Cultura Românã: Expansiunea ruseasca la Marea Neagra – de Gheorghe I. Brãtianu

Last Updated on August 2, 2016 by Patrick

Recent am descoperit un vechi document scris de marele istoric Gheorghe I. Bratianu despre expansiunea ruseasca la Marea Neagra. Iata ce spune:

“Frumoasele perspective pentru chestiunea Marii Negre, libertatea de navigatie si libera trecere prin Stramtori au fost in mod progresiv inchise de conditiile care prevad criza actuala si razboiul. Ne-am oprit prezentarea la Tratatul de la Lausanne. Acest tratat a deschise mari si frumoase perspective, care s-au dovedit a fi iluzii. Pentru prima data s-a realizat pentru Marea Neagra un regim de asimilare a acesteia cu alte mari, libertate prin Stramtori, nu numai pentru navele comerciale dar si pentru navele de razboi. A existat doar o singura limitare: faptul ca  tonele deplasare ale navelor de razboi straine sa nu depaseasca pe cele ale acelora din tarile riverane la Marea Neagra – ceea ce inseamna, de fapt, puterea flotei rusesti.

Cu toate acestea, in comparatie cu fostele prevederi, a fost un important pas inainte in normalizarea regimului naval pentru aceasta mare si care da o perspectiva foarte interesanta pentru tara noastra, pentru care regimul de la Marea Neagra si din Stramtori a fost recent descris ca fiind plamanii Romaniei. Situatia inca depinde de cativa factori permanenti, descrisi de catre istoricul american Gibbons in istoria sa a Imperiului Otoman din 1916, de la care eu insumi am imprumutat informatii despre comertul genovez la Marea Neagra: atata timp cat va exista apa in aceasta mare si grau pe plaiurile Rusiei intotdeauna vor fi probleme in Stramtori. (…) Intre timp a aparut o noutate, ceva care perturba toate datele – asa cum perturba toate problemele geopolitice ale acestei lumi. Nu as indrazni sa spun ca este ceva permanent pentru ca nu stim daca acest nou element va ramane timp de secole, nu se va schimba (…) trebuie sa spunem ca este vorba despre petrol – acesta este noul element care a aparut la sfarsitul secolului trecut, devenind din ce in ce mai important pentru timpurile noastre. Deja se cauta o inlocuire pentru aceasta resursa, pregatind lumea pentru timpurile in care nu va mai fi disponibil. Sunt unii care spun chiar ca aceste timpuri nu sunt atat de departe: copiii copiilor nostri e posibil ca nu vor cunoaste ce este extractia de petrol. Dezvoltarea industriei de petrol implica ambele extremitati ale Marii Negre. Pe de o parte, in latura de est a Marii Negre, din ce in ce mai multe regiuni sunt deschise pentru extractia de petrol – a inceput la Baku, Peninsula Apcheron, catre Groznîi, atat in Caucaz cat si in Maikop. Aceasta regiune in intregime pare a fi un lant de campuri de extractie. De asemenea, nu este nici un secret ca in jurul Marii Caspice, aceste campuri de petrol ajung mai departe in est. Incepand cu momentul in care resursele caspice curg catre Batumi, petrolul devine elementul decisiv pentru Marea Neagra, devenind astfel prin dezvoltarea industriei de petrol in Romania, curgand spre Dunare. (…)

Mult regretatul Take Ionescu a avut dreptate spunand acestea, la o reuniune a partidului sau: ‘Va fi o vreme cand se va dovedi ca atmosfera grea ce preseaza asupra Romaniei contine niste vapori de petrol’. (…)

In acelasi timp cu dezvoltarea industriei romanesti de petrol, dincolo de Marea Neagra s-a dezvoltat industria caucaziana de petrol. Unii dintre autorii care s-au ocupat de aceasta problema, ne relateaza o conversatie avuta intre Tarul Rusiei Alexandru al III-lea si ministrul sau de finante; Tarul era interesat in materie de petrol, mai ales ca, la Baku, se desfasura o activitate intensa si monarhul avea nevoie de informatii despre acest subiect, astfel intrebandu-si ministrul, contele Witte: ‘In cele din urma, spune-mi, ce este acest petrol? – Inaltimea Voastra – a raspuns ministrul – petrolul este un lichid ce izvoraste din pamant si are un miros urat. – Ce fel de miros? – Inaltimea Voastra, miroasa a aur!’ (…)

Spre deosebire de Romania – din cauza dimensiunilor sale – Rusia si-a aparat mai bine interesele. Majoritatea acestor interese in extractia de petrol in Caucaz se aflau in maini rusesti inca inainte de Marele Razboi – pentru ca insusi Grupul Nobel a fost un grup rusesc. Trusturi straine sunt din ce in ce mai mult interesate de aceasta situatie, industria petroliera era in plina expansiune, iar fluxul produselor sale la Marea Neagra explica in mare parte interesul rusesc pentru aceasta mare si controlul stramtorilor sale. (…)

