Frica si trauma colectiva

Last Updated on January 7, 2017 by Patrick

Cheama-ti frica si aventureaza-te!
Calin Georgescu.

Frica – problema personala si consecinta psihologica a unei civilizatii care merge in greseala

In spatele crizei actuale se ascunde criza fundamentala a relatiilor umane. In spatele masacrelor atroce, care se desfasoara recent in Siria, se ascunde un model sufletesc colectiv, care apare mereu pe toate continentele. Se ascunde intr-un model al fricii. In fundalul civilizatiei noastre se afla campul morfogenetic al fricii. Din acest camp rasar forme oribile de cruzime care sunt de fapt tentative de a-si omorî propria frica interioara. Daca ne dorim sa cream pace eterna pe Pamant, avem nevoie sa transformam acest stereotip al fricii intr-un model de baza al increderii.

Usor de spus insa frica este adanc inradacinata in celulele noastre. A devenit o componenta stabila a constructiei noastre genetice si fiziologice si functioneaza ca un reflex inconstient. Cineva a spus, “frica trebuie sa dispara de pe fata Pamantului”. Nu stiu daca cunostea profunzimea acestei afirmatii, devenind cel mai profund si mai comprehensiv scop cu care ne contruntam in ziua de azi, si fata de care trebuie sa ne departam insa spre o directie mai umana catre dezvoltare. Telul unei munci de vindecare este acela de a ne permite sa traim o viata fara frica. Campul morfogenetic al fricii are nevoie sa fie inlocuit de campul morfogenetic al increderii.

O civilizatie construita pe razboi.

O civiliatie construita pe baza de razboi

Frica s-a accentuat in ultimul mileniu. Walter Schubart, in cartea sa Religie si Eros, a spus ca exista o frica originara care sta la baza tuturor suferintelor psihologice – frica de separare, care ne indeamna catre faptele cele mai nebunesti. Separarea de caminul nostru, de familie, de iubit/a, de grup – este aceeasi trasatura in toate fricile, nu-i asa? – si anume frica primordiala de separare. Este dificil sa exprimam in cuvinte cele mai profunde straturi primordiale ale sufletului.

A iubi ca un copil.

Iar si iar, generatie dupa generatie, fiinta umana a fost separata de ceea ce natura sa originala iubeste cel mai mult, de ceea ce iubeste ca un copil, pur si simplu pentru ca este o fiinta umana, care respira, care simte etc. Am cazut departe de Unitate si se pare ca nu ne gasim drumul inapoi. Traim in “exil”, asa cum spunea Friedrich Weinreb. Astfel ca, vindecarea ar insemna reconectarea omenirii cu caminul sau. Aceasta este directia entelehiala (fiintiala) a dezvoltarii noastre in prezent – reintegrarea lumii umane in caminul sau original in timpul vietii, prin iubire, in cadrul preceptelor Matricei Sacre.

Un alt fel de a vedea frica este acela ca nu este numai o problema personala, ci si consecinta psihologica a unei civilizatii care merge eronat, aparand in cruzimea colectiva a omenirii. Misiunea pacii globale implica dizolvarea traumei colective, care s-a acumulat in subconstientul colectiv de-a lungul a mii de ani de razboaie, expatrieri, exilari si tradari etc.

Multe dintre tarile si natiunile noastre isi au originile in razboaie.

Intelegem, oare, faptul ca aproape toate statele, toate natiunile de azi isi au originea in razboi? Aproape toate dintre statele de astazi isi duc existenta pe pamanturi cucerite, pe care traiau odinioara oameni indigeni; erau oameni credinciosi, cupluri indragostite si copii care se jucau. Statele Unite ale Americii a avut nevoie sa eradicheze triburile native si sa inrobeasca milioane de africani pentru a-si putea construi natiunea care este astazi. In realitate, acestea nu sunt conditii bune prin care sa iti construiesti o civilizatie umana.

Razboiul nu este natural

Economia tarilor occidentale, printre altele, este alimentata de catre industria de armament si traficul de arme. Asa a devenit razboiul ceva normal; am devenit necugetat de obisnuiti cu el! Razboiul a devenit un accesoriu al societatii noastre. Traim intr-o “societate a razboiului” care, din punct de vedere economic, nu-si poate permite pacea. Daca societatea occidentala ar fi sa abandoneze economia de razboi, milioane de oameni si-ar pierde slujbele. Cu totii ar putea sa ajute la stabilirea unei noi economii bazata pe pace.

Traind intr-o societate a razboiului.

