Problema vs Solutia – pe ce sa ne concentram?

Last Updated on July 17, 2017 by Patrick

Sa stiti ca marea separare dintre oameni nu este aceea in care oamenii sunt egoisti, altii altruisti etc., ci aceasta consta in mentalitatea lor, in modul lor de a gandi, in modul lor de a depista problema si de a gasi solutia societatii in care cu totii traim. Sa vedem:

Problema

Problema este ca problema fascineaza mult prea mult mintea umana. Avem o tendinta cam sadica de a starui in problema si de a o contempla, in loc sa scapam usor de ea. De ce oare? Ne place atat de mult de ea incat nu o putem lasa sa treaca? Nu ati observat ca oamenii cand se intalnesc isi povestesc mai mult necazurile decat reusitele?

Problema a devenit intr-adevar o problema. Astazi oamenii credem ca daca ne concentram asupra problemei vom gasi si solutiile sau o vom face sa dispara. Din pacate, pentru multi dintre noi, lucrurile nu functioneaza asa, chiar daca ne incapatanam sa intelegem. Pe ceea ce te concentrezi, acel lucru capata putere. Dupa cum spunea un mare intelept, “barca nu a fost inventata de cei care au contemplat cum se scufundau lucrurile”.

Contemplarea presupune imaginatie, ori prin aceasta se transmite o cantitate anume de energie pentru a crea ceva, pentru a-i da forma, pentru a o vizualiza si cristaliza. Astfel ca, putem intelege ce se petrece cu acea problema care ne framanta si pe care ne-o imaginam, in cele din urma, concentrandu-ne, astfel, la ea. Capata forma, se cristalizeaza si mai puternic la nivel fizic. Putem spune, astfel, ca scapam de ea?

Concentrandu-ne, aceasta nu dispare. Putem sa mai spunem ca ne concentram asupra unor lucruri, asupra unor situatii care ne deranjeaza cu adevarat, astfel devenind probleme. Dar de ce ne concentram? Ca sa cautam si sa gasim solutii? Solutia nu ar trebui sa fie exact opusul problemei? Si daca ne deranjeaza ceva, de ce nu indepartam acel ceva?

Einstein spunea pe buna dreptate ca “nici o problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de constiinta care a creeat-o“. Pentru ca la acel nivel lucrurile ne obsedeaza, ne marcheaza si nu vedem altceva, in cele din urma. Astfel ca, problema egal obsesie. Si se acutizeaza, cristalizandu-se atat de puternic ca se intareste. Dizolvarea ei devine imposibila.

Obsesia extremelor

Nivelul de constiinta care a creat problema este acelasi care obsedeaza asupra ei. Acest nivel este incapabil de a o depista si, implicit, de a o rezolva. Are si o mentalitate proprie, aceea in care vede numai probleme peste tot. Este o mentalitate critica, uneori acuzatoare, prin care vede ca totul nu functioneaza si semnaleaza mereu partea goala a paharului (faptul ca paharul este pe jumatate gol). Niciodata nu rezolva probleme, ci este o mentalitate experta in a le semnala si a le clasifica. Este o enciclopedie a problemelor, insa nu si a solutiilor. Ar putea, chiar, creea un minister al problemei si chiar ar putea-o institutionaliza, facand-o politica de stat. Se mandreste cu aceasta si poate sa faca o vocatie din ea. Isi ofera luxul de a da si la export. Solutii insa, nu.

Am putea, in continuare, sa mai spunem ca solutia este opusul problemei, insa nu este asa. Mentalitatea de problema este o gandire permanent extremista, insa este cea care vede totul mai mult in negru decat in alb si negru. Este o gandire de tip dihotomic, binara, a lui unu si zero insa predominant negativa. Cuvantul cheie este reprezentatul insusi al negatiei in lume: nu; ceea ce nu functioneaza, ceea ce nu e corect, ceea ce nu este normal sunt doar cateva dintre expresiile cheie ale acestei mentalitati.

