Cum devin toxice emotiile negative

Last Updated on July 20, 2016 by Patrick

Imi aduc aminte, cand eram copil, ca imi era absolut natural sa-mi exprim emotiile, ceea ce simt cu adevarat. Adesea, observam la persoanele adulte greseli pe care le faceau sau minciuni pe care le spuneau si nu aveam nici o opreliste in a-i corecta, fara sa ii jignesc in vreun fel. Nu simteam nici un pic de manie, resentiment, ranchiuna sau vreo dorinta de razbunare ci doar o nevoie naturala de a ii corecta atunci cand greseau. Insa acestia deseori se simteau jigniti in orgoliul lor, mai ales, spunand “cum poate un copil sa ma corecteze? Ce stie el despre viata?” etc. Ba unii chiar ajungeau sa ma si insulte ei simtindu-se vizibil raniti de ceea ce le spuneam, desi, in realitate, nu-i insultam.

Am sa iau cel mai cunoscut exemplu din copilaria unui om, un exemplu dintre cele mai elocvente, atunci cand un copil de mana cu mama lui se impiedica, cade, se loveste si incepe sa planga. Plansetul sau e atat de puternic ca practic plange in hohote, insa mama lui are o reactie nu tocmai placuta. Se enerveaza, il smuceste, il cearta, “nu mai plange ca ma faci de ras!”, ba chiar il palmuieste la fund si situatia se agraveaza. De unde aceasta reactie a mamei? De unde aceasta consideratie ca va fi facuta de ras daca copilul are o reactie normala, s-a lovit si plange, insa plansetul sau nu dureaza mult si se linisteste? Care este de fapt adevarul?

Raspunsul poate fi simplu: educatia. Asa am fost educati. Insa, detaliile nu trebuiesc ignorate. Acest tip de asa-zisa educatie, preluata din generatie in generatie de la parinti si nu numai, este una care modifica starea fiintiala, originala a omului. Ne modifica intr-atat incat ne falsifica aproape in totalitate.

Emotiile, sentimentele, afectele sunt manifestari ale energiei emotionale care circula, sau ar trebui sa circule absolut normal si liber prin organismul nostru. In pofida a ceea ce cred oamenii de stiinta, energia emotionala este mai reala decat materialul din care suntem noi facuti. Isi are traiectoriile sale, circulatia sa dar si caile sale, circuitul sau. Acest tip de energie are doua aspecte in manifestare: un aspect inferior, pe care noi il consideram negativ, si nu pe buna dreptate, si un aspect superior, i-am spune pozitiv.

Toata lumea cunoaste faptul ca avem emotii negative si emotii pozitive, insa fiecare dintre aceste emotii are natura sa, sau aspectul sau natural si nu ar trebui nici blamate, ascunse, unele dintre ele, nici laudate, proslavite, celelalte etc.

Exista doua modalitati prin care energiile, chiar si cele emotionale, pot deveni toxice: prin metoda abuziva si prin metoda represiva sau oprimanta. Cu alte cuvinte, putem sa descriem aceste doua metode prin doua cuvinte, unul pentru fiecare: abuzul si refuzul. Dar totul tine de atitudine care isi are motorul in mentalitate (felul in care gandim). Mentalitatea e cea care da forma comportamentului. Din mentalitate (cea care foloseste imaginatia) se naste si felul de a simti, emotiile, sentimentele. Mentalitatea, activitatea mentala, gandurile si felurile lor genereaza trairi emotionale, care mai apoi se cristalizeaza fizic in diferitele afectiuni.

Astfel ca afectele se condenseaza in afectiuni fizice. Dar sa revenim la educatia pe care o primim din copilarie si cu care continuam si in adolescenta, tinerete, maturitate, floarea varstei si asa-zisa batranete.

Educatia pe care o primim, la un moment dat si ea este alterata de diversii factori psihici care se proceseaza in constiintele noastre. Acesti factori sunt eronati, toxici si ajung sa adultereze educatia din care pot ramane numai bunele intentii. Cu bunele intentii se poate traumatiza un copil, care are anumite asteptari din partea parintilor si inca nu are o membrana sufleteasca pentru a-l feri de anumite influente negative, pentru a le filtra. Acesta este discernamantul si se poate forma mai devreme sau mai tarziu.