Civilizatia noastra este dominata de o imbecilitate profunda, o veritabila boala a mintii si a spiritului. Oamenii care se impusca in mod voit unul pe celalalt, acest lucru nu face parte din planul vietii; aceasta fiind in neconcordanta cu codul unei lumi umane. Razboiul este rezultatul unei aberatii de neconceput. Atunci cand se afirma ca “razboiul a existat dintotdeauna”, raspundem ca este timpul sa punem capat acestei nebunii istorice. Incepand de azi, razboiul e necesar sa nu aiba ce cauta in cultura umana, precum gelozia care nu are ce cauta in iubire. Chiar am avut nevoie de mii de ani pentru a descoperi acest adevar simplu? Va fi de neconceput pentru urmasii nostri faptul ca oamenii s-au omorat intre ei din gelozie. Ei vor intelege chiar si mai putin cum oamenii s-ar fi putut impusca unul pe celalalt, ba chiar comitand cruzimi si mai grave.

Este timpul sa punem capat acestei nebunii istorice.

Nu ne este de nici un folos sa vorbim de violenta din Regnul Animal, sau sa il citam pe Heraclit spunand ca “razboiul este tatal tuturor lucrurilor”. O astfel de gandire se bazeaza pe presupunerea ca lumea ar trebui sa ramana asa cum “a fost intotdeauna”. Cei care aduc astfel de argumente esueaza sa vada puterile Creatorului din interiorul fiintei umane si potentialul pentru transfigurare. Cu siguranta, noi nu suntem produsul trecutului si nici nu suntem predeterminati de legile naturale. Suntem creatorii vietii noastre. Suntem liberi sa indeplinim crearea unei lumi mai bune, care va functiona atata timp cat corespunde valorilor Matricei Sacre. Dupa cum spunea Satprem, un discipol de-al filozofului Sri Aurobindo:

Dupa ce am trecut prin toate straturile evolutive pasim, dintr-odata, in adancul trupului, intr-o matrice in care legile “lumii vechi” nu mai au putere. Devenind constienti de noi insine, aceasta fiind noua paradigma, ne dam seama ca puterile acestea nu au fost nimic altceva decat o uriasa sugestie colectiva, care au devenit obiceiuri. Dar doar obiceiuri! In realitate, nu exista aceste “legi”; ci doar obiceiuri fosilizate. Intregul proces consta in ruperea acestor obiceiuri. Dar aceasta stare trebuie sa fie experimentata spontan si natural de catre trup, ceea ce echivaleaza cu a-l elibera de toate conditionarile. Apoi patrundem in ceva realmente supranatural!

Exista legi care ne guverneaza, intr-adevar, corpul fizic, insa exista si posibilitati de a le transcende. Altfel nu am avea aceste cautari. De asemenea, aceste legi vechi se proceseaza mecanic astfel incat au devenit obiceiuri bine impamantenite, insa avem libertatea in noi insine care ne permite sa trecem la o alta forma de viata.

Un obicei adanc inradacinat.

Tirania subconstienta asupra Sufletului

Atunci cand revarsam lumina asupra josniciei imbuteliata in cuvantul “razboi”, vedem imaginile de groaza inmagazinate in memoria omenirii, imagini cu ucideri in masa, mutilari, refugieri si foamete. Aceste experiente s-au repetat de-a lungul generatiilor, de-a lungul a sutelor si miilor de ani. Au fost adanc gravate in memoria genetica a omenirii. Sufletul nostru colectiv este impovarat cu aceste cosmaruri.

Avem ingropat in noi insine un invelis traumatic, care poate exploda oricand. “Cu totii avem propriul nostru Vietnam”, spunea Claude AnShin Thomas, veteran de razboi si calugar buddhist, care a calatorit prin lume militand pentru pace. Ceea ce se intampla in prezent, in izbucnirile de violenta – in luptele de strada si casele de corectie, in scoli, cartiere, pe stadioanele de fotbal si in camerele de tortura – este consecinta unei traume globale care va continua sa se repete atata timp cat cauzele profunde nu sunt eradicate odata pentru totdeauna.

Claude AnShin Thomas

Avandu-si originea intr-o lunga istorie a razboiului, aceste imagini oribile constituie un nucleu traumatic al omenirii, care exercita o tiranie subconstienta asupra fundamentelor Sufletului, declanseaza imagini ale fricii in organismul nostru, tradeaza iubirea, ridiculizeaza credinta, produce tipare cu interpretari negative ale tuturor evenimentelor si se impotriveaza oamenilor care gandesc diferit. De asemenea, creeaza notiuni eronate despre boala si vindecare; piloteaza procesele noastre psihosomatice, perceptiile si reflexele noastre, hormonii nostri, functiile noastre nervoase si contractiile musculare.