Expansiunea sovietica la Marea Neagra intre cele doua razboaie este un nou capitol. Aceasta problema are doua laturi: una politica, dar de asemenea, alta economica. (…) La un moment dat a existat o adevarata descarcare pe piata a petrolului sovietic. Se poate afirma ca petrolul a fost agentul principal al politicii sovietice in timpul deceniului al treilea al secolului XX. De asemenea, petrolul este explicatia pentru cum regimul sovietic s-a mentinut pe sine si capacitatile sale financiare intr-o tara ravasita de razboaie si experimente sociale – precum si ridicarea sa pe plan mondial ca si mare putere. Actiunea dubla a raspandirii petrolului sovietic si a propagandei comuniste a fost simtita peste tot. (…)

(Odata cu avansul german, dupa preluarea puterii de catre Hitler) politica europeana a intrat intr-o noua faza, iar aceasta a fost folosita de catre Turcia si Soviete pentru a aduce o schimbare in politica Marii Negre. Tratatul de la Lausanne a fost modificat intr-o conferinta de la Montreux, Elvetia, cand, pe data de 20 iulie 1936, s-a semnat un nou tratat, in care au fost schimbate dispozitiile de la Lausanne in sensul ca regiunea din jurul Stramtorilor, declarata neutra, nu se mai afla sub acest statut. Turcia a avut de atunci dreptul de a fortifica Stramtorile si l-a folosit. A doua schimbare a fost limitarea tonelor deplasare pentru navele de razboi care intrau in Marea Neagra. S-a convenit asupra unei limite de 30.000 de tone, care ar putea fi ridicata la 40.000. Al treilea punct era perioada in care navele de razboi straine aveau sa ramana in Marea Neagra: 21 de zile. Fortificarea Stramtorilor a fost un avantaj pentru Turcia, iar limitarea pentru navele de razboi straine a fost un avantaj pentru Rusia. Acest lucru a fost subliniat de catre ministrul sovietic Litvinov: ‘Conferinta a recunoscut, chiar daca nu complet, drepturile speciale ale statelor riverane la Marea Neagra, la fel ca si situatia geografica speciala a Marii Negre unde nu se poate aplica in intregime ideea de libertate absoluta a marilor’. (…)

Acum, dati-mi voie sa revin asupra ideii pe care am folosit-o pentru a deschide acest curs. Am spus ca problema Marii Negre ne aminteste de cei doi factori permanenti ai istoriei noastre: muntii si marea. Muntii – de unde provenim – si marea – de unde putem respira aerul libertatii. Aleg pentru acest curs problema marii din doua motive. In primul rand, pentru ca aceasta parte a marii ne aduce in campul universal: prin mare intram in istoria lumii. Partea muntoasa este o problema nationala, limitata in spatiu. In al doilea rand, deoarece cred ca aceasta problema a marii ar trebui inscriptionata mai adanc in constiinta noastra.

A vorbi despre munti este precum am bate la usi deschise. Nu este nevoie sa vorbim despre problema muntilor, caci se afla adanc inradacinata in constiinta noastra; orice român isi are gandurile atintite in aceasta directie. Problema marii este una nationala. Nu este pentru prima data cand avem aceasta dilema a inimii fata de ratiune. In 1916 am ales inima, pentru ca problema marii nu a fost asa de importanta precum este astazi. Pe partea marii am avut o Rusie in cadere, in timp ce astazi problema marii contine amenintarea unei puteri formidabile, Uniunea Sovietica de azi. (…) Problema marii ne preseaza judecata mai mult decat cea a generatiilor trecute. Ni se cere, prin urmare, sa avem o constiinta activa a datoriei noastre individuale si colective fata de aceste probleme, sa ramanem uniti, lasand deoparte factorii care ne aduc diferente nationale si sociale. Numai uniti vom fi capabili sa rezolvam aceste probleme si sa aparam existenta insasi a poporului nostru.“

“Problema Marii Negre”, de Gheorghe I. Brãtianu, Curs pentru Universitatea din Bucuresti, 1942-1943.

(Prezentat de Media Civica conducatorilor misiunilor Summit-ului NATO la Bucuresti).

Ma abtin de la orice comentariu personal asupra acestui document. Va las pe voi sa il studiati si sa trageti concluzii.

Pentru intrebari puteti lasa comentarii mai jos. :)

Sursa: Russian expanssion at the Black Sea – by Gheorghe I. Brătianu (martyr of Romania).

Cititi si: Gheorghe I. Bratianu: Geografia Istorica si Politica a Marii Negre.

Save

Save