Perfectionistul pe scena

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

Un om cu disperare cauta sa se realizeze. Avea pieptul incordat, mainile cu degetele stranse sau gata sa se stranga pentru a arata pumnii oricarui dusman ii iesea in cale. In nebunia sa, ajungea sa actioneze cu mii de kilometri la ora catre un final de perfectionist.

Nu se uita chiar daca privea in dreapta, in stanga catre al sau scop inalt, ci doar orbeste incearca iar si iar sa forteze nota vietii ca poate cine stie.. reusea sa se realizeze si obtinea dreptatea. Insa orb cum este nu observa ca soarele a rasarit de mult, lumina sa stralucind pe cer si viata mergea inainte cu noi momente in desfasurare.

Cauta perfectiunea insa aceasta cu incapatanare nu i se arata. Totul cauta sa fie simetric in viata lui, scaunul la masa din bucatarie sa fie cu spatarul la zece centimetri de masa, uscatorul de par intotdeauna langa pieptene si parfumurile pe care le tine in dulap, iar ciorapii mereu alaturi de lenjeria intima in acelasi compartiment si daca se poate sa fie asezati in perechi de cate trei. Nu admitea in viziunea sa ingusta nimic haotic, deranjant, ne-la-locul-lui.

Cand lumea trecea pe strada, incolo si incoace, intotdeauna avea in plexul sau solar o pornire ca sa-i apuce si sa ii tina sa nu plece, sa nu fuga, iar in minte si-i aranja cum i se parea mai bine ca nu cumva sa il deranjeze haosul lor cotidian. Inima ii este stransa ca-ntr-o cusca si parca are doi ochi cat cepele cu care se uita speriata cand colo, cand dincolo ca sa nu piarda momentul in care sa se apere. Parca o cauta! Liniste? Nicicand! Totul in sine insusi era un haos inconstient, iar perfectionistul nu realiza ca el insusi este imperfect si ca viata lui e dezordonata.

Dar ce este perfectiunea, in conditiile in care nu exista doua lucruri sau fiinte identice in aceasta lume de trei dimensiuni? Oare am patruns in acea parte a acestui cuvant in care sa ne dam seama de esenta sa fundamentala?

Haosul e pretutindeni, intr-adevar, dar ordinea, disciplina si lucrul facut perfect este numai in fapta celui care o face. Nu vedem perfectiune nicaieri, orisicum ne-am aseza, orisicum am privi, orisicum ne-am intoarce, tot in haos ajungem.

Insa inima linistita are totul aliniat perfect. Mintea reflecta fidel tot scenariul care i se desfasoara in fata celor doi ochi ai sai, caci intotdeauna mintea are doi ochi, iar imaginatia unul singur.

Atunci as spune:

In fuga mea perfectionista nu gasesc,

Nu realizez ce e acela care se tot misca

Si iau o singura decizie:

Daca nu exista decat matematica precizie,

Atunci la ce ma mai nelinistesc?

Raman alert, nestramutat si astept:

Un fidel moment.