Nuferi in Bucuresti – o calatorie fotografica – partea I

Last Updated on August 26, 2014 by Patrick

Iata ca am inceput un nou proiect. De data aceasta concomitent cu proiectul “Proiectie” pe care il voi dezvolta de-a lungul timpului. De asemenea m-am gandit sa scriu si o mica revista despre inspiratii fotografice in care ma voi concentra mai mult pe partea artistica a fotografiei decat pe cea tehnica. Noul proiect va fi despre “Nuferi in Bucuresti”. Nufarul, sau nimfa apelor, este o floare pe cat de frumoasa pe atat de nobila imbogatind apele unor lacuri sau iazuri cu caracterul ei ingeresc. Cand privesc o asemenea floare parca un balsam revigorant imi inunda inima. Aceasta a fost atmosfera in care ma aflam in acea zi de inceput. O atmosfera mirifica cu mici sclipiri paradisiace. Ce sa mai! O oaza de liniste si pace! :D

Am primit, la un moment dat, un telefon de la un prieten si mi-a spus ca nuferii au inflorit pe lac. Si uitasem total ca l-am rugat mai de mult sa ma anunte daca si cand infloresc, ca as vrea sa-i fotografiez. M-am bucurat foarte tare si mi-am spus ca e timpul sa ma pun pe treaba. I-am multumit si apoi mi-am facut planuri pentru urmatoarele sedinte foto in Parcul Circului. Acesta e pentru mine ca o oaza de liniste in vacarmul bucurestean in care traiesc, mai ales vara si toamna, perioade in care l-am vizitat mai frecvent, tocmai pentru ca e multa aglomeratie si zgomot care mai mult agita decat sa ajute sau sa motiveze in vreun fel. Si uite asa am pornit la drum.

M-am decis sa plec dimineata foarte devreme, la rasarit, pentru ca vroiam sa profit de cea mai buna lumina. O fotografie care se respecta este facuta in cea mai buna lumina ambientala. M-am trezit la 4:00 a.m., am pornit la drum la 5:00 a.m. si in jur de 6 fara 20 eram acolo. Soarele rasarea. Trebuie sa mai mentionez ca acest proiect l-am inceput ieri, 28 iulie 2014, deci vara. Voi urmari schimbarile de-a lungul a trei anotimpuri, in primul rand vara, la apogeu, apoi toamna (pentru ca am observat ca aceste plante infloresc si mai tarziu, in timpul toamnei, pana prin noiembrie chiar, dar voi urmari anul asta pana cand fac flori) si in ultimul rand iarna cand isi lasa pana si frunzele si aproape ca dispar, lasand lacul complet gol. E un proiect, o calatorie fotografica in timp a nuferilor din Parcul Circului din Bucuresti.

In prima zi am urmarit inceputurile inflorescentelor acestor nuferi. Sunt multe fotografii in care au aparut mai multi boboci, pe cale de a inflori. Inca nu au ajuns la capacitate maxima, inca nu au “explodat” florile in asa fel incat sa invadeze intreg lacul. A plouat foarte mult si au avut cu ce sa se dezvolte. Cand am ajuns in parc m-a uimit cat de inalte erau trestiile. Crescusera foarte mult. Posibil ca au vreo 3-4 metri inaltime deasupra apelor. O mica oaza lacustra in centrul Bucurestiului? Bineinteles! Trebuie sa avem grija de aceste locuri superbe de natura ca de ochii din cap. Altfel le pierdem. :)

Asa cum am spus, atmosfera a fost ceva speciala. Emotional m-am simtit foarte bine, parca mangaiat de prezenta acestori flori dar si de linistea unei dimineti de vara in care soarele dinnou isi facea debutul pe tapetul horizontului. Erau si cativa nori care incepusera sa se coloreze in portocaliu, roz si un pic de violet din cauza rasaritului. Atmosfera era una mirifica ce ma ungea pe suflet.

In pagina de proiecte fotografice voi explica in ce consta acest proiect si din punct de vedere al fotografiei.

