Biologia Iubirii

Ce ne pot spune celulele noastre despre importanta iubirii

Doctorul Bruce Lipton a stat de vorba cu Doctora Deborah Sandella pentru a descoperi secretele profunde ale inimii pe care le detin celulele corpului.

Ce au celulele corpului nostru de-a face cu iubirea? Biologia moleculara si romantismul par putin probabil ca “dorm impreuna”, insa Doctorul Bruce Lipton, biolog expert in celulele stem, autorul best-seller al cartii Biologia Credintei si laureat al Premiului GOI pentru Pace, afirma ca acestea doua au chiar o aventura impreuna. El numeste acest lucru “Efectul Lunii de Miere”.

Aproape toata lumea isi poate aminti de momentul in care “li s-au aprins calcaiele din dragoste”. In aceasta perioada siropoasa, subliniaza Lipton, perceptia noastra asupra lumii se extinde, iar ochii nostri sclipesc de incantare. Afectiunea noastra nu este limitata doar la partenerul ales; mai degraba suntem indragostiti de viata in sine, iar acest lucru se vede.

Ne asumam riscuri pentru a experimenta cu noi mancaruri, activitati si haine. Ascultam mai mult, daruim mai mult si ne acordam mai mult timp pentru placeri. Lipton chicoteste spunand ca ceea ce ni se parea ostil cu o zi inainte, devine Raiul pe Pamant cand suntem indragostiti. Nici nu mai observam soferii agresivi care ne enervau la culme ieri, in trafic; astazi, suntem absorbiti in reverii si cantece de dragoste.

Vibratia Iubirii

Desi suna uimitor, fiecare dintre celulele noastre se comporta ca un om in miniatura, spune Lipton. In interiorul nostru, cincizeci de trilioane de celule omenesti minuscule lucreaza impreuna. Celulele, cot-la-cot, se ajuta reciproc pentru a face sa ne bata inima, sa ne respire plamanii si milioane de alte sarcini care trebuie sa se intample. Cand ne simtim “indragostiti” si celulele noastre au vibratia iubirii! Suna destul de bine!

Totul incepe cu viata, care este definita prin miscare, conform spuselor lui Lipton. Proteinele, elementele primare ale vietii, se impletesc cu usurinta in sculpturi de tesuturi organice miscandu-se ca raspuns la semnalele mediului. La suprafata fiecarei celule, proteinele receptoare primesc semnale din partea mediului in timp ce proteinele efectoare le transforma in vibratii si le transmit creierului unde sunt interpretate. Nu avem nevoie de multa imaginatie pentru a vedea diferenta dintre cum se misca aceste sculpturi proteice cand “li s-au aprins calcaiele in dragoste” si atunci cand sunt iritate. Cu totii am fost acolo!

In anii optzeci, cand Lipton a descoperit ca membrana celulara reprezinta creierul sãu, cercetarea sa inovatoare sugera ca semnalele de mediu, fie de dragoste sau de alte emotii, sunt principale in crearea bolii. El a prevestit unul dintre cele mai importante domenii de studiu de astazi, stiinta epigeneticii, care exploreaza modul in care reactiile chimice celulare pornesc si opresc genele.

Cercetarile din acest domeniu au revelat ca stresul, dieta, comportamentul, toxinele si alti factori activeaza comutatoare chimice care regleaza expresia genelor. Lipton clarifica faptul ca acest nou domeniu de studiu reveleaza ca influentele de mediu sunt mai influente in cauzarea bolilor decat genele. Mai spune ca noile cercetari asupra cancerului sugereaza ca factorii genetici influenteaza aparitia afectiunii doar 10% din cazuri. Cu alte cuvinte, perceptia mediului in care traim este responsabila de sanatatea corpului nostru 90% din cazuri.

Puterea Perceptiei

Chiar si mai interesant, Lipton raporteaza ca cercetarile actuale demonstreaza modul in care structurile noastre proteice sunt mai degraba activate de catre semnale non-fizice decat de semnale chimice. Altfel spus, perceptiile noastre asupra mediului au o mai mare influenta asupra sanatatii noastre decat medicamentele. De aceea, stiinta ne spune, noi avem o capacitate innascuta de a ne vindeca afectiunile noastre, mai puternica decat farmacia.

