarii educationale – doar un bun simt. Daca scolile ar preda pur si simplu elevilor si studentilor limbajul banilor, lupta financiara si saracia ar fi reduse. Daca mai multi copii ar invata limbajul banilor, ar fi mai multi antreprenori care ar crea noi locuri de munca, in loc sa incerce guvernul sa creeze locuri de munca.

Slabirea educatiei

Asa cum am spus mai devreme, cele mai mari universitati ale noastre au fost infiintate si finantate de baroni talhari, indivizi precum John D. Rockefeller, Cornelius Vanderbilt, Leland Stanford si Cecil Rhodes.

Interesul lor pentru educatie a fost alimentat de nevoia lor de a gasi cei mai buni si mai stralucitori studenti, de a-i educa si de a-i instrui pentru a lucra pentru ei – angajati care ar licita pentru ei, mai degraba decat antreprenori sau inovatori care ar concura cu ei.

Asa cum spunea odata Buckminster Fuller, motivul pentru care baronii talhari au fondat cele mai mari universitati din tara a fost sa caute cele mai bune si mai stralucitoare minti si sa-i invete sa fie angajati executanti sau specialisti precum avocati si contabili, care ar lucra pentru cei bogati, si nu persoane bogate din cadranele B sau I.

Acesta este motivul pentru care cei mai mari antreprenori ai nostri precum Bill Gates, Steve Jobs, Michael Dell si Mark Zuckerberg au renuntat la scolile mari. Se pare ca, deoarece nu primeau educatia de care aveau nevoie: educatia pentru cadranele B si I.

Puterea educatiei

Educatia reala ar trebui sa va imputerniceasca sa faci orice iti doresti. Daca vrei sa devii medic, mergi la scoala medicala. Daca vrei sa fii pilot, mergeti la scoala de zbor.

Daca vrei sa inveti sa fii bogat… la ce scoala vei merge? Aceasta este puterea educatiei reale.

Problema este ca majoritatea oamenilor parasesc scoala, descurajati. Multi parasesc sistemul educational urand scoala. Cand se confrunta cu ceva ce nu pot face, ei spun: „Nu pot sa fac asta”. La fel ca gandurile care te limiteaza care declanseaza afirmatii de genul: „Nu pot sa-mi permit” sau „Nu puteti face asa ceva”. In loc sa caute educatie reala si profesori adevarati, ei isi inchid mintile si optiunile.

Daca sistemul nostru educational ar fi dat educatie financiara reala si educatie spirituala reala, liderii nostri nu ar reusi sa scape basma curata tiparind bani falsi sau vanzandu-ne active false.

Nu este nimic mai important decat educatia reala – educatia academica, profesionala, spirituala si financiara. Toate sunt importante astazi.

Cu stima, Robert Kiyosaki