Nuferi in Bucuresti – o calatorie fotografica – partea a IV-a

Iata ca a venit toamna. In Septembrie s-a simtit o briza a schimbarii de anotimp cu o savoare usor umeda, racoroasa, dar inca indeajuns de calda incat sa mangaie blajin obrajii celui care iesea pe strazile vechiului Bucuresti. In Parcul Circului, frumosii nuferi se pregateau pentru a-si da fructele si semintele pentru o noua generatie a anului viitor.

Asteptam o zi de ploaie. Vroiam sa trag cadrele pe care mi le-am propus in timp ce ploua. Doream acel efect foarte interesant al expunerii lungi cu picaturi de ploaie alungite cazand pe frumoasele plante de apa. Ar fi fost o zi de fotografiere pentru acest proiect perfecta, insa nu a fost sa fie. Nu a plouat cat am fost acolo. Mai tarziu, de-a lungul zilei, a plouat destul dar ma intorsesem deja acasa. Sesiunea de fotografiere mi-o incheiasem deja. :)

Desi nu a plouat deloc a fost, totusi, innorat destul. Cerul incepuse sa se insenineze mai pe la rasarit. Apoi a inceput sa bata vantul rece de cateva ori, iar condensul atmosferic a facut ca cerul sa se acopere dinnou de nori. Era timpul sa schimb balansul de alb cu cloudy.

Am pornit in sensul invers datii trecute, de la nord-vest, la sud-est inconjurand dinnou Lacul Circului. Pe partea opusa, abundentii nuferi deja mai aveau putine flori si acelea erau pe duca. Majoritatea au facut deja fructele care aratau foarte curios, ca niste capete de dusuri indreptate in sus si un pic inclinate. Intotdeauna ma amuza aspectul acestor fructe. :D Din gaurelele fructelor ies semintele. Ingenioase plantele, ca de obicei! :)

Am incercat cateva cadre. Nu gasisem compozitii care sa ma satisfaca, ceva deosebit, un aranjament floral, sa zicem, mai aparte. Trageam cu obiectivul grandangular. Aveam cativa nuferi infloriti pe aceasta parte a lacului. Se pare ca nuferii cresc si se raspandesc de la est la vest in acest lac. Pe partea nord-vestica, dinspre iesirea din parc, nuferii erau mai putini. Nu prea mergea sa trag cu obiectivul wide. L-am schimbat cu cel lung pentru ca am vazut ceva interesant in departare, pe langa uriasele trestii. Erau cativa nuferi mai separati, un pic, de restul si puteam sa-i separ si eu in fotografie.

Imaginea de mai sus a fost cea pe care am ales-o din cateva cadre trase in acest sens.

Ca si prelucrare am mers pe ideea de lumina foarte slaba (low light) si pentru ca eram la rasarit si cerul era inca innorat si de aceea, in aparat, pe teren, am subexpus cu o treapta imaginea in mod intentionat (de regula aparatele de la Canon cand afara este lumina slaba au tendinta sa supraexpuna imaginea cu o treapta chiar daca pe ecran arata zero, adica expusa normal). Tonalitatea este predominant rece-verzuie. Atmosfera pe care o transmite imaginea este una feerica. :)

In articolele precedente simt ca am vorbit putin despre fiecare imagine in parte, in ceea ce priveste procesul gandirii acestora. De data asta voi explica mai multe lucruri. Am trecut la un alt nivel.

Se pare ca povestea nuferilor mi-o lua inainte chemandu-ma sa ma misc intr-acolo ca sa fotografiez. Cu greu mi-am dat seama. In acea zi eram axat pe aspectele superficiale ale compozitiei (asa-zisele reguli precum cea a treimii, raportul de aur, spatiul negativ, diagonalele si liniile conducatoare etc.) insa vedeam foarte putin dincolo de ele catre ceea ce se intampla cu adevarat. Eram cam dezamagit ca nu prea mai aveam ce fotografia, dupa mintea mea. Florile erau in declin, erau foarte multe fructe si aspectul general nu era unul care sa imi placa foarte mult. Uitasem total de intreaga poveste a acestor nuferi, sau lotusi, pe care vroiam s-o scriu cu lumina si s-o exprim intr-un mod artistic si sa le pun in evidenta frumusetea deosebita si ceea ce m-au facut sa simt in acele momente.