Suntem in mod subconstient acordati la matricea informationala a traumei. Traim in scenariul subconstient al pericolului omniprezent fata de care e necesar sa ne aparam. Lumea pare sa fie un juriu anonim inaintea caruia se pare ca trebuie sa ne aparam si sa ne justificam pe noi insine. Exista un sentiment colectiv ca suntem judecati. In spatele tuturor malformatiilor psihologice, tuturor formelor de nevroza si psihopatie, se ascunde mare trauma colectiva, o boala care afecteaza intreaga rasa umana.

Reflexul traumatic.

Corpul de durere colectiv

Eckhart Tolle spunea, referitor la corpul colectiv de durere:

Acest vechi camp energetic emotional, care este foarte viu si traieste in aproape fiecare fiinta umana se numeste corpul de durere. Totusi, acesta nu este individual prin natura sa. De asemenea, impartaseste durerile si suferintele multor oameni de-a lungul istoriei omenirii, o istorie de razboaie tribale continue, o istorie a inrobirilor, jafurilor, violurilor, torturilor si a altor forme de violenta. Aceste dureri inca dainuiesc in psihicul colectiv al omenirii si este adaugit zi de zi. Putem verifica acest lucru numai uitandu-ne la stirile de seara sau observand dramele din relatiile oamenilor.

Ne-am obisnuit cu stirile oribile; acest lucru ne-a invaluit in negura. La momentul trezirii, un gand straniu ne loveste: Poate totul sa fie adevarat? Am participat cu adevarat la acele lucruri? Si, cum iesim din ele? Abia vedem prin mecanismele inerente din interiorul societatii existente si, totusi, inca mai mergem pe vechile cai. Chiar trebuie sa iesim din ele? Daca da, cum? Incotro? Ca sa putem iesi, avem nevoie de o cale alternativa pe care sa pasim in schimb.

Uitandu-ne la stiri oribile.

Astfel ca a fost necesar sa cream centre de transformare culturala, leaganele unui nou Pamant. Este nevoie de colaborarea a sute, mii si milioane de oameni pentru crearea acestor noi structuri, acestor noi centre de lucru, dar mai este nevoie si de noi profesii pentru crearea Terra Novei. Toti cei care inca mai au o profesie semnificativa in societatea actuala o pot folosi in continuare pentru stabilirea drumului catre Terra Nova. Revolutia are nevoie nu numai de activisti radicali ci si de mediatori intre lumea veche si lumea noua.

De la Razboiul Mondial la Conflictele Interpersonale

Ca urmare a unei mari traume, apar tulburari in comunicarea interpersonala. In aproape toate cazurile, ele functioneaza in acord cu un tipar de linii de credinta subconstiente care perpetueaza constant razboiul subliminal latent dintre oameni.

Haideti sa numim trei exemple:

1. Tipare nevrotice de interpretare.

Multi oameni traiesc in situatia subconstient imaginata ca nu sunt acceptati de catre ceilalti. In consecinta, ei interpreteaza reactiile celor cu care vorbesc din acest punct de vedere. Un compliment poate fi astfel auzit ca si cum ar fi ironic, o privire ingandurata ca si cum ar fi o judecata, o intrebare ca agresiune, o sugestie buna ca si critica si asa mai departe. Asa apar interferentele acestea severe din strafundurile noastre, care arareori sunt intelese si adeseori conduc catre ura. In multe grupuri de discutii politice observam conversatii care devin tot mai lungi si sunt lipsite de sens, caci acestea sunt pilotate de catre prapadul de credinte subconstiente care nu au absolut nimic de-a face cu chestiune obiectiva in sine.

Tiparele durerii.

Astfel de tipare nevrotice de interpretare devin deosebit de grave in relatiile de dragoste. De indata ce doi indragostiti se prind in laturile unei asemenea neintelegeri, rar mai au cale de iesire deoarece orice posibilitate rationala de a se corecta se inchide. Cate relatii esueaza din cauza ranilor pe care si le provoaca impreuna venite dinlauntrul tiparului de interpretare al neacceptarii? Si, de indata ce sunt in dezacord unul cu celalalt ipoteza neacceptarii isi gaseste confirmarea evidenta. Iata un exemplu clar de auto-profetie (“vezi? stiam eu, ti-am spus ca nu ma iubesti!” etc.). Nevroticul are, apoi, toate motivele sa-si vada delirul ca realitate. Ceea ce este si mai grav este ca se apara, in continuare, de tot ceea ce il poate vindeca. De fapt, aceasta este o problema fundamentala a societatii noastre – o defensiva puternic ancorata psihologic impotriva oricarui lucru vindecator.

