De ce sa-l faci cand poti sa-l falsifici?

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

E o vorba romaneasca: “interesul isi poarta fesul (pe ochi)” . De multe ori ignoram aceste zicale din batrani, iar de cele mai multe ori ne incercam norocul.

Mai era o vorba romaneasca: “scopul scuza mijloacele” . Ochelarii de cal pe care ii purtam si nonsalanta cu care ne incercam norocul in viata ne duc sa comitem drame, comedii sau tragedii. In zadar incercam cu inversunare si incapatanare sa impunem vietii ritmul pe care il vrem. Viata functioneaza deja, viata merge inainte, desi timpul este ciclic. Avem impresia ca vom atinge suprema fericire daca ne indeplinim interesele. Dar de ce ne-ar interesa altceva decat ceea ce deja avem? Oare ne-am invatat sa alergam si sa achizitionam?

Sunt unii oameni care au mari capacitati de intelegere, pot face lucrurile foarte usor, au calitati sufletesti foarte mari dar sunt nefericiti. Am intalnit astfel de persoane. Sunt nemultumiti, cauta, indura, cateodata se resemneaza, dar de indata ce luna devine dinnou plina, o apuca iar pe drumul innecacios si orb al goanei dupa satisfactie.

Era o fraza foarte interesanta intr-un film pe care l-am vazut recent in care se spunea ca noi acceptam iubirea pe care credem ca o meritam de la ceilalti. Dar ceea ce e evident nu vrem sa vedem. De aici si pana la orbirea totala nu e decat un pas. Universul asteapta, iar cand omul cade in asa de mare noroi incat sa ii acopere ochii si inima, se cutremura si suspina: “o alta scanteie pierduta”.

Lev Tolstoi a scris o nuvela la un moment dat numita “Moartea lui Ivan Ilici” . In ea personajul principal, un judecator de renume din Rusia, pe nume Ivan Ilici, avea o sotie pe care o ura cu patos pentru ca ea l-a fortat sa devina ceea ce era pe atunci, un mare judecator. Intr-adevar, avea mare succes dar s-a imbolnavit si era pe patul de moarte. Inainte sa moara ultimele lui cuvinte au fost ceva de genul “dar daca viata mea a fost gresita?” . Si a murit!

Uneori ne dam sentinte, alteori mai lasam de la noi. Dar adevarata relatie dintre oameni am observat ca este bazata pe relatia cu ei insisi.

Cand o sa ne relationam corect cu noi insine? Dar pe noi insine cand ne vom impaca? Oare este asa de greu?

Imi aduc aminte de o gravura veche cu un mare profet biblic care se lupta corp la corp cu un inger. Inversunarea de pe fata lui era foarte evidenta si m-a impactat. Incerca in zadar sa se razbune pe acel inger care, bineinteles, era mai puternic decat el. Dar daca viata este un inger? Daca viata este inocenta pura iar noi vrem s-o reinventam, sa-i punem masca “maturizarii”?

Deci, a purta masti este convenabil si folositor? Masca este tot masca, iar Realitatea e ceea ce deja e. Degeaba ne ascundem dupa deget. Degeaba purtam masti. Vorba americanului “why make it when you can fake it?” , adica “de ce sa faci cand poti sa falsifici?”. Dar de curand a aparut un tip din alta tara, unul mult mai rasarit la minte si genial in multe privinte, un fotograf profesionist care a spus “why fake it when you can create it?” , adica “de ce sa falsifici cand poti sa creezi?” . :)