Aici m-am poticnit dar am continuat calatoria fotografica in vietile acestor superbe plante de apa. Am gasit, apoi, cateva compozitii geniale pe care acasa le-am prelucrat cum se cuvine, dandu-le un finisaj pe masura acestei povesti.

Imi vine in minte acum, ascultand muzica traditionala chinezeasca, imaginea unor gradini chineze sau japoneze unde aceste flori, nuferii sau lotusii, nimfaceele de apa, imbogatesc decorativ iazurile. Era o imagine aparte cu acesti nuferi din gradini precum Zhuozheng din Suzhou, un pavilion superb (pagoda chinezeasca) inconjurat de lotusi, am impresia: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Xiangzhou_of_Zhuozhengyuan_Suzhou_4th_Aug_2006.jpg .

Sau poate Palatul de Vara, un ansamblu de lacuri, gradini, parcuri din Beijing: http://en.wikipedia.org/wiki/Summer_Palace .

I-am identificat corect, se pare, insa nu sunt inca sigur ca acestia sunt nuferi ori lotusi. Pana creez albumele foto ii voi gasi. :)

Imi mai aduc aminte ca avem si noi o gradina japoneza in Herastrau, dar nu prea se ocupa de ea. Ar fi fost mult mai frumoasa decat e acum.

Bun, inapoi la fotografie. :)

Tot o imagine pe verticala. Aici incepe decadenta acestor nuferi. E un proces ciclic de evolutie-involutie. Dupa ce au recucerit teritoriul micului lac din centrul Bucurestiului, acum se pregatesc sa se interiorizeze, sa se intoarca la origini. :)

Atmosfera am lasat-o aceeasi. Am avut un pic de cer albastru, senin, dupa care s-au intors norii si au acoperit tot. Unele dintre flori aveau un pic de textura a ofilirii.

Dupa cum prea bine se vede in imaginea de mai sus, florile incepeau sa se ofileasca.

Floare si fruct! Cum altfel sa portretizez aceste doua aspecte ale respectivelor plante? Mama si fiu, sau fiica, creator si creatie! Insa creatia inca nu a fost confirmata. Abia cand samanta germineaza creatorul isi poate contempla creatia.

Din departare le-am vazut, mi-au “facut cu ochiul”, mi-au placut. :D Nu era singura aceasta floare care isi pregatea, dupa cate se vede printre ale sale petale, fructul, la inceputuri fiind galben si se coace, apoi, ajungand verde si incheie devenind maroniu inchis. Dinnou la crud! Cum altfel sa ne arate intoarcerea la origini? :) Si inapoi la decrepitudine, la vesteda batraneste! Inceputul si sfarsitul vin unul dupa altul.

Iarasi regula treimii! De ea se pare ca nu scap niciodata. :D Glumeam!

Am schimbat un pic balansul de alb pe cloudy si din prelucrare i-am dat un foarte subtil duoton. A inceput sa imi placa modului Split Toning din Lightroom. Folosit moderat da niste rezultate uimitoare. Poate schimba intreaga atmosfera, intreaga incarcatura emotionala a imaginii. Close-up-urile acestor flori reveleaza texturi, culori, schimbari de aspect, frunze uriase, flori indraznet de colorate, fructe care incearca sa se ridice mai sus decat parintii lor sau aidoma parintilor lor, florile care le-au zamislit, odinioara. Si acestea se ridicau pe cat posibil deasupra apei, depasind inaltimea unui om.

