Fotografia Muzicii: Pasind in Pasi de Pian

Last Updated on July 30, 2016 by Patrick

Viata este foarte simpla, dar noi insistam in a o face foarte complicata.
Confucius.

Ati vazut vreodata o fotografie care literalmente va canta? :D Si nu ma refer ca si cand v-ar lovi ca o tona de caramizi in cap si dintr-o data auziti coruri de ingeri ca va canta, ci ma refer la o fotografie care are o voce, o melodie, daca vreti, o muzica a sa. Am spus literalmente, dar de fapt, am vorbit metaforic. Am descoperit ca exista o muzica a fotografiei.

Sunt multe lucruri de spus despre muzica, desigur, dar nu am de gand sa scriu acest articol ca o enciclopedie a muzicii si nici a fotografiei, ci vreau sa ma pronunt asupra acestui subiect caci este ceea ce conteaza in acest caz.

E ceva intr-o anumita fotografie pe care cineva o realizeaza, care vorbeste atat de clar si raspicat caci nu o putem auzi cu urechile obisnuite ci cu altfel de urechi ce sunt acordate la diferitul sau limbaj, pe frecventa sa diferita.

Se spune ca “o fotografie valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte” si cred ca pot fi de acord cu aceasta zicala intr-o oarecare masura, dar sunt unele care trec dincolo de simplele cuvinte pe care le rostim in fiece zi. Desigur, special in aceasta zicala nu pot lua in considerare sensul sau pur literal dar pot considera ca este o metafora. Nu se refera pur si simplu la cuvinte, ci figurativ vorbind.

Am descoperit ca exista o legatura puternica intre comunicarea vizuala, indiferent de mijloace, in acest caz fotografia sau chiar limbajul semnelor etc., comunicarea vorbita si muzica, o legatura asa de puternica si intima ca toate aceste mijloace sunt pure aspecte ale aceluiasi lucru: limbajul. Si ce este limbajul? O modalitate de comunicare, unii ar putea spune. Mijloc de exprimare, altii pot opina. Dar vreau sa ma pronunt si in legatura cu acest lucru si voi spune ca limbajul este muzica, iar muzica este, in esenta, vibratie. Totul se reduce la vibratie.

Totul vibreaza, prieteni, de la o pietricica de pe o stanca muntoasa, la pianul foarte vechi ce sade in sufrageria cuiva.. de la mancarea pe care o mancam la insusi Sufletul Uman etc. Tot ce vibreaza are viata, se misca. Cu totii am observat acest lucru si putem fi de acord, desigur. :) Chiar si culorile vibreaza.

Imi aduc aminte ce spunea Bob Marley ca “un lucru bun despre muzica este ca, atunci cand te loveste, nu simti nici o durere”. :D Spre deosebire de tona de caramizi de care va vorbeam mai devreme in acest capitol. :) Este o anumita calitate a muzicii care deschide porti, portaluri si posibilitati catre continuum-ul spatiu-timp inauntrul nostru si pentru noi. Cu puterea muzicii cream si puterea muzicii este creatoare.

Dar lucrurile trebuie sa o ia incet, nu-i asa? Lucrurile trebuie sa progreseze si nu in maniera pe care ne-o dorim, cu viteza pe care vrem sa o aiba, dar desigur, mai incet decat ne stimuleaza entuziasmul nostru sa le realizam. Este precum labirintul din catedralele gotice, daca le-ati observat, unde trebuie sa trecem fiecare proba, sa trecem prin fiecare compartiment pentru a ajunge in mijloc, in esenta sa. Treci de la o octava la alta intr-o maniera progresiva, nu sarind la alte octave, ci avansand prin fiecare din ele. Aceasta este frumusetea ei. Complexitatea sa este de asemenea simplitatea ei pentru ca faci cate un pas. Nu exista pasi mari sau mici, ci doar cate un pas.

Am inceput acest proiect in fotografie cu un scop in minte, ca si cum as vrea sa ajung la o destinatie: sa aduc muzica in lumina, muzica fotografiei prin fotografia muzicii. De fapt, aceasta asa-numita destinatie nu este chiar o destinatie asa cum ne-am imagina, din cauza a ceea ce ni s-a spus sa gandim, ci mai degraba un scop care are o caracteristica: libertatea. Nu stiu ce-as putea gasi si unde m-as opri. Stiu doar ca as finaliza acest proiect atunci cand misiunea mea ar fi gata in legatura cu acest subiect. De unde as sti? Nu pot sa explic in cuvinte, ci in imagini. ;D

Stiu, e unul foarte complex, dar nu e si viata complexa? :D Eu asa as spune. Dar este de asemenea simpla si nu vreau sa gandesc cu un pas inainte. Vreau doar sa ma las ghidat.

A existat, la un moment dat, un documentar pe net care spune ca “totul este un remix”. L-ati vazut? Daca nu.. e foarte interesant si vi-l recomand. Sa-l vedeti! Acolo exprima si explica prin dovezi destul de pertinente ideea ca nu exista nimic nou de creat, dat fiind faptul ca totul este un remix. :) Vreau, cumva, sa leg aceasta idee de cea pe care am scris-o mai sus in care am spus vreau sa ma las ghidat. Cred ca muzica se creeaza singura, iar noi, de fapt, nu o cream, ci mai degraba suntem actori in scena sa dramatica. Noi o jucam. O cream, nu chiar. Vreau sa explorez aceasta idee chiar mai departe pentru ca a existat in mintea mea de ani de zile.

Daca aceasta este adevarat, atunci unde mai este originalitatea, creativitatea si unicitatea fiecaruia dintre noi. Am prins o bucatica din ea, iar acum vreau sa reflectez la ea, sa o vad, adica, sa o vizualizez si sa o contemplez.

Ramaneti aproape! ;) Va dau de stire ce gasesc. :)

Save