3 lucruri despre starea de flux
Starea de flux a fost definita, si provine de la, psihologul expert in gandirea pozitiva Mihály Csíkszentmihályi (se pronunta Sicsentmihali – n. red.) care spune urmatoarele: „starea de flux este starea optima de constiinta in care suntem cei mai buni si performam cel mai bine”. Este o stare in care se traieste fericit si implinit in mod constant (flux), dintr-o chemare interioara superioara tuturor lucrurilor lumesti care-l pot atrage pe om spre existenta si castigarea ei.
Practic, atunci cand ne realizam menirea, chiar una de tip spiritual, sufletesc, superior, spre bunastarea, propasirea si implinirea tuturor celorlalti oameni (nu numai a noastra personala), un impact pozitiv puternic in lume, atunci se traieste in aceasta stare de flux, unde toate lucrurile converg si circula libere, fara obstacole, spre implinire. Starea de flux este modul in care lucreaza ceea ce numim dharma (cuvant sanskrit care inseamna acel principiu pe care se sprijina intregul Univers).
In acest articol voi vorbi despre doar trei lucruri pe care ar trebui sa le stim despre starea de flux.
Starea de flux ca stare de constiinta activa.
Se spune ca atunci cand te ia valul, nu mai stii ce este timpul, nu mai tii cont de timp, cat este ora, ai inceput activitatea si, pur si simplu, continui si uiti de ceas, de cronometru, de termene limita, continui si traiesti ceea ce faci. In acest continuum exista starea de flux activa a constiintei. Esti suta la suta dedicat activitatii si nimic nu te poate distrage. Este un flux al activitatii care te echilibreaza si te hraneste din interior in asa fel incat nu pierzi energie, te incarca, te hraneste, te umple, te motiveaza si chiar intineresti. Ajungi la varsta sufleteasca in care copilaria-ti este unita cu intelepciunea dupa urma trairilor. Devii un intelept inocent, modest in ceea ce priveste viata, dar cu picioarele pe pamant, intotdeauna stiindu-ti locul, intr-un echilibru intre cer si pamant, adica avand capul in cer si picioarele pe pamant.
Cel mai bun exemplu pentru starea de flux ca si constiinta activa este cel al sportivilor de performanta sau al artistilor, mai ales al celor care folosesc miscarea in lucrarile lor (dansatorii, balerinii, actorii, cantaretii de opera etc.). Exista un ceas biologic de activitate, nu numai de pasivitate (cel care ne culca noapte si ne trezeste dimineata fara sa avem nevoie de ceas cu cuc). Acesta are ritmuri. Exista un ritm ascendent in care se urca spre activitate si un ritm descendent in care se coboara spre repaus. Exista trei tipuri de activitate: intelectuala, emotionala si motor-instinctiv-sexuala. Acestea se supun ritmurilor circadiane, atat pe interval scurt de timp (in functie de viteza de adaptare la stimuli), cat si pe interval lung de timp (cum ar fi un an, de exemplu). De aceea ritmul circadian este cunoscut ca fiind schematizat pe an, pentru cei care vor sa si-l studieze. Exista aplicatii online care pot calcula cu precizie ritmul personal circadian in functie de caracteristicile personale ale fiecaruia.
Sportivii intra in activitate printr-o faza de inceput, de incalzire, apoi continua in flux, ajungand la apogeu, la maximum de performanta, ca apoi sa scada activitatea si sa intre in repaus. Daca aceste ritmuri se practica in mod constient, persoana va simti ca totul este usor in activitatea sa, in viata sa, ca nu are nevoie sa depuna efort si ca il/o implineste ceea ce face. Este acelasi lucru in orice activitate, nu doar in cea sportiva sau artistica. Practic, subiectul traieste fericit, instinctele si miscarile ii sunt curate, neafectate de stress-ul cotidian, spre exemplu, sau de ceea ce numim multitasking. Este intr-atat de imun, daca pastreaza o trezire de acest gen, o amintire de sine, incat orice s-ar intampla in jurul sau si l-ar distrage, nu il/o afecteaza.
Chestiunea efortului se dovedeste a fi una mai greu de inteles, in ceea ce priveste curgerea fireasca a vietii, fluxul vietii, si este in stransa legatura cu durerea. Dupa cum spunea si Rumi:
Durerea ca si semn al impingerii efortului dincolo de limitele confortabilului da nastere la ceea ce creste dupa, adica la supraputeri. Atat in fizic, cat si in spiritual, aceste puteri se nasc si cresc din sacrificii, din eforturi sau supraeforturi facute din alegere constienta. Cele care sunt realizate in mod inconstient, dau un mult mai mic rezultat.
Amintind de culcarea noaptea si trezirea dimineata, de somnul biologic, ne vine in memorie motivul launtric pentru care ne trezim dimineata. Ce ne aduce inapoi in fizic, in asa-numita stare de veghe? Este oare un motiv constient sau doar un mecanism biologic ce functioneaza fara ca noi sa fim prezenti?