Ca si fotograf de natura, cineva este mai mult decat fotograf, este naturalist. Cunoaste natura in cele mai mici detalii pentru ca mai apoi sa stie sa o transpuna in imagini asa cum se cuvine. E de datoria sa (pe care si-o indeplineste cu bucurie) sã isi cunoasca intai subiectul inainte sa il fotografieze. In toate genurile fotografice aceasta este valabila.

Balansul de alb Cloudy face ca imaginea sa aiba o usoara tenta calda. Urmatorul balans, Shade, o incalzeste si mai mult, ca sa compenseze aspectului rece pe care il proiecteaza lumina prin norii abundenti din atmosfera. Oriunde este innorat peisajul este luminat difuz si rece, gri spre albastru.

Am incercat o alta compozitie. Aceasta pe verticala mi s-a parut mai completa sau poate ca mai spune si altceva despre aceasta floare in particular care inca nu s-a deschis pentru a primi lumina zilei.

Simetria elementelor mi-a placut foarte mult. Este o compozitie echilibrata fata de cea de mai sus.

M-am intors la floarea anterioara, cea care isi cocea fructul sub protectia petalelor. :) Am facut si aici o compozitie pe verticala. Se vede mai accentual, un pic, duotonul. Este o tranzitie dintre cald si rece pe care am vrut s-o subliniez.

Da, se pare ca am tras foarte multe pe verticala. :)

M-am uitat si in departare, pe malul celalalt al lacului, si am vrut sa vad capacitatea maxima a partii lungi a teleobiectivului 75-300mm Mark III de la Canon, pe care il am. Nu m-a dezamagit. De pe trepied fotografiile ies indeajuns de clare tinand cont si de faptul ca la ISO 100 imaginile facute acolo sunt expuneri lungi.

Am tras cateva cadre din acestea pentru ca incepuse sa bata vantul, inamicul numarul unu al expunerilor lungi cu claritate maxima. :D Dupa ce s-a linistit mi-am facut expunerile si aceasta este imaginea finala.

Imi sugereaza o delta plina cu lotusi si trestii undeva pe pamanturi paradisiace. Imi aduce aminte de Nirvana buddhistilor indieni, chinezi si japonezi. :D

Tonalitatea cald-verzuie spre maroniu-deschis se potriveste cu compozitia imaginii. O simt mai calda, mai bogata, mai vesela un pic.

Fotografia de natura este o forma de exprimare artistica asa cum fotografii prea bine o stiu. Sunt, insa, unele persoane care se intreaba de ce numim noi artistic a merge in natura, a fotografia ceea ce vedem si ceea ce ne place acolo. Sunt niste simple poze, nu? Voi incerca sa raspund la intrebarea aceasta in felul urmator: fotograful de natura nu intotdeauna incearca sa reprezinte fidel in imaginile sale ceea ce exista acolo in padure, la campie, in munti, in delta sau intr-o livada de meri, de ex. In plus, fiecare dintre noi are modul sau particular de a vedea.

A observa ceva in natura care ne place, care ne-a atras atentia si vrem sa imortalizam nu este neaparat o forma artistica, ci interpretarea pe care o dam momentului imortalizat devine o forma artistica. Implica disciplina, creativitate, inventivitate etc. Asa cum scriitorul isi creaza operele literare, asa si fotograful de natura descrie cu lumina ceea ce natura ii reveleaza la un anumit moment dat.

Fotograful de natura nu doreste, de cele mai multe ori, sa inregistreze in imagini locurile unde a fost, desi sunt multi de acest gen care consemneaza acestea. Sunt acei fotografi de calatorie mai mult decat naturalisti fotografi. Dar cei strict de natura, cum este de ex. Dorin Bofan la noi, sau Toma Bonciu, le dau acelor locuri diverse interpretari astfel incat e posibil, uneori, ca nimeni, in afara de ei, sa nu stie unde au fost facute imaginile. Nu cauta sa inregistreze locurile ci mai degraba momentele.