Cu o nota de entuziasm, Lipton spune: “Uau! Acest lucru inseamna ca oamenii nu suntem victimile propriilor noastre gene asa cum credeam. Ne putem schimba perceptiile si astfel, sanatatea noastra. Acum, chiar ca e interesant si imbucurator! Vechea biologie obisnuia sa ne elimine alegerile si controla rezultatul. Atunci cand spunem oamenilor ca sunt victime, puterea lor este diminuata. Munca, acum, consta in a ajuta oamenii sa-si schimbe perceptiile ca sa isi schimbe rezultatele.”

V-ati putea intreba cum functioneaza? Celula este un “cip” de date, prin definitie, ne impartaseste Lipton. Amintirile noastre perceptuale si credintele sunt stocate in membrana celulara si sunt transmise in mod constant la creier pentru interpretare. Mintea raspunde la aceste mesaje vibrationale creând coerenta intre credinta si realitate. Mai exact, cand celula transmite mintii, mintea lucreaza cu sarguinta ca sa creeze aceeasi realitate chimica in corpul tau. Astfel ca, daca tu crezi ce te vei imbolnavi, mintea ta iti va coordona celulele pentru a o face adevarata. Iar daca celulele tale transmit semnale care sugereaza ca esti plin de viata si sanatos, mintea ta, dinnou, va face in asa fel sa se intample acest lucru.

Aceasta putere a perceptiei este demonstrata, spune Lipton, in studii care arata ca copii adoptati fac cancer cu aceeasi predilectie ca si rudele lor, care sunt crescuti in aceeasi familie, dar cu genetica diferita.

Descarcarile de Informatie in Subconstient

De fapt, Lipton raporteaza ca “medicina a recunoscut ca boala este insamantata in primii sase ani de viata, cand credintele sunt descarcate de catre familie in subconstientul copilului”. In timpul acestor ani, mintea copiilor se afla, in principal, intr-un model cerebral al undelor theta, care le creeaza o stare mentala hipnagogica. Aceasta stare de transa explica de ce copiii estompeaza cu usurinta granita dintre fantezie si forma. Mergand pe ici, pe colo, in transa, copiii mici absorb credintele parintilor lor in memoria subconstienta fara sa puna la indoiala si fara discernamant.

Lipton explica modul in care functioneaza aceste descarcari de informatie in subconstient comparandu-le cu un iPod. Cand iti cumperi un nou iPod, nu are melodii in el, asa ca nu poti reda nimic. Dupa ce descarci melodii in memorie, le poti reda. De fapt, sunt singurele melodii pe care le poti reda. Sunt multe alte optiuni pentru melodii, dar nu le poti reda pe iPod daca nu le-ai descarcat inainte. La fel, orice a fost descarcat in memoria noastra subconstienta si inmagazinat in celulele noastre sunt singurele aspecte disponibile pe care le putem auzi si vedea in corp.

Alte variante nu sunt posibile pana nu sunt descarcate ca si credinte si perceptii in subconstient. Astfel ca, noi manifestam automat credintele parintilor nostri, daca nu suntem expusi la alte credinte sau ne inoculam intentionat noua insine noi convingeri.

O Schimbare catre Dragoste si Vitalitate

Lipton mai subliniaza ca cea mai mare problema este ca oamenii nu cred ca isi pot schimba foarte usor mintea si credintele lor. El sugereaza ca daca ii invatam pe copiii nostri, in primii 6 ani ai lor, faptul ca isi pot schimba mintea si astfel, corpurile, o schimbare puternica spre iubire si vitalitate poate deveni usoara.

Nu numai ca biologia celulara are ceva sa ne spuna despre iubire in corpurile noastre, este, de asemenea, foarte revelatoare despre natura conexiunii umane, spune Lipton. Se numeste Biomimetism si este o noua disciplina in biologie care se foloseste de cele mai bune idei ale Naturii pentru a rezolva probleme. Plantele, animalele si microbii au descoperit ceea ce functioneaza, iar noi putem invata de la ele. Ele ne demonstreaza modalitati de functionare care au dainuit peste 3.8 miliarde de ani de existenta.

In cea mai recenta carte a sa, Evolutia Spontana, Lipton si co-autorul Bhaerman sugereaza ca celulele sunt mai destepte decat noi atunci cand vine vorba de crearea de comunitati de succes. Ei clarifica modul in care celulele se organizeaza pentru a avea un sistem monetar care plateste alte celule in functie de importanta muncii pe care o realizeaza si inmagazineaza profitul in exces in banci comunitare. Ele au un sistem de cercetare si dezvoltare care creeaza tehnologie si echivalenti biochimici in retele computeriale expansive. Sisteme sofisticate de mediu ofera tratamente de purificare ale aerului si apei care sunt mai avansate tehnologic decat si-ar fi imaginat oamenii vreodata.