Cand suntem in flux, suntem ferice, bucurosi de viata, de relatii, de oameni, de natura, de tot. Putem sa ne transformam usor si induram multe, tocmai pentru ca ne-am gasit echilibrul si pacea interioara, dar mai presus de toate acestea, fericirea, care este scopul vietii. Nimic nu mai este greu. In flux nu exista efort ci actiune laconica regeneratoare de energie. Sigur ca, fizic, mai poate exista efort, pentru ca totul nu este perfect in aceasta lume, iar imperfectiunile sale ne sunt obstacole de intrecut. Acestea necesita efort, insa, starea interioara, sufleteasca si spirituala este continua si nu se sfarseste nici dupa ce parasim lumea de carne si oase. Este starea de trezvie, dupa cum o numeau stravechii crestini ortodocsi, o stare de luciditate, de constiinta permanenta, sau macar la un grad destul de inalt si constant.
Starea de flux ca stare de pace interioara.
Astfel ca, amintind de pacea interioara, absenta efortului si centrarea noastra in flux, in punctul zero, in echilibrul vesnic, atunci cand viata curge firesc prin noi si cu noi simtim pace interioara autentica. Este de nestramutat. Nimic neputand sa ne doboare. Asta au simtit si martirii lagarelor de concentrare al socialismului atroce de dupa al doilea razboi mondial, atat din Europa Centrala cat si de Rasarit, dar si din gulagurile siberiene. Crizele interioare, care au fost produse de torturile suportate la nivel fizic, au calit acele suflete (precum Viktor Frankl, Ion Gavrila Ogoranu, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcanescu, Arsenie Boca, Aleksandr Soljenitin, Petre Tutea, Aspazia Otel Petrescu, Elisabeta Rizea, Aurel State, Chabua Amiredjibi, Teofil Paraianu, Traian Trifan, Nicolae Purcarea, Vladimir Bukovski, George Manu, Anastasia Popescu, Mahatma Gandhi, Maica Tereza, Aung San Suu Kyi si multi, multi altii) pentru ceea ce sunt astazi in Eternitate. Pomenim aceste fiinte pentru ca sunt stalpi care ne arata calea. Fara pacea interioara pe care au avut-o ca pe o lumanare aprinsa vesnic, nu ar fi putut sa indure, sa dainuie atat fizic, cat si in Spirit. Ar fi cazut foarte jos.
Este necesar sa intelegem ca acest al doilea punct este strans legat de primul. Confucius spunea ca daca facem ceea ce iubim, nu vom munci o zi in viata noastra. Este un dicton pe care si unul dintre cei mai buni sportivi l-au preluat ca filozofie de viata, Kobe Bryant, cel care s-a dus dintre noi pe 26 ianuarie 2020. Priviti aici un mesaj puternic din partea lui:
Te joci, te distrezi, pentru ca viata este un joc. Prin joc inveti. Daca nu este un joc, viata devine trista, obositoare, o povara. Ba chiar, pentru a depasi aceasta corvoada, e nevoie sa ne odihnim la sfarsit, nu in mijlocul actiunii, dupa cum spunea un profesor de limba engleza al lui Kobe.
Personal pot spune ca, atunci cand am o problema de rezolvat sau o actiune de dus la bun sfarsit, nu ma odihnesc pana cand nu ajung la final. Este o nevoie, un lucru care arde in mine sa obtin, sa echilibrez in mine, cu mine si cu ceilalti din jur. Nu pot sa ma odihnesc pana cand totul merge bine, iar aceasta inseamna sa fim cu totii in flux pentru ca acolo ne simtim fericiti, in bunastare, impliniti, acolo unde suntem in spirit. Pana aici pot descrie in cuvinte. Restul, va trebui sa le traim…
Starea de flux ca stare de empatie.
Atunci cand suntem in flux, ne dam seama ca nu e despre noi. Raurile nu-si beau propria apa, arborii nu-si mananca propriile frunze, plantele legumicole sau pomii fructiferi, propriile fructe, iar soarele nu straluceste pentru sine. Atunci simti nevoia naturala de a impartasi binele tau celorlalti, bucuria ta, celorlalti, fericirea ta, celorlalti, si devii o inspiratie pentru ei.
Aceasta stare de empatie este rezultata dupa urma fluxului in care ne aflam. Cand manifestam compasiunea fata de apropiati, fata de semeni, dam mai departe si provocam in ei o stare similara. Nu ati vazut ca le schimbam in bine ziua atunci cand suntem in flux si le dam impresii bune? Ba chiar si vocea ni se schimba pe o tonalitate din gama major, recunoscuta ca fiind gama notelor vesele. Manifestam bucurie si debordam. Zambim si suntem amabili nu pentru ca ne simtim obligati sa fim asa, ci pentru ca asa ne vine, ne este firesc, face parte din natura noastra, din caracterul nostru.
