Cea mai mare Forta din Univers este Tandretea Persuasiunii

„La ce folos sa ai o casa daca nu ai o planeta ingaduitoare pe care s-o asezi?”

Henry David Thoreau.

Cea mai puternica forta a Universului

Se spune ca cea mai mare forta din Univers nu este gravitatia, ci forta nucleara, care este o forta de interactiune, mai puternica decat sase mii de trilioane de trilioane de trilioane de ori decat aceasta din urma.

Insa, daca privim cerul instelat, observam ca este mai mult intuneric decat lumina, fara de care lumina nu ar straluci, pentru ca aceasta straluceste numai in intuneric. Am putea spune, precum Einstein, ca intunericul este absenta luminii.

Spatiul este ceea ce caracterizeaza Cosmosul si acesta este campul de manifestare, locul si timpul in care se creeaza si se recreeaza lumi. Interesant ca lumile si lumina au aceeasi radacina lingvistica: lumi-. Am putea sa spunem ca lumile sunt facute din lumina, nu-i asa? Atunci spatiul este intuneric, iar timpul este eliberatorul de lumina, adica cel care descopune lumina in raze si apoi in particule. Aceasta este legea entropiei.

Forta de regenerare a Naturii

Natura se recreaza in continuu, precum Soarele care apune si rasare dinnou.

Dar sa vedem care este forta ei. Ne putem uita in Natura. Entropia, forta de egalizare a balantei cosmice poate sa niveleze Natura la o liniste totala in care se pot percepe alte sunete care rasunau in spatele scenariului cosmic natural de pe orice planeta. Si linistea este un spatiu, o pauza de activitate.

Se mai spune si ca exista un loc sub soare pentru orice lucru, sau orice fiinta vie. Iar cand privim pe cerul instelat dinnou, vedem ca stelele, supernovele, nebuloasele au un dinamism prin care se desfasoara in spatiu. Acolo exista miscare perpetua, insa niciodata coliziune, conflicte, diferente, deoarece Universul este atotcuprinzator in nivele de vibratie si granulatie.

Natura se recreaza in continuu precum soarele care apune si rasare dinnou, pentru ca sa apuna dinnou, iar procesul sa continue. Acest continuum isi are spatiul sau pentru desfasurare. Isi are campul sau in care se manifesta spatio-temporal evenimente cosmice. La nivel de lume, evenimentele naturale se desfasoara cu aceeasi granulatie si vibratie ca in spatiul de dincolo de atmosfera cu nivelurile sale de condensare si cristalizare.

Exista o forta mult mai mare decat cea care defineste cuvantul forta in Univers? Desigur. Aceasta este forta persuasiunii. Continuumul este un factor al sau, un aspect al sau.

Forta persuasiunii

Persuasiunea este tandra si delicata. In zadar consideram ca forta maniei este puternica, numai pentru a vedea cat de tare ne poate slabi intr-o explozie de a sa. Focul acumulat in sine poate da pe dinafara precum eruptia unui vulcan, numai ca sa se linisteasca fiinta. Dar ceva il zgandare, il atata. Este oare acel ego al infatuarii care ne poate face sa simtim ca ne umflam, ca suntem regii Universului, iar orice „agresiune” care il inteapa si il face sa se desumfle il raneste? Sau este teama de scapare de sub control, teama de pierdere si disparitie? De ce ne este frica?

Suntem fiinte umane care traiesc evenimente cosmice-spirituale sau fiinte spirituale care traiesc experiente umane? Cu ce ne identificam?

Spatiul inseamna libertate. Campul de manifestare nu ne forteaza sa facem nimic, doar ni se desfasoare ca si scena, si ne lasa sa facem ce vrem. Insa, nu totul ne este de folos, precum inteleptul din Scriptura. Astfel ca, as putea sa spun in felul urmator:

„Inima ta este plina de seminte rodnice, care asteapta sa incolteasca.”

Morihei Ueshiba.

„Copacii din padure nu sunt atat de nesabuiti incat sa se lupte intre ei.” – Proverb amerindian.

Poate ca va intrebati ce legatura este intre ceea ce se intampla in Natura si Cosmosul pe care-l zarim in noptile cu cer senin dintr-un loc cu aer curat, de pe planeta noastra. Toate legaturile, precum radacinile copacilor din padure. Totul este intr-o increngatura pentru a ocupa spatiul care i se cuvine. Ceea ce vedem la suprafata sunt copacii care aparent sunt in competitie, insa nu vedem ce este in pamant. Oamenii de stiinta au masurat cu aparate cu care pot percepe activitatea electro-magnetica a radacinilor copacilor si pot spune cu certitudine ca isi transmit energie unul la altul. Daca aceasta energie ar fi distructiva, intreaga padure s-ar autodistruge, apoi intreg solul ar ramane fara plante, s-ar steriliza, apoi intreaga planeta impreuna cu toate celelalte lumi din spatiul instelat ar face la fel, s-ar descompune si ar veni in scurt timp o Noapte Cosmica in care linistea inmormantala a lumilor siderale ar domnii eterna si nemiscata. Dar nu e asa! Totul e viu si vibreaza!