2. Frica de separare.

Un al doilea exemplu, in stransa legatura cu primul, este frica de separare in dragoste. Ca rezultat al unei mari traume, multi oameni traiesc cu convingerea ca nu sunt iubiti. Iar atunci cand isi gasesc partenerul in dragoste, tot nu cred, in mod tacit, in iubirea lui sau a ei si, astfel, traiesc intr-o latenta neincredere si teama de a-si pierde iubitul sau iubita. Astfel, ei fac orice ca sa previna separarea, chiar prin invocarea pericolului separarii. Insa, strategiile pe care le pun in aplicare din interiorul fricii de separare – cum ar fi a se agata de persoana iubita, plansul, santajul etc. – nu duc la iubire.

Teama de separare in dragoste.

Nu este usor sa crezi in dragoste intr-o societate ale carei legi sexuale forteaza majoritatea oamenilor sa-si minta partenerul. Raspunsul terapeutic consta, in cele din urma, in construirea unei comunitati unde nimeni nu mai trebuie sa minta.

3. Paradigme subconstiente.

Un exemplu uimitor pe care il are impactul paradigmelor subconstiente se afla in istoria primului razboi mondial. Toate natiunile care au pornit acel razboi – Germania, Austro-Ungaria, Rusia, Franta – traiau asteptand un atac iminent din partea unuia dintre ei – o relicva tipica de trauma istorica. Istoricii sunt de acord ca nu a existat un motiv rational pentru declansarea razboiului. A fost un teatru psihologic dincolo de orice comparatie, care ar fi putut fi cu usurinta jucat pe scena comica, daca nu s-ar fi soldat cu cincisprezece milioane de morti. Acesta este exemplul clasic al fundalului psiho-patologic al politicii globale, si este condus de oameni care nu si-au rezolvat traumele subconstiente.

Ca sa putem intelege ce se intampla intre fiintele umane, este necesar sa cunoastem multiplele straturi ale constiintei: constientul, inconstientul, cele deschise si cele reprimate, cele karmice etc.

Punctul interior de reflectie.

Eu insumi am fost si inca sunt propriul meu obiect de studiu; bucatica-cu-bucatica, procesele psihologice, reactiile obisnuite si deghizarile, imaginile si impulsurile reprimate, care alcatuiesc razboiul subliminal, din vremurile noastre, in intregime, mi se dezvaluiau. Razboiul a fost, de asemenea, in stare latenta in mine. Cu toate acestea, a existat un punct interior de reflectie pe care l-am putut recunoaste si prin care am putut sa-mi corectez nevrozele. Sa-l numim “Punctul Dumnezeu” din fiinta umana. Este punctul interior de reflectie de unde primim informatii directe care ne permit sa ramanem pe linia entelehiala (fiintiala). Consider ca aceasta exista in toti oamenii. Reiese implicit ca fiecare ar fi capabil sa-si recunoasca incapacitatea mentala si sa-si duca o viata responsabila.

Sa activam puterea vindecarii

O conditie foarte importanta pentru munca de vindecare indeplinita cu succes la nivel mondial este dizolvarea miezului traumatic. Cu aceasta realizare ne aflam in afara tuturor conceptelor istorice revolutionare. Avem nevoie de stiluri de viata care sa ne permita sa depasim mostenirile noastre oribile. A le crea este subiectul crucial al timpurilor noastre. Intelegem imediat ca este un fenomen care nu poate fi rezolvat nici de revolutia politica, nici de terapia individuala. Avem nevoie de solutii colective, o vindecare a fundamentelor psihologice.

Activarea puterilor vindecatoare.

Cei care ne aflam pe fronturile politice si umane avem nevoie de o cunoastere vasta a vietii si de puterile sale de vindecare daca vrem sa rezistam conflictului. Putem activa puterile vindecatoare cu fiecare actiunea de-a noastra. Munca, in acest sens, din noile centre este fundamental si in mare parte o munca a constiintei. Avem nevoie sa ne antrenam impreuna ca sa alegem mereu partea pozitiva a lucrurilor. Vechiul camp morfogenetic al maniei si al fricii trebuie sa fie transformat, printr-un efort istoric, intr-un camp al increderii si al iubirii. Trebuie sa facem acest lucru din toate puterile noastre, in colaborare cu toate grupurile de pace si proiectele mondiale, pana cand informatia pacii este ferm absorbita in sistemul genetic al lui Homo sapiens.

Sursa: Does Fear come from our Collective Trauma?

Save

Save

Save