Viziunea Taoista a Universului
Alan Watts descrie principiile taoiste care mentin viata in echilibru
La insesi originile gandirii si simtirii chinezesti se afla principiul
La insesi originile gandirii si simtirii chinezesti se afla principiul polaritatii, care nu trebuie confundat cu conceptele de opozitie sau conflict. In metaforele altor culturi, lumina este in razboi cu intunericul, viata cu moartea, binele cu raul si pozitivul cu negativul si, astfel, infloreste in mare parte a lumii un idealism care-l cultiva pe primul si ne va fi scapat de al doilea.
In modul traditional de gandire chinezeasca, acest lucru este la fel de neinteles precum curentul electric fara poli pozitivi si negativi, caci polaritatea este principiul ca plusul si minusul, nordul si sudul, sunt aspecte diferite ale aceluiasi sistem si ca disparitia oricaruia dintre ele duce la disparitia sistemului.
Modul de gandire liniar
Oamenii care au crescut in aura aspiratiilor crestinatatii de origine ebraica vor gasi frustranta aceasta chestiune, pentru ca se opune, pesemne, oricarei posibilitati de avans interior, spiritual, un ideal care izvoraste din viziunea lor liniara (diferita de cea ciclica) a timpului si istoriei. Intr-adevar, intreaga intreprindere a tehnologiei occidentale are motto-ul: „sa facem o lume mai buna – sa simtim placere, fara durere, prosperitate fara pauperitate, sanatate fara boala.” Ce ideal!
Am intervenit in bunul mers al lucrurilor, in sistemul complex al relatiilor pe care nu le intelegem, si cu cat ii studiem mai mult detaliile, cu atat ne scapa printre degete dezvaluirile celorlalte detalii pe care le avem de studiat. Pe masura ce incercam a intelege si controla lumea, fuge – de noi. In loc sa se impotriveasca situatiilor, un taoist s-ar intreba ce inseamna. Ce este acela care mereu se retrage atunci cand il urmarim? Raspunsul: sinele.
Taoistii vad Universul ca fiind inseparabili de ei.
Idealistii (in sensul moral al cuvantului) considera ca universul este diferit si separat de ei insisi – cu alte cuvinte, ca un sistem de obiecte si lucruri exterioare care trebuiesc controlate.
Taoistii considera universul ca inseparabil de ei insisi, astfel ca Lao-Tse ar putea sa spuna: „Fara sa plec de acasa, cunosc intreg Universul.”
Asta inseamna ca arta vietii este ca si cand ai naviga, mai degraba decat ai lupta, caci ceea ce e important este sa intelegi rostul vantului, valurilor, curentului, anotimpurilor, principiilor cresterii si descresterii, astfel incat sa le folosim mai degraba decat sa luptam impotriva lor.
In acest sens, atitudinea Taoista nu se opune tehnologiei in sine. Intr-adevar, scrierile Chuang-tsu abunda in referinte la mestesuguri si indeletniciri perfectionate de chiar acest principiu, al „cresterii graului”. Adica, tehnologia este distructiva doar in mainile acelora care nu isi dau seama ca ei sunt unul si acelasi proces al desfasurarii universului.
Din proces in proces, in continua miscare
Supradotarea noastra se datoreaza constiintei care pune atentie in miscarea perpetua, mai degraba decat in linia vietii, din punctul a, in punctul b, inceputul si sfarsitul, si nu ignoram, precum cei care gandesc dihotomic, liniar, principiile de baza, ritmurile proceselor, ale caror caracteristica este polaritatea.
Totul are doi poli, unul pozitiv, altul negativ. Acestia se intrepatrund, fara sa se confunde, se amesteca, se asociaza si creeaza ceea ce este Universul ca intreg, cu un al treilea aspect, care nu este nici pozitiv, nici negativ, dar le contine pe ambele in acelasi timp, in capsula energetica, materiala a tuturor lucrurilor.
Si ei se imbratiseaza, se adora – principiul masculin cu principiul feminin.
La chinezi, cei doi poli ai energiei cosmice se numesc yang (polul pozitiv) si yin (polul negativ), aidoma semnului masculin si feminin, cel ferm si cel mladios, unduitor, cecl puternic si cel moale, lumina si intunericul, cel care se ridica si cel care se coboara, cerul cu pamantul, iar ei se vad peste tot, chiar si in acele treburi culinare precum gustul picant si cel dulce.
Asa ca, arta vietii pare ca nu tine strans de yang si renunta la yin, ci pastreaza pe amandoi in echilibru, caci nu poate exista unul fara celalalt.
Atunci cand ii luam in considerare ca fiind masculin si feminin, ne referim nu atat la indizi masculi si femele, cat la caracteristicile care sunt dominante in fiecare, insa nu sunt delimitati de cele doua sexe. Individul masculin nu trebuie sa neglijeze componenta sa feminina, si vice versa. Dupa cum spunea Lao-Tse:
Sunt precum cele doua parti ale monedei, dar inseparabile, precum cei doi poli ai magnetului, precum pulsul si intervalul din orice vibratie. Niciodata nu este posibil ca vreunul dintre ei sa castige si celalalt sa piarda, deoarece ei sunt precum iubitii care se infrunta, decat dusmanii care se lupta.
A fi sau a nu fi se genereaza si se sprijina reciproc.
Fiinta si Nefiinta
E greu sa ne imaginam ca fiinta si nefiinta se genereaza si se sprijina reciproc, deoarece este teribil de neconceput pentru omul occidental ca nimicnicia ar fi universul permanent.
Acest spatiu nu este „doar nimic”, asa cum suntem obisnuiti sa spunem, caci nu pot sa renunt la sensul ca spatiul si constientizarea mea fata de univers sunt una si aceeasi. As cita acum cuvintele patriarhului Chan (Zen), Hui-neng, care scria cu unsprezece secole dupa Lao-Tse:
Ceva-urile si nimicurile.
Asadar, principiul yin-yang ne spune ca ceva si nimic, pornitul si opritul, solidele si spatiul, la fel ca si trezirile si adormirile, alternarile existentei cu non-existenta, sunt mutual necesare.
Yang si Yin sunt oarecum aceleasi cu viziunea Buddhista (de mai tarziu) a formei si goliciunii, despre care se vorbeste in Sutra Inimii:
Ceea ce este forma, este precum ceea ce este goliciune, iar ceea ce este goliciune este precum ceea ce este forma.
Principiul yin-yang nu este, asadar, ceea ce am putea in mod obisnuit numi dualism, ci mai degraba o dualitate explicita exprimand o unitate implicita.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!