Insa, o alta problema este ca noi consideram emotiile negative ca fiind slabiciuni si in nici un caz nu dorim sa ne afisam slabiciunile. Sunt multe persoane care, ascultandu-si prietenii confesandu-si slabiciunile, defectele, problemele, afectele si starile emotionale negative catre ei, reactioneaza aproape intotdeauna impotriva afectelor lor, ba sfatuindu-i in mod gratuit ce sa faca si ce sa nu faca, ba facandu-le morala, ba respingandu-i nevrand sa-i mai asculte etc. Exista o teama fata de aceste emotii negative, dar aceasta nu este innascuta ci ne-am deprins cu ea de-a lungul anilor.

Cand suntem copii suntem deschisi si putem absorbi orice informatie, precum un burete. Insa nu inseamna ca suntem intr-atat de influentabili pentru ca astfel am putea spune ca nu avem activitate, prezenta a constiintei de nici un fel, iar aceasta este gresit. Un copil nu este in totalitate influentabil si pervertibil, pentru a folosi un cuvant un pic mai dur, ci are o doza de discernamant care este din propria sa constiinta.

Emotiile inferioare devin emotii negative care, continuand sa se condenseze, pot deveni emotii toxice vampirizand atat pe noi cat si pe cei din jur. Devin traume, obsesii, fixuri psihice, ipohondrii etc. Acestea, staruind datorita absentei constiintei, pot crea daune fizice uriase, inclusiv pot cauza deces. Au fost cazuri cand, datorita unor trairi emotionale negative foarte puternice, oamenii au avut infarct, embolie, blocaje renale, ulcere si multe altele.

Emotiile negative, in mare masura, sunt alternative pentru igiena sufleteasca. Omul isi apara sufletul, constiinta de agresorii din exterior si neavand alte solutii, pierzandu-si cumpatul, rabdarea etc., alege sa recurga la emotiile negative. Insa, daca nu isi pierde pacea interioara omul poate sa ii permita constiintei lui sa actioneze si astfel ca va putea transforma “agresiunile” in ceva superior si nu se va mai traumatiza nici emotional, nici mental.

Teama fata de emotiile negative, fata de dureri sufletesti, sa spunem, fata de plans, fata de crizele emotionale, isi are debutul exact in micul exemplu de mai sus, atunci cand copilul cade, se loveste, incepe sa planga, iar parintele lui, fie mama sau tata, il cearta ca nu e frumos ceea ce face. Astfel ca, mai devreme sau mai tarziu, copilul isi va dezvolta un soi de mecanism de aparare impotriva acestor emotii de tip inferior, ca si cand ar fi daunatoare. Plansetul unui copil nu e daunator ci necesar atunci cand traieste astfel de situatii sau probleme, iar mai tarziu va invata sa-si acceseze in mod constient capacitatile interioare pentru a-si gestiona aceste stari. Cu alte cuvinte, nu e nimic rau atunci cand copilul plange, reactia sa fiind normala, dar rau este cand il invatam sa-si reprime astfel de reactii in loc sa le transforme.

Transfigurandu-le, transformandu-le, copilul se va echilibra sufleteste mai rapid si va deveni mai intens auto-constient. Felul in care se echilibreaza tine de creativitate si originalitatea constiintei sale, de capacitatile sale si nu de ceea ce invata la scoala si nici in familie. Nimeni nu poate sa ii spuna cum sa fie, dar il poate ghida catre sine insusi unde-si va gasi oglinda perfecta.

Frica fata de defectele fiecaruia dintre noi au dus la doua tipuri de abordari psihice utile doar pe termen scurt, iar pe termen lung cu grave daune, si anume abuzul si refuzul. Aceste doua ne fac nehotarati pentru ca nu gasim alinare absoluta, nu gasim vindecare in nici una dintre ele. Disperarea va fi pe masura de-a lungul timpului.

