Revolutia interioara a trezirii la realitate

Esenta iluminarii

Iluminarea despre care vorbesc nu este pur si simplu o realizare, sau descoperirea naturii reale interioare proprii. Aceasta descoperire este doar inceputul – poarta catre revolutia interioara. Realizarea nu garanteaza revolutia, ci doar o face posibila.

Ce este revolutia interioara? Pentru inceput, pot spune ca revolutia interioara nu este statica, pasiva, ci este pe cat se poate de vie, in continua miscare. Nu poate fi cuprinsa ori facuta sa incapa in vreun model conceptual. Nici nu este vreo cale catre aceasta revolutie interioara, caci nu este nici predictibila, nici controlabila si are o viata a ei proprie. Acest tip de revolutie reprezinta faptul de a ne elibera de vechile structuri de gandire si perceptie, care sunt si repetitive, si mecanice, dar in care suntem captivi. Realizarea realitatii supreme este o trezire existentiala directa si abrupta la natura reala proprie care deschide poarta pentru a face posibila revolutia interioara.

O asemenea revolutie ne cere o golire continua de vechile structuri de constiinta si o nastere a inteligentei vii si libere in noi. Aceasta inteligenta restructureaza toata fiinta – de la corp, la minte, la perceptii etc. Aceasta inteligenta elibereaza mintea de vechile constructe care sunt inradacinate aproape in totalitatea constiintei umane. Cine nu se poate elibera de vechile conditionari structurale ale constiintei sale umane, acela se afla inca prizonier.

Daca nu te-ai eliberat de vechile conditionari structurale, atunci inca esti prizonier.

A te trezi la realitate, la adevarata ta natura nu inseamna neaparat existenta unei revolutii interioara continua in modul in care putem percepe, actiona sau raspunde in fata vietii. Momentul trezirii ne demonstreaza ce este in cele din urma adevarat, revelandu-ne, totodata, o mai profunda posibilitate a modului in care putem sa ne traim viata, in modul de a fi neseparat, neconditionat. Insa, momentul trezirii nu garanteaza aceasta posibilitate mai profunda, asa cum multi au experimentat trezirea spirituala si pot da marturie.

Sa deschidem poarta catre revolutia interioara

Trezirea deschide o poarta spre interior catre o revolutie interioara profunda, insa negarantand in vreun fel ca aceasta va avea loc. Daca se va petrece sau nu depinde de multi factori, dar nici unul nu este mai important si mai vital decat intentia serioasa si fara ambiguitate intru aflarea adevarului mai presus de toate celelalte. Aceasta intentie serioasa fata de adevar depinde de toata cresterea spirituala, mai ales atunci cand transcende toate preferintele personale, agendele si obiectivele.

Aceasta revolutie interioara este trezirea unei inteligente care nu izvoraste din minte, ci dintr-o liniste interioara a minții, si care are singura capacitatea de a dezradacina toate structurile vechi ale constiintei. Daca aceste structuri nu sunt dezradacinate, nu vor exista ganduri, actiuni sau raspunsuri creative. Daca nu exista o revolutie interioara, nimic nou si proaspat nu poate inflori. Doar cele vechi, repetitive, conditionate vor inflori in absenta acestei revolutii. Dar potentialul nostru se afla dincolo de cele cunoscute, dincolo de structurile trecutului, dincolo de orice a stabilit umanitatea. Potentialul nostru este ceva care poate inflori doar atunci cand nu mai suntem prinsi in influenta si limitarile celor cunoscute.

Numai daca exista o revolutie interioara, ceva nou si proaspat va inflori.

Dincolo de taramul mintii, dincolo de limitele constiintei conditionate a umanitatii, se afla ceea ce poate fi numit sacru. Si din sacru se naste o constiinta noua si libera in miscare, care sterge vechiul si trezeste inflorirea unei expresii vii si nedivizate a Fiintei. O astfel de expresie nu este nici personala, nici impersonala, nici bisericeasca, nici lumeasca, ci este mai degraba curgerea si inflorirea existentei dincolo de toate notiunile de sine.

Ce este realitatea?

Asadar, sa intelegem ca realitatea transcende toate notiunile noastre despre realitate. Realitatea nu este nici crestina, nici hindusa, nici iudaica, nici nu apartine Advaita Vedanta si nu este nici budista. Nu este nici dualista, nici non-dualista, spirituala sau non-spirituala. Avem nevoie sa ajungem sa intelegem ca un fir de iarba este mai real si mai sacru decat orice gand sau idee am avea despre realitate.

Atunci cand o percepem din constiinta nedivizata, gasim sacrul in fiecare expresie a vietii. O gasim in ceasca noastra de ceai, in adierea de toamna, cand ne spalam pe dinti, in fiecare moment al vietii si al mortii. Astfel ca, avem nevoie sa ne lepadam de intreaga pleiada de ganduri conditionate si sa le lasam la o parte ca sa ne putem permite noua insine sa fim condusi de firul tacerii interioare in necunoscut, dincolo de unde se termina toate cararile, spre acel loc unde mergem inocenti sau nu mergem deloc – insa, nu numai odata, ci in mod continuu.

Avem nevoie sa fim dispusi sa ramanem singuri – in necunoscut, fara interferentele cunoscutului sau ale trecutului, sau liberi de oricare limitare. Avem nevoie sa stam drepti in acel loc unde nu a fost nimeni ca atare, intr-o goliciune completa, inocenti si smeriti. Avem nevoie sa putem sta in obscuritate, in acea imbratisare neconditionata, neclintiti si fideli realitatii dincolo de orice sine – nu doar pentru o clipa, ci pentru totdeauna, fara sfarsit. Caci atunci, ceea ce este sacru, complet si intreg izvoraste inlauntrul constiintei si incepe sa se exprime.