“Nici o celula lasata in urma”

La fel este valabil si pentru sistemele de incalzire sau racire. Sistemul de comunicatie din interiorul si dintre celule este ca un internet care transmite mesaje arhivat-codate direct la celulele individuale. Ele au chiar si un sistem de justitie penala care retine, incarcereaza, reabiliteaza si, intr-un mod Kevorkian, asista la sinuciderea celulelor distructive. Spre deosebire de noi, celulele au organizata asistenta medicala completa care se asigura ca fiecare celula obtine ce are nevoie ca sa ramana sanatoasa, si un sistem imunitar care protejeaza celulele si corpul precum o Garda Nationala dedicata.

Lipton face o analogie intriganta intre cum 50 de trilioane de celule din corpul uman lucreaza impreuna pentru succesul individului si, similar, cum cele 7 miliarde de fiinte umane ar putea sa lucreze impreuna pentru succesul planetei. El subliniaza faptul ca nu am facut nici pe departe o treaba la fel de buna ca cea a celulelor.

Lipton mai subliniaza ca mintea noastra individuala ca si celula individuala are mult mai putina constienta decat constiinta intregului grup. Cand o celula isi indeplineste evolutia, se asambleaza in colonii cu alte celule evoluate pentru a impartasi si a-si extinde capacitatea constiintei. Exista o atitudine “nici o celula lasata in urma” si o alocare a resurselor economice pentru a sprijini intregul. Lipton spune ca am face bine ca si colectiv sa ne trezim spre aceste niveluri inalte de constiinta precum celulele noastre. El scrie, “stiinta sugereaza ca urmatoarea etapa in evolutia umana va fi marcata de constiinta ca noi toti suntem celule interdependente in cadrul super-organismului numit omenire”.

Rescrierea Perceptiilor noastre

Cu toate acestea, in primul rand, trebuie sa lucram in propria noastra curte, ne cere Lipton, “trebuie sa schimbam evolutia sinelui nostru individual astfel incat constiinta colectiva sa progreseze”. El ne indeamna sa ne luam vietile inapoi rescriindu-ne perceptiile astfel incat sa ne cream acea stare de spirit in care ni se “aprind calcaiele” iar si iar. Ne incurajeaza, de asemenea, sa ne descarcam noi crezuri de putere si iubire inauntrul memoriei celulare, astfel incat celulele noastre sa aiba noi melodii minunate ca sa le redea, cu versuri care afirma capacitatea noastra de iubire.

Lipton cere sa indraznim sa fim in continuu “indragostiti”. “Stiinta crearii Raiului pe Pamant”. Iar stiinta a vorbit despre astfel de lucruri, scrie Lipton. De exemplu, cercetatorii de la HeartMath au gasit ca impactul iubirii insasi este real si masurabil biochimic, “atunci cand subiectii isi concentreaza atentia asupra inimii si isi activeaza un sentiment de baza al ei, precum iubirea, aprecierea sau grija fata de semeni, acestea imediat comuta ritmurile lor cardiace intr-un model mai coerent. Sporirea coerentei batailor inimii activeaza o cascada de evenimente neuronale si biochimice care afecteaza practic fiecare organ din corp.

Studiile demonstreaza ca coerenta cardiaca conduce spre mai multa inteligenta reducand activitatea sistemului nervos simpatic – mecanismul nostru de “lupta sau fuga” – in timp ce creste simultan activitatea de promovare a cresterii a sistemului nervos parasimpatic”. Ca si rezultat, hormonii de stres sunt redusi, iar hormonul anti-imbatranire DHEA (dehidro-epi-androsterona) este secretat. In fapt, iubirea chiar ne face mai sanatosi, mai fericiti si longevivi.

Se dovedeste ca biologia moleculara si iubirea sunt in realitate o casnicie facuta in ceruri, cum s-ar spune. Dr. Bruce Lipton ne indeamna sa studiem si sa intelegem cum putem experimenta acel Rai pe Pamant in mod continuu, cu proteine care danseaza in celulele noastre, balansandu-se mladioase din dragoste.

Sursa: The Biology of Love.

Save

Save

Save

Save

Save