Mai vreau sa spun ca ieri am incercat diferite compozitii. E foarte usor sa compui o fotografie foarte buna cand ai un asemenea subiect asa de fotogenic sau mai bine spus fotogenial :D. Totul a fost ca o joaca pentru mine, ieri, si nu pentru ca sunt cine-stie-ce expert in fotografie ci pentru ca nu m-am gandit sa o iau prea in serios si sa ma stresez daca e buna compozitia, daca subiectul trebuia un pic mai la stanga sau mai sus, ori la dreapta, sau poate ca nu e o fotografie foarte buna etc., ci doar sa ma joc cu aparatura pe care o aveam. Vroiam sa vad cum iese si am fost absolut uimit. Dar si mai uimit am fost acasa, cand le prelucram. Intr-adevar, atmosfera si culorile imaginilor spun tot ceea ce ar trebui despre aceasta oaza de liniste din orasul nostru.

Nu stiu cum sunteti voi dar pe mine culorile vii ma inspira si ma umple de bucurie. Pictori precum Lawrence Alma-Tadema, William-Adolphe Bouguereau sau Albert Bierstadt ma inspira si imi dau acest impuls de a folosi si eu la randul meu aceste tonalitati si tipuri de culori sau nuante in fotografia pe care o fac sau in pictura digitala. Parca imi creez propriile refugii, sanctuare unde sa imi pot elibera imaginatia spre ceruri.

In parc, mi-am propus sa merg usor-usor inconjurand lacul de la dreapta la stanga pozandu-i in diferite ipostaze. Pentru inceput sunt in mare parte fotografii de peisaj si cateva de apropiere. Am sa incerc pe cat posibil, datile viitoare sa ii fotografiez si altfel, diferit, mai creativ fotografic. Deocamdata ma limitez la atat.

Iata imaginile:

Soarele rasarea incetisor si norii superb colorati de razele de inceput de zi ale soarelui reflectati in apa lacului m-au atras. M-am gandit ca este inceputul perfect pentru acest proiect. Am instalat trepiedul si aparatul si am incercat cateva compozitii. In imaginea de mai sus am vrut sa arat inceputul unei zile, dar si inceputul proiectului, in prima zi, la rasarit, si o parte din nuferi neinfloriti inca. In urmatoarea imagine am schimbat compozitia si am adaugat alte elemente, cum sunt chiparosul de balta din dreapta si un pic din stufarisul din stanga. Atmosfera incepuse sa vibreze culorile calde ale luminii care descria intreaga scena.

In continuare am incercat sa compun imaginile pentru nuferii din apropiere. Mi-am spus mie insumi ca intr-adevar am un subiect foarte fotogenic, arata nemaipomenit, si era timpul sa construiesc compozitia intr-un mod adecvat pentru acesta. Am incercat imagini grandangulare, care sa cuprinda pe cat mai multi nuferi intr-o singura imagine, apoi m-am apropiat mai mult cu zoom-ul obiectivului standard (17-50mm). Apoi mi-am schimbat pozitia, am mers mai departe pe malul lacului.

Iar in imaginea de mai jos am vrut sa umplu cadrul cu frumosii nuferi dar si cu o parte din stufarisul de pe malul estic al lacului. Era mult stuf, inalt, crescut bine din cauza ploilor abundente din ultima vreme. Asta le trebuia cel mai mult: multa apa. :D

Apoi am incercat sa schimb obiectivul standard cu un teleobiectiv destul de mare (75-300mm). Am fost placut surprins sa observ ca imaginile au iesit superb de clare facute de pe trepiedul pe care il am acum. Este unul intr-adevar tapan si a contribuit foarte mult, mai ales ca am facut unele imagini pe partea cea mai lunga a obiectivului tele (300mm) si din aceasta cauza ar fi trebuit sa nu iasa foarte clare, ba chiar neutilizabile. Dar ce bine ca m-am inselat! De acum incolo voi lucra mai mult de pe trepied. Obisnuiam inainte sa pozez din mana, fara trepied.