Studiati lucrarile fotografice ale lui Guy Tal si veti intelege. ;)

Au fost pe la inceputurile secolului XX, inca de la sfarsitul secolului XIX, chiar, anumiti exploratori naturalisti in America de Nord care consemnau in jurnalele lor frumusetile naturale ale Vestului American, cum a fost de exemplu John Muir, mentor al lui Ansel Adams si Galen Rowell, mai tarziu.

A fi naturalist nu inseamna numai a consemna si descrie speciile de plante sau animale, sau geologia habitatelor naturale, ci mai inseamna si altceva. Acest altceva este creatia artistica a fiecarui naturalist. Tudor Opris este un alt exemplu de la noi.

Se inventeaza povesti, se creaza poezie din imaginile facute si asa Mamei Naturi i se aduc ofrande mult mai valoroase decat atunci cand mergem, vedem, ne place ce vedem in natura si atat, ne intoarcem acasa satisfacuti, nedand mai nimic in schimb. Bucuria se hraneste cu bucurie! ;)

Dar inapoi la fotografiile noastre. :)

In imaginea de mai sus se vad elementele de compozitie cu care ma tot jucam: linii diagonale sau conducatoare, subiectul in treimea de jos a imaginii, frunza cea mare din fata sa ca element de foreground (prim-plan) etc.

Tonalitatea tot duala este si pentru ca balansul de alb era prea monoton, ma dezamagise. Pierdeam din verdele acelor frunze. Ele inca mai aveau un verde puternic saturat.

Ah, am uitat sa mentionez ca deja incepusem sa folosesc filtrul de polarizare circulara. Ma indreptasem, deja, spre unghiul de 90 de grade fata de pozitia pe care soarele o avea pe cer si polarizatorul era la maxim. Nu am avut nevoie de prea multa prelucrare in Lightroom. Doar contrastul am vrut sa-l schimb pentru a face imaginea mai dramatica.

Si un close-up mai dramatic. Subiectul este in centru atentiei. Imaginea este puternic vignetata pentru a-i conferi un feeling de intimitate. Sugereaza diminuarea luminilor si intrarea in intunericul sezonului rece.

Aceasta floare se ofilea destul de mult. Cred ca e un semn al venirii toamnei, nicidecum un fenoment natural care aparea si in timpurile de glorie ale verii ca orice floare care dupa ce a fost polenizata, i se ofilesc petalele. Cred ca fructele lor se dezvolta intr-un timp indelungat, totusi.

Se ofileau pentru ca se instaleaza anotimpul de tranzit tomnatic incetul cu incetul ca mai apoi plantele sa dispara sub apele lacului reduse la simple radacini si seminte din care vor rasari pentru ciclul urmator la anul, in primavara si in vara.

Aceasta fotografie merita explicata. Am accentual starea de decadenta a florilor in acea portiune a lacului prin prelucrare dubla. Am folosit diverse filtre din gama Color Efex Pro 4 de la Nik Software si am dinamizat luminile pictand cu pensula din Lightroom acolo unde am vrut sa se vada mai bine detaliile, pe frunza stransa din prim-plan, pe celelalte frunze dinprejurul florii subiect si pe floarea insasi. Am duotonalizat dublu atat in Color Efex Pro 4 cat si in Lightroom prin Split Toning, ca sa dau si alte nuante (desi destul de subtile) elementelor componente ale plantelor si apei din partea de jos a imaginii. Restul las la interpretarea fiecaruia. :D

Am mers in continuare inconjurand lacul. Pe aceasta parte inca mai erau flori dar si foarte multe fructe. Mi-a fost mai usor ca inainte acum pentru ca puteam sa separ mai usor subiectul. Pare mai evident. Apoi celelalte componente compozitionale reprezinta “decorul scenei”.

Vignetarea am realizat-o folosind filtrele graduale din Lightroom cu subexpunere. Nu am vrut sa vignetez si partile lateral verticale ale imaginii ci doar partea de sus si cea de jos. Restul se sugereaza din contrast.