Pe de o parte, abuzam de aceste emotii lasandu-le mai mult decat frau liber, nereprimand nimic, nici una dintre ele. Centrul energetic de gravitatie al emotiilor isi va pierde mult din energie dupa asemenea cheltuiala. Pe de alta parte, refuzam si reprimam emotiile considerandu-le rusinoase. Cum am putea sa ne deschidem catre ceilalti si sa le aratam slabiciunile noastre? Ne este frica de a nu fi judecati. Astfel ca traim impreuna cercuri vicioase care acumuleaza energii mai mult decat trebuie si ne cauzeaza inclusiv blocaje. De la atata reprimat, ne reprimam pe noi insine chiar si fata de noi, fiindu-ne frica sa nu ne auto-judecam. Astfel, oamenii ajungem sa ne auto-pedepsim cumplit fara rost, fara sens, doar pentru a nu lasa aceste emotii “rusinoase” sa se exprime in noi.

Mai tarziu in viata, in adolescenta, tinerete si maturitate, toate aceste emotii de tip negativ se pot condensa intr-atat ca le putem somatiza, simti fizic, ele afectand diverse canale, diverse organe vitale, aducand diferite dezechilibre fizice in orice sistem, fie circulator, digestiv, respirator, muscular, osos, nervos etc. Energiile nu circula asa cum ar trebui.

Armonia circulatiei energiilor in organism este data de libertatea lor. Avem libera alegere a vietii inca de la prima respiratie si aceasta se reflecta in primii patru ani de viata in felul cum circula energiile in noi: din interior spre exterior si apoi pentru a se intoarce, din exterior spre interior. Acest elecro-magnetism natural arata intoarcerea energiilor la punctul de plecare originar: la echilibru, in punctul zero. Toate marile intelepciuni ale lumii au stiut aceasta. Abuzand de ele, ori reprimandu-le nu le permitem sa se intoarca asa cum ar trebui. Se intorc ratand punctul pentru ca le fortam in afara iarasi sau le blocam intr-un anumit punct pe traiect, pe drum, si nu mai ajung sa se intoarca. Astfel ca diversele organe, sisteme ale organismului, nu beneficiaza de energiile care le sunt atribuite. Este perfect valabil cu orice fel de energie nu numai emotionala.

Intelepta abordare este sa intelegem ca emotiile vin si pleaca, se manifesta si se reduc singure la tacere, se dizolva precum norii grei de furtuna si pentru a nu le toxifica, putem alege sa ramanem senini neidentificandu-ne cu ele. Identificarea cu ele duce ori la abuzul lor, ori la refuzul lor. Sunt furtunos si ma mandresc cu aceasta, sau sunt furtunos si imi e rusine cu aceasta. Identificarea, de asemenea, le hraneste si le complica mai mult decat sunt. Insa constientizarea lor le simplifica si linisteste cerul si oceanul furtunos al mental-emotionalului si readuce seninul. Aici este magia!

Trairile emotional-mentale sunt cele care determina viata pentru ca sunt cele doua instrumente principale ale vointei. Ceea ce vrem, ne punem in gand, punem emotie si exprimam in actiune. Dar iubirea?

Iubirea este o imponderabila care nu are traducere nici mentala, nici emotionala, dar se poate folosi si de emotii, si de minte, de ganduri. E constiinta pura…

Emotiile blocate duc la crize emotionale inevitabile. Gestionarea acestora este una foarte delicata, precum mersul pe sarma la inaltime. Se poate ajunge la abuz sau se poate continua reprimandu-le. Oricum, starea de prezenta in fata lor este indispensabila. Fiind prezenti lasam capacitatile constiente sa se activeze si sa lucreze pentru noi.

Emotiile negative, de asemenea, sunt avertizmente ca ceva nu functioneaza deloc sau cum ar trebui. De asemenea, ele ne avertizeaza de pericole si pot chiar sa ne apere de ele.

Oamenii inteligenti, copii, tineri, adulti, deopotriva, gasesc intotdeauna oportunitate acolo unde este o situatie dificila, complexa ori complicata, si nu o considera ca pe o problema. Persoanele care nu au trecut prin ei insisi, cei care nu s-au uitat in interior, raman doar la nivelul problemei si nu trec dincolo. Evident, ei isi exprima neplacerea fata de problema, faptul ca ii deranjeaza, insa nu fac nimic sa o indeparteze ori sa o transforme pentru ca aleg sa ramana blocati.

