Imbratiseaza Arta Renuntarii
Last Updated on October 9, 2016 by Patrick
La un moment dat viata iti spune sa faci la dreapta, sau la stanga, iar tu te impotrivesti. Crezi cu tarie ca drumul tau trebuie sa fie tot inainte sau ar trebui sa ramai acolo unde esti pentru ca-ti e bine. Insa nu. Viata iti spune: imbratiseaza arta renuntarii!
Un instrument nefavorabil tie iti sunt ochelarii de cal. Cu ei vezi doar inainte si nu te ajuta sa-ti urmaresti amintirile din indarat. Nu te ajuta sa vezi nici stanga nici dreapta, iar drumul coteste usor sau brusc. Esti pe munte, nu la campie si nici in oras unde mergi pe un drum fara declivitati, monoton, calatorie care te-ar face sa-ti pierzi pana si simturile fizice. Aceasta este entropia, neantul intunericului tau, lipsa de viata.
Ochi la ceafa nu ai si spui ca nu ti-ar trebui. Nu poti sa regresezi oricat ti-ar semnaliza viata, iar unii, altii te-ar trage inapoi. E evident ca nu poti decat sa progresezi, sa avansezi pentru ca ai crezut si crezi in continuare ca asta este succesul. Dar imbratiseaza odata arta renuntarii! Pentru ca mai trebuie s-o iei si de la inceput.
Atunci cand iti construiesti imperiul ambitiilor sa stii ca la un moment dat totul se va rupe, caci ambitiile sunt fire subtiri si nu rezista la presiunile marilor schimbari din timpul vietii, si nici la tragerile de timp pentru ca totul se misca pana si ideile tale, sentimentele tale, planurile tale, ca sa nu mai amintesc ca si planetele, constelatiile si galaxiile, iar Soarele le va lua cu El spre asfintit.
Crezi ca poti rezista la asemenea presiuni mari sau infinit de mari? Dar ce este infinit de mare pe langa cel infinit de mic? Il poate strivi oare cu propria greutate? Cantitatea nu este calitatea oricat de condensata sau densa ar fi. Cantitatea este doar acumulare, pe cand calitatea este trierea.
In copilarie ce-ai facut? Te-ai jucat! Dar stiai ca joaca ta era punerea in practica a viselor tale.. mici, mari, mijlocii.. vise dragalase care ar putea inmuia inima oricarui om bun la suflet, insa ele sunt mici planuri de viitor. Dar ce este omul matur? Ce e maturitatea, daca nu maturarea planurilor tale?
Crezi ca daca iti cresc fire albe de par in cap, sau in barba, inseamna ca esti adult, matur, intelept, poate chiar batran? Unde se duce culoarea parului tau? In ce dimensiune, in ce Univers?
Imbratiseaza, deci, arta renuntarii si fa-o arta vietii tale! Cu ea iti vei construi ziua de maine si iti vei cizela sufletul spre inalte si sublime octave de inteligenta. Vei putea sa scapi pana si printre degete si in plus, vei inspira pe toti cei din jurul tau. Vor dori sa te admire, adore, iubeasca fara sa le ceri si astfel, intregul Univers format din tine si din ei, la un loc, te va asista in brava ta calatorie prin El. Te va imbratisa cu atata dragoste ca nu vei mai uita de tine insuti niciodata, tocmai pentru ca ai imbratisat arta renuntarii.
Renunta la orgoliul tau, la vanitatea ta, caci nimeni nu vrea sa vada spectacolul tau egoist! Cand tu ceri ceva pentru tine cu superioritate, cu aroganta, cu infatuarea, ceilalti vor cere la fel, caci lumea este oglinda ta. Ceea ce tu le ceri si ei iti vor cere, iar ceea ce tu iti respingi tie insuti, din auto-desconsiderare si din necredinta in tine insuti si in Fiinta ta, ei iti vor respinge. Daca tu te respingi pe tine insuti, ceilalti te vor respinge pentru ca se resping pe ei insisi. Atunci unde este atractia?
Renunta la poftele tale, la grijile tale pentru ziua de maine, caci ea nu exista! E doar un etern prezent, un etern acum care te patrunde si te intrepatrunde dincolo de maduva oaselor tale obosite de vreme. Cand esti atent la tine insuti, la corpul tau, la felul cum functioneaza, esti atent la prezentul tau. Te simti! Nu te gandi ca te simti, caci tu esti aici si acum!
Nimic nu se intampla fara ca sa repercuteze in microuniversul tau. Daca imbratisezi arta renuntarii, nu vei renunta la a mai trai ci vei renunta la a nu mai trai, si astfel vei patrunde prin ochiul Universului in Sufletul sau. Conexiunea va fi atat de puternica incat vei simti ca vibratia ta este o vibratie universala si freamata dincolo de marginile nevazute. Te vei scufunda astfel in infinitul fara timp, iar aici, micile probleme vane ale lumii tale ti se vor parea firesti si le vei lasa sa treaca precum norii pe cer. Chiar asa.. poti opri norii de pe cer sa se mai miste?
Arta renuntarii inseamna sa lasi totul sa treaca pentru ca trece oricum, chiar si fara ajutorul tau. A te ajuta inseamna a-ti permite sa traiesti, caci energiile tale circula. Trebuie doar sa te faci constient de ele si sa inveti de la ele arta de a circula prin Univers. Astfel ca vei fi tu insuti Universul. Fiecare microunivers trebuie sa invete sa se traiasca pe sine pentru ca Marele Univers sa poata face la fel.
Ceasul rabdarii tale ticaie, limbile i se misca pe cadran de parca ar vrea sa arate incotro se afla Soarele ca sa-l poti saluta. Nu-i asa ca ai simtit ca nu mai rasare Soarele pe strada ta? Dar iata ca crepusculul invers al rasaritului se iveste si astrul solar pleaca cu repeziciune spre amiaza, sau cel putin cu totii asa avem impresia. Nu trece mult si coboara spre asfintit ca pentru a ne aminti ca “timpul trece”. Dar care timp?
Nu ti-ai dat seama nici pana acum de ce ai venit pe lumea aceasta? De ce rezonezi cu ea si de ce te misti prin ea? Cu ce scop? Stiai ca ai liberul arbitru, libera alegere sa faci ce vrei? Dar mai stiai si ca vei da socoteala de tot ceea ce vei face? Cui?
Masinaria umana poate sa duca totul, dar absolut totul inspre transformare. Din pacate noi nu renuntam si ne impotrivim firii, iar de aici avem parte de fel si fel de contradictii trupesti pe care le numim din frica “boli”. Avem si cataloage cu etichete pentru fiecare in parte si stim bine sa clasificam aceste informatii care curg in Univers ca si cand nu am renunta sa le avem alaturi, dar nu le vrem printre noi, ci vrem sa dispara.
Invata, deci, sa renunti la fascinatiile tale chiar daca e greu! Cu timpul, vei vedea ca inima-ti va fi mai usoara, iar Constiinta.. ca un fulg pe perna pe care vei dormi. Nu te va durea capul, iar ziua de maine va fi o noua minune divina pe care o vei saluta cu bucurie pentru ca vei mai avea inca o sansa sa dovedesti Universului cat de puternic esti tu prin El, iar El prin tine.
Salve tie si pe curand! :D
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!