O mentalitate genereaza, de asemenea, un fel de a fi si un stil de a vorbi intr-un anumit registru, in acest caz negativ sau gravitand in jurul negatiilor, a lucrurilor care nu rezoneaza unul cu celalalt, insa raman doar aici, dupa cum spuneam mai sus si nu merg mai departe. Felul de a vorbi este un fel de a actiona insa folosind doar gura, corzile vocale, exprimarea a ceea ce oamenii gandim, modificand foarte putin ceea ce este, starea de fapt a lumii, problema pe care credem ca am gasit-o. Solutia ar trece la un alt nivel si este reprezentanta unui alt nivel al constiintei cu foarte putine legaturi cu mentalitatea problema.

Cum ar fi sa povestim despre ceea ce functioneaza, despre felul cum functioneaza si cum merg bine lucrurile in lume? Cum ar fi sa nu mai pomenim niciodata de ceea ce nu merge bine, ceea ce merge rau, ceea ce nu functioneaza? Am fi ignoranti? A uita de ele inseamna a fi ignoranti sau prosti? Exista in lume oameni care se mandresc cu gandirea negativista spunand ca sunt realisti si ca lumea, intr-adevar, este ostila vietii. Insa lumea suntem noi, nu si planeta. Divizand ceea ce avem in lume si planeta vedem ca planeta are un fel de a fi total diferit de al nostru.

Solutia pentru problema este uitarea problemei, iar aceasta inseamna a ne concentra pe solutie. Depistand ca ceva nu functioneaza urmatorul pas este sa reparam. Ori a repara necesita sa stim ce avem de reparat, mergand dincolo de ceea ce ne fascineaza cel mai mult: problema.

Fascinatia fata de problema ne face sa fim la extreme in tot ceea ce facem, sa gandim la extreme. Gandirea aceasta, dupa cum am vazut mai sus, este dihotomica, creatoare de probleme si incapabila sa faca ceva sa functioneze in aceasta lume. Nici o descoperire epocala care a schimbat lumea, deci omenirea, deci ne-a adus beneficii majore si ne-a trecut la un alt nivel de trai, nu a izvorat din aceasta gandire dihotomica, ci din contra, dintr-o gandire a unuia sau altuia care s-au ridicat deasupra problemei pentru a vedea si altceva: de unde izvorasc lucrurile, cauzele lor.

Se spune ca semnalarea greselii si deci a problemei ne face sa ne ferim de ea, insa, din pacate (si nu stiu cum se face dar) am ramas fascinati de problema, prinsi in ea. Iar daca semnalarea greselii ar oferi vreo solutie, unde este? Nu este oare ca aceasta doar deschide o poarta?

Sa ne mai punem o intrebare: oare de ce nu exista drepturile planetei, daca tot exista drepturile omului? Este oare pentru ca nu consideram planeta ca pe o persoana, o fiinta vie care, de exemplu, poate articula cuvinte? Acestea si multe altele sunt semne ca am putea gandi diferit.

Si acum sa trecem la solutie.

Solutia

Dupa cum spuneam, solutia este uitarea problemei. Aceasta inseamna a trece la un alt nivel in care problema nu ne mai deranjeaza de nici un fel. Soarta problemei este, in final, sa fie dizolvata, sa nu mai existe. A ne deranja ceva sau cineva inseamna a ne dezechilibra, a ne da sau creea disconfort, iar a starui, asadar, in asemenea stare de fapt inseamna a coopera cu acest delict, sa-i spunem, care ne prejudiciaza, ne dauneaza, si atunci..? Urmatorul nivel sau urmatoarea chestiune de aplicat, adica solutia, ar trebui sa fie, in mod normal, homeostazia, daca o putem numi asa, adica functia echilibrarii.

A ne echilibra e ce urmeaza, de aceea spuneam ca solutia nu este extrema cealalta problemei. Este chiar factorul echilibrant.