Copacii din padure, astfel, nu sunt nesabuiti intr-atat incat sa se bata intre ei pentru resurse si suprematie, precum spune proverbul intelept al amerindienilor din noptile de meditatie petrecute in teepee-urile lor din preerie. Vulturul pe cer n-ar mai zbura daca nu ar avea loc, nu-i asa? De cand omul s-a impamantenit in ideea ca Universul este neprietenos si ca vrea sa ne distruga, astfel ca scapa cine poate, am ajuns sa ne batem intre noi, oamenii, pentru toti banii din lume sau pentru ultima bucatica de paine. Si totusi, padurile care inca mai exista prospera in si prin ele insele, pentru ca coopereaza.

Persuasiunea este delicatetea diplomatiei fiintelor care traiesc sub Soare si absorb si resorb razele de lumina transformandu-le in substante cu care creeaza si creeaza dinnou. Exista, oare, o tehnologie mai puternica decat cea a Naturii, astfel? Tehno-logie se traduce prin artistica vietii, adica a stii sa traiesti. Oamenii, vrem sa inventam si sa supunem Natura si Cosmosul, insa acestea nu ne-au supus pe noi niciodata, ci ne-au daruit libertatea de a face ce vrem. Consecinta cotropirii Naturii si Cosmosului prin distrugere, este cotropirea prin distrugere insasi!

Timpul si Spatiul? Vertical si Orizontal? Exista vreo scurtatura?

Desi Universul este dual, nu exista numai orizontal si vertical, ci si alte dimensiuni.

„Oamenilor le place mereu sa taie lemne. In aceasta activitate imediat vad rezultate.”

Albert Einstein.

Universul este curb, spune intelepciunea a carei origine se scufunda in noaptea intunecata a vremurilor. Totul este curb, nimic nu are unghiuri drepte. Chiar si cuvantul de unghi de nouazeci de grade, daca il scriem in cifre, nu vedem nimic drept si ascutit in numarul sau, ci doua cifre cat se poate de rotunde: 9 si 0. Cu alte cuvinte, ascutitul este cea mai fina si invizibila ochiului liber dintre scurtaturile din lume. Exista oare o scurtatura care sa ne duca mai repede decat drumul in linie dreapta, de la punctul a, la punctul b? Exista, oare, un drum intermediar care sa indoaie aceasta dreapta si sa uneasca mai repede cele doua puncte? Am putea-o numi gravitatie, pe aceasta? Oare se apropie cele doua puncte?

Einstein ne spune: „cu cat sunt mai indepartate doua puncte in Univers, cu atat este mai mare atractia.” Ce paradox!

S-au facut si experimente, precum Philadelphia sau proiectul Montauk, prin care se cerceta posibilitatea calatoriei in timp. Interesant ca se poate calatorii, in dimensiunea spatio-temporala, nu numai in spatiu, cat si in timp. De fapt, in aceasta dimensiune, trecutul, prezentul si viitorul se intampla in acelasi timp. Nu exista limite, precum mersul inapoi, in trecut, sau inainte, in viitor. Cum ar fi sa zbori cu nava spatiala si sa vezi ca alearga dinozauri pe campie? Asa ceva era posibil numai intr-o lume S.F. sau poate ca a fost posibil cand fizic, pe Pamant, trecutul si viitorul se imbinau intr-un prezent continuu.

Putem, oare, sa obtinem ceea ce vrem mai repede decat mai incet? Exista vreo scurtatura? Putem sa ne fortam norocul sau totul se intampla in timpul sau?

Exista o vorba: „lucrurile bune vin la cei care asteapta, dar nu la cei care asteapta prea mult”. Iar eu spun ca oportunitatile vin doar la aceia care-si ocupa spatiul lor sub Soare, nu al altora. Cooperare, nu competitie pe aceeasi bucata de pamant, pe aceeasi bucata de paine, ci fiecare impreuna ne luam de mana formand o increngatura cuantica ce sustine totul cu a sa retea.

Dintre toate acestea concluzionez ca: libertatea da puterea de a actiona pentru ca vine din tandretea persuasiunii, ingaduintei si blandetii universale care ne-a dat viata si care ne-o sustine. Forta cu care actionam este data de fermitatea persuasiunii sau non-violentei si delicatetea blandetii cu care investim lumea. Apoi, oportunitatile, succesele, rezultatele vin ca si consecinta la toate acestea. Pe scurt, asa cum tratezi lumea si lumea te trateaza pe tine!