Imagine si concept

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

Acum cativa ani ma plimbam pe strazile cartierului in care locuiesc observandu-mi gandurile cum infloreau. Era pe vremea cand ma cautam pe mine insumi si nu ma regaseam in mare lucru, doar intr-o amintire vaga a inclinatiilor mele artistice, imagistice, vizuale, daca vreti, si in lucrul meu de copil si de mai apoi, de tanar, asupra lor si dimpreuna cu ele. Mi-au fost intotdeauna apanajul in viata si refugiul ca intr-o Nirvana fata de incrâncenatele adversitatii ale lumii care ma tragea de maneca sa ma conformez neputintelor si esecurilor ei. Imi mai aduc aminte ca la un moment dat un prieten m-a intrebat ce sta in spatele gandurilor noastre rostite. Nestiind sa-i raspund l-am intrebat ce anume si imi spunea “imaginea”. Imagine si concept sunt doua lucruri care mi-au rasarit atunci in minte si am vazut care o genereaza pe cealalta si de ce.

Imaginatia este o putere, o potentialitate sau un camp cuantic de potentialitate care umple un gol in spatiul ontologic fiintial al omului… Ce definitie extraordinara, nu-i asa?! :D V-am dat gata cu aceasta! Acum vine explicatia.

Imaginatia este a vedea clar toate lucrurile si situatiile care ni se dezvaluie in fata ochilor. Conceptul este ca o murdarie pusa pe ochi si care ne impiedica sa vedem cu adevarat ceea ce este. E greu de pronuntat in cuvinte ceea e este dar e necesar a fi contemplat. Aici, in acest act al contemplarii se afla cheia trezirii din fantazmele sau iluziile conceptelor. Daca titlul unei carti ne sugereaza continutul, atunci continutul ne va umple acel gol creat de conceptul titlului.

Sigur ca exista uzul conceptelor si cand impartasim o cunoastere corecta celorlalti care o cauta, dar chiar si asa exista riscul de a cadea in limitari sau in descrieri improprii ori incorecte asupra lucrurilor. Tin foarte mult la a numi corect lucrurile dar pentru aceasta am pornit spre un continuu act al contemplarii care sa imi ofere informatia de care imi este inca sete. Inca sunt pe acest drum si ma antrenez.

Am spus ca am inclinatii catre arte, inca de mic copil, mai ales spre artele vizuale si mai pot adauga faptul ca de cand ma stiu, sa spun asa, pe româneste, sunt cautator al luminii, al Adevarului, care se dezvaluie atunci cand nu mai avem nimic de spus nici macar mental. Copilul mic, pruncul, liber de orice fel de prejudecata poate contempla cu o libertate deplina tot ceea ce i se dezvaluie in fata ochilor. Pe acest drum ma intorc la recuperarea valorilor si potentialelor mele pe care le-am lasat in urma. Nu mai stiu pe unde le-am lasat dar sunt pe acolo sigur. Stiu si drumul de intoarcere. ;)

Imaginatia umple un gol in Suflet cu o substanta de tip cristic, acel ceva care nu are nume in nici un tabel chimic de nici unde si care da viata si o sustine in tot si in toate. Este o substanta de care se feresc multimile intoxicate de fanatismul de alta data, acela care a pornit cruciadele si inchizitia in timpuri medievale, si nu pe buna dreptate. Cu acest tip de mentalitate inca se biciuiesc oamenii astazi pretutindeni, caci religia crestina este cea mai raspandita. Dar cand spun “cristic” ma refer la o substanta care este radical transformata si transformatoare. Trec dincolo de concepte.

Conceptul, ca sa continui sa vorbesc despre acesta, este un fel de imagine abstracta sau abstractizata, prin natura sa, altfel fata de imaginile complete si familiare care le putem vedea si recunoaste. Una este sa vezi un lucru, un obiect, un om, un animal sau o planta etc., si alta este sa ii vezi cuvantul care-l reprezinta, sa-l citesti undeva scris. Cuvantul altfel te impacteaza la nivel vizual fata de cum te impacteaza imaginea si apoi parca se activeaza o alta parte din creier pentru a-l decodifica. In continuare, mergand mai profund, observ ca ne da o stare diferita la nivel mental-emotional decat ne da imaginea acelui cuvant, ceea ce reprezinta el de fapt.

In fotografie, in practica, se lucreaza cu lumina care dezvaluie sau modeleaza lucruri. Ele apar in fata ochilor si in functie de calitatile luminii care le impacteaza. Acestea rezoneaza diferit in diversele tipuri de lumina. Una este sa vezi un copac in lumina rasaritului, de ex., si alta este sa il vezi in miezul zilei de vara, de alt exemplu. Sunt aspecte diferite dar iata ca ceea ce ne ramane in noi insine dupa urma acestui fapt este ceea ce conteaza la urma (reziduul impresiei netransformate impreuna cu efectele sale speciale create in psihic). Incarcatura emotionala, felul cum ne face sa simtim acea impresie a copacului este diferita, parca ar fi una noua, in orice tip de lumina l-am vedea.

Realizarea artistica a unui subiect vizualizat in imaginatie tine de indemanarea de a reda cat mai fidel fata de imaginea primara care apare pe ecranul imaginativ al mintii. In plus mai conteaza si interpretarile date pe parcurs atunci cand il desenam, pictam, gravam, sculptam sau ii finalizam fotografia dupa urma post-procesarii negativelor. Si Natura ii da interpretari diferite in diversele aspecte si calitati ale luminii. Apoi mai sunt si starile mental-emotionale care ne provoaca atunci cand il vedem in aceste felurite interpretari. Toate sunt interpretari, caci oricum in Natura, in Creatie totul e Perpetuum Mobile. Nimic nu ramane la fel.

Imi vine acum in minte, pentru a exemplifica si mai bine, imaginea unui fluture si stadiile sale de dezvoltare. La inceput, cum bine stim cu totii, acesta arata total diferit fata de cum arata cand este adult. La inceputul vietii, fluturele este o omida, o creatura cu multe picioare, taratoare, fara aripi si care se hraneste intr-una acumuland si acumuland dinnou materii prime pentru stadiul sau urmator de dezvoltare. Apoi se inchide intr-o pupa unde ramane inactiv o perioada. Se dezvolta inauntrul acelei crisalide pe care si-a dezvoltat-o ca intr-un cosciug, daca va vine sa credeti. Dupa ce dezvoltarea este finalizata, fluturele iese din crisalida la lumina zilei o creatura diferita fata de cea care s-a nascut a fi. Oare care este misterul? Evident ca nimic nu ramane la fel in Natura.

Mai putem spune ca acea omida este fluturele? Deja sunt doua concepte diferite. Dar sa trecem dincolo de ele ca sa nu ramanem incapsulati ca intr-o nebunie intelectuala! :)

Dar totusi, sa nu ramanem nici cu reziduul din trecut! :) Sa il contemplam asa cum este, frumos sau urât, fidel redat sau distorsionat, si sa ne intrebam daca ne mai este de folos cumva!

Imaginea si conceptul sunt precum cartea si titlul sau, precum anuntul si venirea Adevarului.

Si totusi, imaginea face mai mult decat o mie de cuvinte, nu-i asa? :)