Brendan O’Neill: Amintiri din era post-adevarului – Toate marile adevaruri incep ca blasfemii

Last Updated on January 1, 2024 by Patrick

Kathleen Stock

„Vom trai in curand intr-o lume”, scria G.K. Chesterton, „in care oamenii vor persecuta erezia de a numi triunghiul o figura cu trei laturi”. Suntem in acea lume acum. Marturie sta furia multimii de genderqueer care a confruntat-o pe Kathleen Stock la Universitatea Oxford saptamana trecuta. Stock este o diavolita in ochii lor, o blasfematoare letala. Erezia ei? Ea numeste un barbat barbat. Ea spune ca fiintele umane cu cromozomi XY si penisuri sunt de sex masculin. Pentru acest lucru – echivalentul biologic al afirmatiei ca un triunghi are trei laturi –, vanatorii de vrajitoare woke ii cer sa fie alungata din viata publica.

Si nu sunt doar tinerii naivi de 19 ani care se revolta impotriva blasfemiei biologiei. In intreaga lume occidentala, institutiile redenumesc adevarul drept erezie. Daca te referi la anumiti barbati cu „el”, vei fi acuzat de pacatul de „misgendering” (confundarea genurilor – n.red.). S-ar putea chiar sa te trezesti exilat pe viata din social media, piata publica a epocii noastre. Spuneti ca numai femeile au col uterin – asa cum a facut deputatul laburist Rosie Duffield – si veti fi facut de rusine etichetandu-va ca vrajitoare. Spuneti adevarul despre trecutul unei persoane – precum Caitlyn Jenner a fost candva Bruce, un alergator; ca Elliot Page a fost candva Ellen, o actrita – si veti fi denuntat ca fiind un „deadnamer”, cel mai necinstit dintre eretici.

Rosie Duffield

Elitele se afla chiar in fruntea acestei multimi care dispretuieste faptele ca pe o erezie. „Este ceva ce nu ar trebui spus”, a spus Keir Starmer despre afirmatia ‘Doar femeile au cervix’. Kamala Harris i-a scris o scrisoare entuziasta lui Dylan Mulvaney pentru a-l felicita ca „traieste autentic” ca fata – un neadevar delirant care ar fi ingrozit orice generatie dinaintea noastra. CNN face un mare joc de provocare a lui Donald Trump „post-adevar”. Cine poate uita reclama sa in care arata un mar spunand: „Nu, nu, nu: Acesta este un mar. Unii oameni ar putea incerca sa va spuna ca este o banana… Dar nu este. Acesta este un mar”. Si totusi, apoi o mustra pe J.K. Rowling pentru ca a spus ca barbatii nu sunt femei. „Este important [sa recunoastem] foarte clar ca femeile trans sunt femei”, a spus CNN. Si poate ca acel mar a fost identificat ca fiind o banana?

Traim un moment extraordinar. Unul in care puterea pedepseste nu doar exprimarea anumitor convingeri si idei, ci si exprimarea faptelor in sine. Pe vremuri ii arestau pe comunisti sau pe distribuitorii de literatura obscena. Acum ii urmaresc pe cei care spun ca cervixul este un organ feminin. „In ceea ce priveste modul in care gandesti, ai nevoie de multa iluminare si lectura”, i-a spus un ofiter de politie britanic anul trecut unei femei a carei crima de exprimare a fost sa puna autocolante pe usa de la intrare, punand la indoiala ideea ca femeile transsexuale sunt femei. Trebuie sa vorbim despre acest lucru. Trebuie sa vorbim despre cum am ajuns la o situatie in care aripa inarmata a statului da lectii si mustra oamenii pentru ca dau glas unui adevar care poate fi dovedit si masurat.

In noua mea carte, Manifestul unui eretic: Eseuri despre ceea ce nu se poate spune, ma ocup de acest nou autoritarism cultural. Sustin ca traim sub o clasa conducatoare care aspira la cea mai pura forma de tiranie: dreptul de a defini insasi realitatea. Aceasta elita post-adevar insista ca noi sa ne indoim de dovezile din fata propriilor nostri ochi si de lumina propriei noastre ratiuni si, in schimb, sa acceptam adevarul sau ca fiind adevarul. Este o elita care are tupeul de a denunta „dezinformarea” din campania pentru Brexit, in timp ce lanseaza minciuna ca barbatii pot ramane insarcinati. „Ceea ce spunem noi ca este real este real”, spun acesti tirani culturali. Un mar este intotdeauna un mar, dar un barbat nu este intotdeauna un barbat, si vai de oricine care se indoieste.