Si astfel am ajuns la a 50-a fotografie din acest proiect. :D Si inca nu l-am terminat. ;)

Mai sunt multe de povestit.

Florile ne arata in ce parte se afla soarele in aceasta perioada, adica in sud-est. S-a indepartat, un picut, de emisfera nordica. Pesemne ca urmeaza sezonul rece. Asa ne dam seama in ce parte bate soarele, dupa cum se pozitioneaza florile. :)

Aici, in imaginea de mai sus, am putut realiza dubla tonalitate a frunzelor. Am dorit sa pastrez tonalitatea calda a florii si a fructelor petrecute si partile de sub frunze de un verde cald, iar deasupra de un verde rece, albastrui.

Am ajuns si la chiparosii de balta. Am inclus cateva ramurele in compozitie. Incredibil ca avem in Romania asemenea frumuseti si pacat ca nu sunt promovate. Cineva imi spunea mai de mult ca noi romanii nu stim sa ne apreciem valorile, suntem nerecunoscatori. :( Oare nu avea dreptate?

Plantele din aceasta compozitie creaza cateva linii curbe ca niste vartejuri ale unui dans de ofilire ducandu-se spre infinitul interior. Oare unde isi au lacasul aceste fiinte ale caror melodii ne incata urechile constiintei?

O privire asupra abundentei din trecut.

Apoi fructul isi priveste trecutul in lumina, luandu-si ramas bun.

Pentru unii, aceste fotografii pot sugera sau insemna cu totul altceva fata de ce inseamna pentru mine sau pot sa nu insemne nimic.

Pe mine ma duc cu imaginatia catre gradinile chinezesti ale palatelor de jad sau parcurile si gradinile de pe langa dojo-urile japoneze. V-ati intrebat vreodata la ce servesc, de fapt, aceste oaze de natura, frumusete, liniste si pace? Din cate stiu, parcurile sunt locuri unde oamenii se relaxeaza si mediteaza. Cred ca am mai mentionat asta. Pacat ca aceasta indeletnicire este din ce in ce mai rar intalnita azi.

Mai sunt si unele persoane care spun ca nu trebuie plasat subiectul in centrul fotografiei. Eu spun ca depinde cum si de ce il plasezi acolo.

M-au surprins marimea acestor frunze. Sunt mai mari decat frunzele de brusture. :) Si floarea respectiva este foarte mare. Frumos este ca prospera in apele acestui lac.

Si o alta varianta a compozitiei:

Cateodata este bine sa te apropii mai mult de subiect, alteori nu. Depinde ce se vrea sa se spune in imaginea respectiva.

Dar compozitia potrivita pentru aceasta floare este ultima in care am incadrat intr-un mod mai intim nufarul, sau lotusul, cu siluetele ramurilor de chiparos aflate in prim plan. Vignetarea am facut-o tot cu filtrele graduale subexpuse din Lightroom, un pic inclinate la colturile imaginii dar neatingand laturile laterale ale sale. Aceasta metoda este inspirata din metodele fotografilor care lucrau pe film acum zeci de ani si care isi developau printurile in camera obscura si innegreau colturile fotografiilor la finisare. Asa procedau de multe ori. :)

Si iata o varianta si mai apropiata. Am lucrat cadrul si am zis sa simplific. Subiectul si cateva alte detalii ale frunzelor, plus fructele din spatele florii si din fundal.

De fapt ramane doar floarea care conteaza cel mai mult, se pare. Este reunirea tuturor virtutilor acestor plante.

Am realizat si aici un close-up ceva mai deosebit. Ceea ce mi-a atras atentia a fost aceasta imagine a florii printre marile frunze cu nervurile lor, cu evantaiele lor curbate precum volanele unor rochii ale dansatoarelor din cabaretele frantuzesti.

Cu aceasta inchei aici si sa ne vedem cu bine si in ziua urmatoare. Numai bine! ;)