Poetii intotdeauna au celebrat suferinta ca pe una dintre cele mai profunde emotii umane.
Edward Hirsch.

Emotiile negative nu sunt indispensabile, ci din contra. Odata rezolvate sau dizolvate asa-zisele obstacole ale vietii, starea umana nu se va mai deprecia, nu se va mai altera. Fiinta umana va ramane in pace atat in minte cat si in inima. Pacea este scopul emotiilor inferioare, negative.

Rolul emotiilor negative este sa ne trezeasca. La trezire facem ordine in felul cum raspundem.

Aici creativitatea se va revela in gestionarea constienta, inteligenta, geniala a fiecarui copil. Este ca o calatorie in interior, in psihic, intr-un taram de vis unde putem gasi toate capacitatile pentru a ne echilibra, pentru a ne dezvolta ca si oameni, pentru a creste, tot potentialul. Nu are nimic de-a face cu frica de emotii, aceasta fiind refuzul de a face insasi calatoria.

De asemenea, emotiile negative sunt motivatoare. Nu ne schimbam pentru ca ne simtim bine ci pentru ca ceva nu merge bine, ne simtim nefericiti si nu mai putem suporta. Aici vin in ajutor insesi emotiile negative.

Asadar, interiorizarea, constientizarea a tot ceea ce se petrece in noi insine, este o metoda. O alta metoda, atat pentru copii cat si pentru adulti, ar fi plimbarile in natura, drumetiile lungi in sanul naturii care aduc echilibru in toate aspectele omului, dar si in emotii si ganduri. Natura este echilibrata si cum altfel sa invatam decat avand un asemenea reper?

O alta metoda de a ne echilibra este sa ascultam muzica de tip superior. Armoniile universale din compozitiile muzicale clasice sunt alte repere. Ele trezesc emotii de tip superior, pozitive, trezind astfel capacitati sufletesti uneori latente, alteori ascunse, slabite pentru ca nu le-am dat atentie, nu le-am folosit indeajuns, si care ne vor revela geniul interior, propriu, personal si intim. Genialitatea din noi nu este un deziderat indepartat, e aici si acum chiar si in cantitati mici.

Inca o metoda ar mai fi sa socializam cu (sa ne inconjuram de) persoane de o inalta calitate sufleteasca, generoase, modeste, inteligente, de buna-credinta, bine-voitoare etc. Si acestea ne servesc ca si repere.

Asadar, cum devin emotiile negative toxice? Abuzand de ele sau reprimandu-le. Prea multa grija va duce la obsesii, la preocupari, iar prea putina iubire va duce la raceala, la apatie, indiferenta, ba chiar ura. Aici vedem cum cele doua extreme se ating: prea mult abuz devine prea mult refuz, iar prea mult refuz devine prea mult abuz. Abuzam de abuz si ajungem la refuz. Punctul de sprijin ar trebui sa fie in echilibrul dat de criza emotionala.

Sa luam exemplul maniei. Aceasta isi are legatura stransa cu justitia. Adica, ne putem imagina o tara care intra in razboi fara sa simta manie fata de natiunea adversara sau fata de conducatorii sai? Astfel ca emotiile noastre ne sunt etaloane pentru sanatatea psihica. Ele ne spun cand si unde ne simtit mai mult sau mai putin fericiti, sa zicem asa.

Daca apar emotiile negative este pentru ca taramul mental-emotional a fost afectat din cauza ca nu am fost constienti la momentul impactului. Campul energetic este astfel afectat ca dupa un bombardament si acele informatii produc efecte, deranjeaza calmul intregului sistem. Acestea ies la suprafata pentru a fi expulzate pentru ca prin natura lor reactionara trebuie sa le manifeste pentru a se reechilibra.

Pe taramul constiintei pure nu exista emotii negative, totul e pace. Dar emotiile pozitive, superioare? Acelasi modus operandi apare: impactul informational. Primim informatia si simtim ceea ce avem de simtit. In cazul acesta sunt emotii precum uimirea, adorarea, extazul, ceea ce este foarte profund, ba chiar iubire. Ne aduce in constiinta, insa dincolo de acestea tine de creativitatea respectivei constiinte. Este o prima etapa catre contemplare…

Save

Save

Save

Save

Save