Imaginea de mai jos mi se pare o compozitie nemaipomenita. Subiectul este foarte clar: cel mai inflorit dintre nuferi. Toti ceilalti nuferi care inca nu sunt infloriti total sau deloc, sau deja trecuti, arata spre el. inclusiv reflexia cladirii care se vede deasupra lui, tot catre el arata. Ce sa mai! Compozitia perfecta pentru ziua aceasta! Nu ca celelalte nu ar fi bune. Dar aceasta innobileaza aceste flori lacustre, dar si fotografiile proiectului.

In continuare, alte compozitii, tot in plan orizontal. Am schimbat un pic si elementele grafice din imagini, dar si pozitiile lor.

Si m-am gandit ca trebuie sa incerc si cateva imagini in plan vertical (modul portret, nu peisaj). Si am gasit si subiectii perfecti. :D Cel mai inflorit dintre nuferi este cel din “varful piramidei”.

Mergand in continuare pe malul lacului catre est, catre stufaris, ca sa inchid cercul, am zis ca nu strica sa mai adaug ca element grafic si niste ramuri de chiparos de balta. Acestea sunt pline de conulete, fructele acestora (daca s-ar putea numi fructe, pentru ca chiparosul e un conifer, iar coniferele au semintele neimbracate in fructe – de aceea se numesc gimnosperme).

Apoi am revenit pe lac, ca sa spun asa. Nu ma puteam opri. Aveam ce fotografia “la greu”. Imagini peste imagini, subiecte peste subiecte si imi ridicam aparatul, mi-l puneam pe trepied de multe ori. As fi vrut sa fi stat timpul in loc. Cred ca trageam poate chiar mii de cadre. Incercam toate compozitiile posibile.

Apa, aici, este un element grafic important in fotografie. Este vorba despre nuferi, nu? Si acestea sunt plante de apa.

Apoi am incercat inca una verticala. M-au atras foarte mult aceste plantute de apa din partea de jos a imaginii. Sunt un fel de ierburi de apa. Nu stiu exact ce sunt dar le-am mai vazut si in alte locuri mlastinoase, chiar din afara Bucurestiului la peste 100 de km departare. Evident ca nu sunt niste plante exclusive pentru lacurile din Bucuresti. Ele cresc in aceasta zona de clima. Dar aspectul lor firiform e foarte interesant si da o nota diferita imaginii. Iarasi acel nufar si reflexia de pe apa care arata spre el. De data asta se afla in dreapta, iar modul imaginii este vertical.

Revenind la imaginile de inceput, aceasta este una facuta la capatul scurt al lentilei standard (17-50mm) si arata abundenta acestor plante de apa. Cativa nuferi infloriti, in partea vestica a lacului, pastreaza tema de inceput a acestui proiect.

Apoi, mergand spre iesire, dupa ce mi-am terminat de pozat, am descoperit acest nufar care prosperase printre stuf. Evident ca nu am putut rezista. Trebuia pozat si e chiar “cireasa dupa tort”. :D Mi-a placut ce bine arata printre stuful surprinzator de inalt de pe malul estic. Acasa am prelucrat-o in ideea de a da o nota usor calda compozitiei. De ce? Pentru ca stuful, in primul rand, avea si foarte multe frunze uscate dar si pentru ca deja soarele rasarise si se pregatea sa urce la zenit.

In incheiere, se spune ca nuferii sunt niste plante care cresc din namolul pamantului, din materia bruta a pamantului. Apoi iata ce frumuseti paradisiace dezvolta.

Au nevoie de multa apa. Innobileaza lacurile foarte frumos cu frunzele lor foarte mari si florile lor de o frumusete parca de neatins.

Este surprinzator sa gasesti astfel de frumuseti printre blocurile bucurestene. E, intr-adevar, o oaza de liniste, pace si frumusete printre monotonele cladiri din perioada post-belica, comunista. :)

Si uite asa se incheia prima zi din acest proiect. Sa ne vedem cu bine si in ziua 2. ;)