De asemenea, empaticul, cel care se afla in starea de flux, intr-o stare de fericire pe care o traieste datorita faptului ca isi realizeaza vocatia, chemarea interioara, misiunea in viata, simte compasiune fata de suferintele si nevoile celorlalti. Ajuta, dar nu in mod inconstient. Nu este un ignorant, ci un intelept. Ajuta inteligent si cu intelepciune. Incearca pe cat posibil sa-i invete pe ceilalti sa se ajute pe ei insisi ca sa poata fi capabili sa ii ajute pe semenii lor. Cel mai mare ajutor pe care il putem da unei persoane neputincioase este sa il/o punem inca la treaba, sa faca, sa realizeze, sa construiasca. Numai daca persoana este imobilizata la pat, ori paralizata in scaun, ori cu cel putin cateva membre invalide, numai atunci trebuie ajutata sa-si indeplineasca functiile umane primare, inclusiv sa ii asiguram oricare din cele trei necesitati fundamentale: hrana (inclusiv apa), imbracaminte si adapost.
Caritatea celor care se afla in flux este de suprema calitate.
Sunt trei tipuri de fapte bune pe care le facem. Primul tip este atunci cand facem fapte bune din frica (de a nu fi omorati, pedepsiti, certati, loviti, injositi etc.). Al doilea tip, din obligatie (nu are cine sa le faca). Iar al treilea tip, dezinteresat (le facem pentru ca suntem bucurosi sa ne ajutam semenii, fratii). Acest al treilea tip corespunde oamenilor empatici, celor care traiesc in stare de flux.
Biochimia fluxului
Dar sa vedem ce se intampla in organism atunci cand intram intr-o stare de flux. Potrivit neurostiintei moderne, acum putem intelege faptul ca creierul uman se afla intr-o anumita stare, are un anumit model distintiv de manifestare, arata intr-un anumit fel atunci cand ii facem imagistica, cand se afla in stare de flux. Aceasta stare ne induce in corp secretia a cinci neurotransmitatori diferiti inauntrul creierului. Sa vedem:
- Dopamina – atunci cand intram prima oara in flux, dopamina inunda creierul. Creste atentia, fluxul de informatie si capacitatea de recunoastere a modelelor. In esenta este un hormon care ne creste capacitatile.
- Norepinefrina – accelereaza ritmul cardiac, tensiunea musculara si respiratia. Declanseaza un raspuns la glucoza, dandu-ne mai multa energie; creste libido-ul, creste atentia, eficienta neuronala si controlul emotional, ca si cand am fi sub influenta stupefiantelor.
- Endorfinele – avandu-si radacina lingvistica in cuvantul „endogen”, adica in mod natural intern, facand parte din corp, endorfinele amelioreaza durerea si induc placerea. Functioneaza similar ca si opioidele. Totusi, efectul obtinut din endorfine este de pana la 100 de ori mai puternic decat morfina.
- Anandamida – provenind din cuvantul sanskrit ananda, adica fericire, anandamida este un cannabinoid endogen care are un efect psihoactiv similar celui dat de canepa indiana. Anandamida este eliberata atunci cand se intra in starea de flux in timpul exercitiilor fizice si creste starea de spirit, amelioreaza durerea, dilata vasele de sange si ajuta la respiratie. De asemenea, s-a dovedit ca amplifica gandirea laterala – capacitatea de a lega ideile disparate.
- Serotonina – La finalul starii de flux, intra in actiune serotonina in creier producand un efect de stralucire ca de amurg. Apoi ne simtim bine ca dupa un exercitiu fizic bine facut, iar asta se simte doar atunci cand intram si iesim din flux.
Pe scurt, aceste cinci substante chimice constituie stiinta cerebrala a starii de flux. Data viitoare cand mai intram intr-o asemenea stare, stim exact ce se intampla la nivel biochimic cu noi.
Sa recapitulam.
Cele trei tipuri fundamentale de stari de flux sunt continute in aceasta stare insasi. Este o stare pe care numai oamenii constienti o traiesc. Cei care inca nu si-au trezit constiinta catusi de putin, nu cunosc aceasta stare, insa pot cunoaste anumite stari incipiente care conduc catre flux, mai ales atunci cand fac exercitii fizice, pentru ca insasi anatomia umana functioneaza pe aceste principii inteligente eliberand in creier si in restul organismului acele substante hormonale care cel putin ne amintesc sa fim constienti.
Cel ce e in flux este activ, impacat, linistit si empatic, are compasiune.
Sa meditam, totusi, la starea de flux. Sa ne asezam comod pe o canapea, pe un scaun ori pe un fotoliu, inchidem ochii, ferestrele simturilor, ne linistim fizic si mental, si ne concentram asupra momentelor in care suntem in stare de flux. Le simtim cum le simtim si le constientizam.
Voi cand ati fost ultima oara in starea de flux? Sau poate chiar sunteti. Lasati un comentariu mai jos!
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!