Am vazut mai sus ce inseamna cele doua mentalitati dupa felurile cum se manifesta: focus, limbaj si atitudine. Si mai vedem si cum este mentalitatea solutie si confortul, placerea pe care o creeaza  si o raspandeste in jur. Tuturor ne place sa stam de vorba cu persoane care nu sunt negativiste, persoane pozitive, care inspira binele, iar acest bine nu este extrema raului, ca sa spunem asa. Bunastarea nu este o alta extrema ci, culmea, echilibrul pe care il cautam cu totii. Cum spuneam, de ce nu exista si drepturile planetei daca tot exista drepturile omului? In Carta Internationala a Drepturilor Omului se vorbeste despre dreptul la bunastare.

Oamenii cu solutii intotdeauna vad lumea ca pe un mare depozit de solutii si inventii. Inovatia este parte din solutie. Cand facem ceva nou, trecem la un alt nivel care paleste comparatia nivelului anterior in care eram. Ba chiar comparatia inceteaza sa mai existe si atunci nu mai deranjeaza. Comparatia este un aspect al faptului ca ceva ne deranjeaza si daca staruieste devine obsesie pana cand ne place, caci extremele se ating intotdeauna, iar atingerea extremelor duce mereu la criza de care cu totii ne este frica. Aceasta criza e facuta sa schimbe sau sa preschimbe (importanti sunt timpii dinainte sau din prezent) starea de fapt in care ne aflam. Criza creste intotdeauna ceva durabil, ceva auto-sustenabil pe termen lung ce are proprietatea de a functiona.

Sa ne intoarcem la diagrama de mai sus. Focusul sau concentrarea, in mentalitatea solutie, este pe solutia insasi, pe ceea ce functioneaza si pe capacitati. Cu acestea trei se merge mai departe pentru a creea o atitudine. In aceasta se vrea obtinerea unui rezultat, se vrea bunastare (si se obtine prin mijloace proprii auto-sustenabile) si se concentreaza asupra viitorului preferat. Evident ca se vrea un viitor cu bunastare si cu rezultate bune, sa spunem. In atitudine avem si limbaj prin care ne exprimam gandurile, care intermediaza gandul si actiunea, cand se vrea (conferinte, intalniri, seminarii, schimb de idei etc.). Astfel ca, in felul acesta ne cream viitorul, cu bunastare pentru toti, deci cu echilibru. Acestia ii vedem ca fiind paramentri generali. Putem sa-i extrapolam la viata de zi cu zi oricand si sa facem studii de caz.

Gandirea abstracta se bazeaza pe principii caci principiile in sine sunt abstracte. Ele au menirea sa ne faca sa sarim din gramada relativ-sociala in care existam. Dar cu o conditie: sa nu uitam de partea noastra umana, altfel am fi mai mult cu capul in nori decat cu picioarele pe pamant.

Relatia dintre superior si inferior, dintre cer si pamant este o sinergie care ne invata cum merg lucrurile de sus in jos si de jos in sus. Este o sinergie care ne invata ca energia circula pentru ca toti suntem unul, adica un singur organism viu (altfel nu ar fi existat miscare). Si nu se misca pe o axa ci intr-un cerc deoarece toate aspectele sale se intorc la punctul de plecare si asa continua. Astfel nu exista nici o problema si nimic nu lipseste.

Prin urmare?

Nu stiu daca ar mai fi de zis ceva. Dar da, ramanand in registrul articolului, neabatandu-ne de la titlul nostru, spunem ca daca ne concentram pe ceva benefic, adevarat si util vom putea rezolva chiar si cele mai grele probleme.

In esenta cu totii ne auto-redescoperim, iar depasirea limitelor care apar face parte din exercitiul nostru, din practicarea a ceea ce suntem. Iar ceea ce suntem depinde de ceea ce depunem efortul sa fim, ceea ce hranim in noi. Hrana provine esential din energia pe care o canalizam asupra aceluia sau acelor lucruri care ne definesc.

Consider ca solutia la o problema anume este o bucatica din noi, iar problema este intrusul in identitatea noastra. Cand acesta staruie prea mult, devine parte din noi pervertindu-ne.

La ceea ce ne concentram nu devine prea mic pana cand dispare ci capata puteri, absoarbe energie si devine mai important decat noi. Si astfel ca: de cand a devenit problema (ca parte a vietii noastre) mai importanta decat noi?

Save

Save

Save

Save

Save