Suntem aburiti dimineata, la pranz si seara. Vedem un barbat si ni se spune ca este o femeie – la propriu, legal, o femeie. Vedem un tip cu barba si ni se spune ca este o lesbiana. „Lasati-o sa se asocieze cu alte lesbiene”, spun ei, fiecare cuvant fiind o minciuna. Vedem o femeie insarcinata pe prima pagina a revistei Glamour si ei spun ca este un „barbat insarcinat”. Adevarul – ca numai femeile raman insarcinate; ca nici un barbat nu a fost vreodata insarcinat si nici nu va fi vreodata – este ignorat cu cruzime. Este ars pe rug de ideologie. Iluziile elitelor au mai multa greutate decat adevarul insusi – iata cat de arogant a devenit noul autoritarism; cat de hotarati sunt conducatorii nostri sa refaca realitatea dupa chipul si asemanarea propriilor lor opinii febrile.

Suntem aburiti de peste tot. Vedem o societate industriala care a prelungit speranta de viata, a redus saracia si ne-a oferit protectii din ce in ce mai mari impotriva capriciilor violente ale naturii; ei ne spun ca este o „catastrofa climatica”, ce anunta moartea a miliarde de oameni. Noi vedem si iubim marile imbunatatiri in ceea ce priveste egalitatea rasiala pe care ni le-a oferit secolul XX; ei ne spun ca suprematia albilor este mai raspandita ca niciodata. Vedem si ne ingrijoram de actele de violenta islamista; ei spun ca este vorba de „terorism revendicat de credinta”, ca si cum acestea ar fi orori fara nume, care nu apartin nimanui, care nu inseamna nimic. Spuneti „islamist” si veti fi catalogat drept fobic, eretic.

Noii vanatori de erezii folosesc numeroase tactici de demonizare. Aceasta acuzatie de „fobie” este una dintre ele. Deviati de la adevarurile lor care spun ca islamul este o religie perfecta, ca sexul este schimbator, ca mariajul intre persoane de acelasi sex este egal din punct de vedere moral cu cel intre persoane de sex opus, si veti fi condamnat ca islamofob, transfob, homofob. „Negationist” este un alt semn atarnat la gatul ereticilor moderni. Daca pui la indoiala alarmismul privind schimbarile climatice, esti un negationist al schimbarilor climatice. Cei care s-au ridicat impotriva lockdown-ului au fost numiti „negationisti ai Covidului”. Un observator chiar i-a comparat pe scepticii privind lockdown-ul cu diavolii din iad. „La fel ca infernul lui Dante, negationismul Covid este structurat in cercuri concentrice”, s-a spus. British Medical Journal i-a denuntat pe autorii Marea Declaratie Barrington drept „negustori de indoieli”, ca si cum indoiala ar fi un lucru rau; ca si cum indoiala nu ar fi de fapt piatra de temelie a Iluminismului. „Daca vrei sa fii un adevarat cautator al adevarului, este necesar ca cel putin o data in viata sa te indoiesti, pe cat posibil, de toate lucrurile”, spunea Descartes. Descartes negationistul.

Apoi, intr-o dimineata, intr-un reportaj de ziar despre un nou studiu de referinta al Universitatii Johns Hopkins, vedem titlul: „Beneficiile lockdown-ului sunt ‘o picatura in galeata in comparatie cu costurile’”. Acest lucru era clar pentru multi dintre noi in 2020, dar am fost demonizati pentru ca am spus-o. Acesta este cel mai crunt delict al cenzurii – prin rusinarea si reducerea la tacere a disidentei, ne intarzie descoperirea adevarurilor reale, noi, in acest caz adevarul ca inchiderea societatii, a educatiei, a libertatilor civile si a comertului global a fost intotdeauna susceptibila de a avea consecinte devastatoare. Trebuie sa incepem sa vorbim si sa ne exprimam. Sa incepem sa spunem lucrurile pe care stim ca sunt adevarate. Vom fi condamnati ca blasfemiatori, dar asta este in regula. Asa cum spunea George Bernard Shaw: „Toate marile adevaruri incep ca blasfemii”. Este suficient de multa abureala, destula politie a gandirii, destula pedeapsa pentru exprimarea adevarului. Eretici din toata lumea, adunati-va!

Traducere si adaptare dupa spiked-online.com.