„Lumea nu se rezumă doar la afaceri și economie. Ar trebui să vi se permită să dezvoltați dragostea… Nu trebuie să trăieți în grabă. Nu trebuie să vă grăbiți. Vă rog să vă bucurați de fericirea vieții puțin câte puțin în fiecare zi. Nu vă scufundați în lăcomie… Transformați această patimă în iubire. Pentru prieteni, copii și cei dragi. Pentru că viața fără iubire nu are sens.” – José Mujica.

Acesta este un discurs al lui José Mujica, rostit în cadrul unei ceremonii de intrare la un liceu japonez, la 5 aprilie 2017. Excelentul său interviu HUMAN (cu subtitrare în limba engleză) poate fi găsit aici. Cel de-al 40-lea fost președinte al Uruguayului, Jose Mujica a fost cunoscut ca fiind „cel mai sărac președinte din lume”. În timpul mandatului său, nu a locuit în luxosul palat prezidențial, ci și-a donat cea mai mare parte a salariului și a trăit într-o fermă din suburbii.

Iată discursul:

„Tineri, permiteți-mi să vă mulțumesc din colțul de sud îndepărtat, din cealaltă parte a globului. A fost o experiență extraordinară să vizitez Japonia și să arunc o privire asupra istoriei sale.

Sunteți acum la începutul vieții voastre. Amintiți-vă că oamenii sunt animale sociale care trăiesc în grupuri. Nu putem trăi singuri. Acesta este motivul pentru care oamenii au construit civilizații. Civilizația este cea mai mare moștenire lăsată de predecesorii noștri.

Educația ne oferă indicii. Este un indiciu pentru a primi civilizația construită de strămoși și semințele care au fost semănate. Acum este rândul nostru să ne maturizăm prin educație și să lăsăm câteva semințe în urmă. Pentru viitorul pământului și al generațiilor viitoare…

Viața este însoțită de o luptă împotriva propriului ego. Ai nevoie de o individualitate pentru a te proteja pe tine și pe cei dragi, dar nu uita, că oamenii au nevoie de societate și nu pot trăi fără ceilalți. Și nu uitați… că miracolul de a trăi este cea mai mare fericire. Viața trebuie prețuită și protejată.

Trăiiți cât de intens puteți în fiecare zi. Frumusețea vieții nu se estompează nici măcar cu durere și încercări. A trăi este acumularea de căderi, ridicări și mersuri înainte. A trăi este, de asemenea, o luptă pentru libertate. Nu este la fel de explozivă precum Revoluția Franceză, avem nevoie de o libertate mai instinctivă și mai modestă. Cu alte cuvinte, ești liber să îți petreci un anumit timp din viață, așa cum îți place.

Lumea nu se rezumă doar la afaceri și economie. Ar trebui să vi se permită să dezvoltați dragostea. Pentru cei dragi și pentru prieteni. Nu trebuie să trăiți în grabă. Nu trebuie să vă grăbiți. Vă rog să vă bucurați de fericirea vieții puțin câte puțin în fiecare zi. Nu vă scufundați în lăcomie. Oamenii se nasc goi și mor goi. Transformați această patimă în dragoste. Pentru prieteni, copii și cei dragi. Pentru că viața fără iubire nu are sens.

Pe de altă parte, suntem sub presiunea pieței. Piața ne împinge să cumpărăm lucruri unul după altul. Și ne răpește timpul. Timpul nu înseamnă bani. Este timpul prețios din viața voastră care este cheltuit pentru a face acei bani.

Așadar, fiți sensibili și modești și nu vă gândiți doar la bani. În acest fel nu veți pierde timpul liber din viață. Această idee se regăsește și în unele maxime grecești antice, din jurul secolului al VI-lea î.Hr. „Nimic în exces” (nu cereți prea mult).

Istoria ne oferă multe indicii. Trebuie să existe lecții la care să ne uităm în istoria Japoniei. Acest lucru se datorează faptului că țara dumneavoastră, care există din cele mai vechi timpuri, are multă înțelepciune și o istorie unică. Problema este că ființele umane au dificultăți în a învăța chiar dacă li se spune direct. Înțelepciunea este ceva ce trebuie să experimentezi cu adevărat pentru a învăța în cele din urmă.

Japonia este o țară foarte modernă și avansată din punct de vedere tehnologic. Dar roboții nu au emoțiile oamenilor. De aceea, ar trebui să vă petreceți viața școlară și timpul în mod semnificativ. Important este să înveți cum să înveți. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, învățăm foarte mult.

În fiecare zi îmi dau seama de asta. Indiferent cât de mult învăț, mai am multe de învățat. Există o limită a ceea ce poți învăța în timpul vieții tale. Din păcate, viața umană este limitată, dar dragostea este nelimitată. Prin urmare, vreau să răspândesc acest lucru în lume.

Abilitățile umane nu se rezumă doar la construirea unor clădiri uriașe, la mersul pe Lună, la scufundarea pe fundul oceanului și la manipularea genelor. Lumea poate fi schimbată dacă suntem mai profund conștienți de ea și ne ajutăm unii pe alții.

Indiferent cât de dificil ar fi, putem construi o lume mai bună, o lume fără ură și război. Pentru a face acest lucru, eliminați sărăcia severă din lume. Și nu mai irosiți lucrurile. Aceste probleme sunt rezultatul unor cheltuieli repetate de risipă, fără a ști ce trebuie să facă cu adevărat oamenii.

În lume, până la 2 milioane de dolari pe minut sunt dați pe cheltuieli militare. Cu toate acestea, foametea din Africa este neglijată, spunând că nu există bani. Este un comportament rușinos, cum ar fi abandonarea Africii, locul de naștere al omenirii. Așadar, toată lumea, vă rugăm să studiați din greu și să folosiți aceste cunoștințe pentru omenire. Nu doar pentru voi înșivă, ci pentru toată lumea.

Vă mulțumesc și vă îmbrățișez din țara sudică.”