In Ciucas, in Martie, pe Zaganu – Gropsoarele

Last Updated on May 4, 2016 by Patrick

Intr-o duminica de Martie ne-am decis sa urcam in Ciucas, desi initial am vrut sa facem un traseu nemarcat prin sudul Muntilor Bucegi, insa am considerat ca vremea putea sa fie potrivnica, iar locul de parcare pentru masina sa nu fie tocmai sigur.

A fost o tura pe cinste. Realizarãm traseul de creasta Zãganu – Gropsoarele – La Rãscruce – Muntele Rosu in timp foarte util, cca. 7 ore.

Traseul a fost relativ usor, as zice de nivel mediu, iar vremea nu a fost potrivnica. Desi a fulguit la urcare spre stana de langa Zaganu, mai tarziu pe traseu incepu sa se insenineze. Venind seara cerul era complet senin. Insa, pe creasta vantul batea foarte rece, pe alocuri destul de puternic.

Complexitatea acestor munti, acestui masiv muntos, intotdeauna m-a uimit. Asa cum sunt rocile lor conglomerate, in mare parte, de o vasta complexitate, asa sunt si la nivel, sa spunem, macro, in cadrul peisajului larg. Este un paradis pentru fotografii de peisaj si natura mai ales pentru ca la cativa pasi se schimba peisajul. In primavara, de asemenea, se schimba si clima; cand e foarte rece, cand e foarte cald (nu canicular, bineinteles, dar destul pentru lunile respective), propice, mai ales, pentru a rasari brandusele, ghioceii, viorelele etc. In acest timp frontul atmosferic se incarca cu nori si apoi se insenineaza rapid, coboara dusuri de raze de soare sau se coboara ceata peste culmi si prin vai.

Cu atat mai mult la complexitatea lor se adauga si retragerea treptata a zapezii de pe culmi, facand crestele zebrate oarecum aleatoriu, iar ochii privitorului nu se mai satura de savurat privelistea.

Dar daca mergem in interiorul Masivului Ciucas, in constitutia sa geologica, o sa observam intalnirea a doua sau trei tipuri de roci, nu preponderent aceleasi pe care le gasim si in Bucegi: conglomerate, in primul rand, roci calcaroase, sisturi cristaline. Ultimele reprezinta doar o mica parte, caracteristica imprumutata, cred, de la mai marele masive Fagaras, Parang, Retezat.

Tot in interior gasim nenumarate izvoare ale cunoscutelor rauri Teleajen si Tãrlung, apoi ale paraurilor Berii, Tâmpa, Zaganu, Paraul Alb, Paraul Sterp, Izvorul Hotului, Chirusca, Gropsoarele, Crasna si altele.. un adevarat castel de ape. Asadar, complexitatea lor se afla si in bogatia hidrologica, cate ape pot izvorî din acest masiv.

Exista de asemenea cateva chei cateodata seci, alteori pline cu apa, precum Cheile Stânei, inspre vest, mai la poale, deja in coborare in padure, asemanatoare cu Cheile Zârnestilor insa de dimensiuni mai mici. Aici se pot gasi calcarele care ies din baza masivului catre suprafata prin eroziunea diferitelor ape care au sapat rocile, pamantul.

Uitasem sa mentionez ca fac parte din Carpatii de Curbura ceea ce e foarte interesant pentru ca as considera ca acesti munti au fost rezultatul unor incretiri datorita miscarii celor mai importante microplaci tectonice de la noi, in special Microplacii Vrancei la est. Aceasta din urma contine roci vulcanice si bineinteles mici vulcani care arunca sedimente (deocamdata) de tip aluvionar. Noi le-am zice ca scuipa noroaie.

Ciucas are urmatoarele componente importante: culmile Grohotisului (care contin gresii si conglomerate in mare parte, ceea ce imi aduce aminte de Muntii Baiului cu care se invecineaza la est), Culmea Bratocea – Ciucas (care ii urmeaza Grohotisului tot la vest, dar spre est, pe partea nordica), apoi Muntele Rosu – Gropsoarele – Zãganu (spre vest si sud) si Culmea Stânei (spre est). Arata oarecum ca o potcoava dar radial, stelat.

As mai putea sa spun si despre teoria mea in legatura cu formarea acestui masiv. Cred ca miscarea respectivelor microplaci tectonice au creat Muntii Ciucas printr-un fel aparte de incretire. Trebuie sa tinem cont ca nu s-au format longitudinal ci curbat contribuind la construirea Carpatilor de Curbura. Aici a fost nevoie de interactiunea dintre patru sau cinci microplaci. Se observa forma castelara curbata (la fel ca a Bucegilor) insa radiala, aidoma spatiului dintre microplacile Vrancei, Tarnavelor (Transilvaniei), Munteniei, Moldovei etc, care s-au intalnit. Toate acestea miscandu-se au contribuit la formarea acestor tipuri de munti de o complexitate diferita de a Cordilierelor Andine, Alpine sau Himalayane. De asemenea notam ca nu sunt munti foarte inalti, ajungand nici la 2000 de metri altitudine (Varful Ciucas, la 1954 doar). Cred, de asemenea, ca sunt munti foarte vechi, asemanatori Ceahlaului, iar aceste conglomerate din care sunt in mare parte facuti contin multa istorie foarte veche in ei, de poate chiar zeci de milioane de ani.. deci preistorie.

Traseul pe care l-am facut incepe lin pe cruce rosie + banda albastra, ca mai apoi sa se desparta si sa se accentueze pe cruce rosie in stanga, inspre nord, pe Culmea Cazaturii. Se ajunge la stana si apoi se continua usor spre dreapta si apoi stanga pe culme, tot pe cruce rosie, pana pe varful propriu-zis, Zaganu. Se continua tot inainte pe aceeasi cruce rosie si se trece prin abrupturile Turnul de Arama, La Lanturi catre Culmea Gropsoarele si Varful Gropsoarele. Aici traseul devine un pic interesant si inedit, datorita zonei de cabluri sau lanturi si Turnului de Arama.

Am continuat de pe Gropsoarele spre La Rascruce, mers usor pe creasta cu cateva urcusuri si coborasuri. Am facut stanga (spre sud-vest) si am purces spre Muntele Rosu, spre complexul cabanier si statia seismica de langa el. Traseul, in cazul asta, e in coborare. Dupa aceea am continuat pe banda galbena spre Cheia, inapoi la masina.