Lotusi Egipteni de Bucuresti – calatorie fotografica – partea a V-a

Last Updated on August 4, 2016 by Patrick

Au trecut doi ani de cand am scris ultima data. Am descoperit, intre timp, ca nuferii pe care ii fotografiasem erau de fapt lotusi egipteni, asa cum parca am mai scris…

Am pornit dinnou intr-o calatorie fotografica in aceasta oaza de liniste din centrul Bucurestiului, pentru a vedea ce mai fac lotusii, cum au crescut, cat au crescut, daca au inflorit etc. Dar am fost un pic dezamagit. De aceasta data, lotusii au intarziat sa se dezvolte cu cateva zile, gasindu-i pe jumatate infloriti pe lac in comparatie cu 2014. Totusi, m-am adaptat situatiei si am trecut la a experimenta ceea ce in ziua de azi se numeste fotografia low-key, si imi place cel mai mult, avand contraste intunecate si luminozitate selectiva. Deja am trecut de la pura reprezentare a subiectului in mediul sau natural la o reprezentare de fine-art. Nu ma mai intereseaza documentarea pe teren ci pura mea interpretare personala si cat mai stilizat posibil, dar echilibrat.

Dar pe care sa fotografiez si unde, cum, in ce fel? Care erau cei mai interesanti? De fapt, aveam nevoie sa refotografiez acele elemente constitutive ale plantelor propriu-zise, bobocii, inflorescentele, frunzele, florile deja polenizate, chiar si fructele etc. Dar cum? Pai…

Am simtit nevoia sa simplific cat mai mult compozitia. Aveam nevoie sa confer anumite stari, anumite povesti ale acestor flori lacustre. Ca de obicei, am recurs la a izola subiectele din noianul de flori din peisajul abundent.

Dar mai intai am rezolvat chestiunea expunerii si a balansului de alb din aparat si am purces la declansarea cadrelor. Ma interesa sa iasa cat mai intunecate posibil, dar intr-atat incat sa sugereze luminozitatea pe subiect acolo unde am nevoie in cadru. Aveam in minte selectivitatea. Ma gandeam si la post-procesarea cadrelor si la faptul ca urma sa ridic nivelul punctelor albe si negre din cadre pentru a trezi si mai mult interesul asupra subiectului si pentru a le contrasta intre ele. E o tehnica fine-art placuta..

Pe langa zonele de luminozitate selectiva, pentru izolarea subiectului si simplificarea compozitiei, fiind cruciala, am decis sa folosesc teleobiectivul la capatul sau cat mai lung pentru a-l izola cat mai bine. Evident ca mai sunt si alte aspecte ale compozitiei pe care le-am luat in considerare si anume fundalul. De asemenea, am folosit o diafragma cat mai deschisa pentru a blur-a fundalul pentru a-i da un aspect sugestiv si pentru a nu distrage atentia de la subiect.

Inflorescentele printre frunzele mari m-au inspirat pentru asemenea cadru. Sunt unii lotusi mai stilati… :)

Un alt studiu low-key, izoland subiectul in continuare si folosindu-ma de niscaiva tehnici de compositie sugestiva.

Inflorescentelor, frunzele dau un caracter astral, sugerand dansant dinamismul infloririi lor.

De ce fotografia low-key pentru aceste cadre? In primul rand, pentru izolarea subiectului, nu pentru a-l separa de ceea ce are in jur, ci pentru a-l integra mai bine in poveste, in atentia organica a privitorului, iar in al doilea rand pentru ca low-key-ul odihneste privirea observatorului si ii permite sa contempleze mai bine subiectul. E nevoie de reducerea elementelor distractive ale atentiei doar la starea sugestiva ce-l pot complimenta.

Intr-adevar, nu m-am intors acasa cu sute sau mii de cadre trase ci doar cu cateva zeci, din care am selectat aceste trei ca fiind cele mai reusite. Ati putea spune ca aceasta calatorie fotografica nu a fost foarte fructoasa, dar din contra. Mai bine mai putine cadre, in acest stil, decat mai multe decat ar fi trebuit. Nu numai ca o fotografie spune mai multe decat o mie de cuvinte, dar o fotografie reusita spune mai multe decat o mie de fotografii…

Save

Save