Deziluzia “realitatii” in fotografie

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

In zilele noastre, in asa-numita era digitala, in fotografie, practicantii sai ne confruntam cu anumite neintelegeri din partea oamenilor care nu cunosc mai nimic despre fotografie sau despre arta fotografica, in special in ceea ce priveste editarea sau developarea fotografiilor.

De cand a aparut vestitul program numit Adobe Photoshop tot mai multi din cei care formeaza publicul din afara domeniului fotografiei, dar si din acesta, care ne vizualizeaza si studiaza lucrarile isi pun intrebarea daca cumva am modificat sau nu in Photoshop (sau in programe asemanatoare) respectivele fotografii pe care le expunem (fie pe internet, fie intr-o galerie propriu-zisa), ca si cand ar vrea sa ne intrebe daca nu cumva am falsificat ceea ce am vazut, la ceea ce am fost martori, referindu-se in special la fotografiile de peisaj si natura.

Din pacate, aceste persoane, fara sa o ia in nume de rau, nu cunosc mai nimic despre fotografie in general, despre developarea, chiar si digitala, a fotografiilor, si mai nimic despre numitul Photoshop cu care lucram foarte multi. De asemenea, nu cunosc nimic din ceea ce se cheama arta fotografica. Iar acest ultim lucru consider ca trebuie sa se stie, de pe acum, ca sa evitam aceste neintelegeri ne-la-locul lor. Haideti sa clarificam un pic lucrurile!

Exista, in primul rand, doua tipuri mari si late de fotografie in lumea noastra: primul este fotografia reprezentativa, am numi-o, cea de documentare, fotojurnalism, ii mai putem spune, in care fotograful in general incearca sa reprezinte asa-numita realitate, ceea ce a vazut, la ceea ce a fost martor, momentele respective cat mai fidel cu putinta, iar al doilea tip l-am numi fotografia de arta frumoasa (fine-art), sau arta fotografica, in care artistul, de data aceasta, fotograf nu cauta sa reprezinte fidel momentele pe care le imortalizeaza ci sa-i dea o interpretare mai mult sau mai putin subiectiva sau personala, particulara, momentului pe care l-a imortalizat in aparat.

Intre aceste doua mari tipuri de fotografie se scalda, sa spunem asa, si alte subtipuri, le-am numit, de fotografie cum este fotografia de eveniment (nunta, botez, concert etc.), fotografia de portret, de noapte, de peisaj, inclusiv fotografia de sport. Unele dintre fotografii, care s-ar incadra in aceste subtipuri, pot fi artistice sau realiste. In oricare dintre cazuri, pentru a realiza o fotografie trebuie sa se cunoasca atat aspectul tehnic cat si cel artistic, altfel nu vorbim despre o fotografie ci despre un instantaneu.

Fotografia intr-u totul este o arta. Acest lucru ar trebui sa se stie.

In trecut, cand se realizau fotografii pe film, fotografii lucrau foarte mult pentru a scoate ceva de calitate. Din pacate acum, in era digitala, totul este mai usor si oricine stie lucrul acesta, dar inclusiv in domeniul fotografiei. Developarea poate fi facuta foarte rapid. De aceea vedem o explozie de fotografii si fotografi care au aparut pe internet in ultimii zece ani, sa zicem. Nu toate lucrarile sunt de calitate, ce-i drept, asta o stie toata lumea, dar din pacate, in vizorul celor care critica pe falsificatori intra si cei care realizeaza lucrari reusite, frumoase in sensul complet al cuvantului.

Aceste persoane reactioneaza la multitudinea de lucrari nereusite, proaste, sa le spunem, prost expuse, compuse si editate in post-procesare si ii ataca si pe cei care nu au nimic de a face cu fotografii ratati. Ar trebui sa isi reevalueaza, aceste persoane, criticile pe care le aduc in sensul asta si sa inteleaga ca nu tot ce se prezinta in lumea fotografiei este daunator sau prost-facut. Nu toate lucrarile sunt dintr-acelea nereusite, lamentabil facute, de mantuiala, asa, ca sa raneasca mintea si ochiul cautatori de frumos. Rog pe acestia sa-si revizuiasca, odata pentru totdeauna, atitudinea lor fata de fotografia digitala!

Acestea ar fi una la mana.

A doua la mana trebuie sa intelegem ce inseamna aceasta problema a “realitatii” in fotografie, pentru ca am observat ca inclusiv pe practicantii fotografiei cu vechime de peste 5 sau 10 ani i-au afectat. Ceea ce percepem noi nu este realitatea. Punct! Asta ar trebui sa se inteleaga si cu atat mai mult nu este ceea ce percepe aparatul foto.

Apoi intra in discutie ceea ce se cheama post-procesare. Am mentionat acel “Photoshop”, nu? Multa lume considera Photoshopul un program de realizat fake-uri, ca sa vorbim intr-un limbaj mai colocvial si neologist, pe care le fac numai artistii “wannabe”, adica cei care isi doresc sa devina artisti chiar daca nu au talent de artist nici cat negru sub unghie. Catusi de putin! Vreau sa mentionez numai lucrarile lui Marc Adamus si este de ajuns. Mai sunt si alti artisti fotografi in afara de el, e adevarat, dar cred ca exemplul lui e cel mai elocvent. Si cu asta am incheiat, momentan, explicatia.

In al treilea rand, aud pe foarte multi ca imi spun “imi plac foarte mult cutare sau cutare fotografii de-ale tale, insa…..”, si dupa aceste puncte-puncte urmeaza intrebarea care face subiectul acestui articol. Atunci eu ii intreb: de ce va mai plac astfel de lucrari daca incheiati prin a pune asemenea intrebari? Scriu acestea datorita numarului mare de astfel de intrebari. Se pare ca oamenii nu au inteles ce inseamna toate acestea. Ghinionul nostru, in acest caz, este aparitia acestui “blestemat” program numit Photoshop pe care cu totii, mai mult sau mai putin, il huliti.

Cand fotografia se facea pe film astfel de intrebari nu prea existau. In cercurile fotografilor practicanti atat din tara, de la noi, cat si din afara, mai erau intrebari de genul acesta dar foarte rar apareau si mai ales din partea cunoscatorilor din domeniul fotografiei, dar nu din afara. Acum de cand cu Photoshop parca lumea a luat-o si mai razna in acest sens. Din ce in ce mai multi au inceput sa isi puna astfel de intrebare de parca in Photoshop se realizeaza, repet, numai fake-uri ale artistilor “wannabe”, care nu au nici in clin, nici in mânecã cu arta.

Rog dinnou pe toti acestia sa isi revizuiasca atitudinea si mai ales sa caute sa isi observe acel sentiment placut pe care il au atunci cand privesc o astfel de lucrare artistica! Sa se intrebe pe ei insisi, mai ales, de ce le place. Din pacate, cu mintea pusa in slujba a ceea ce nu-i apartine omorâm sentimentul pe care ni-l creaza frumosul.

Ar trebui, de asemenea, sa se faca diferenta clara intre o fotografie digitala editata prost, execrabil, chiar, si una editata asa cum trebuie. In arta fotografica, fotograful nu cauta sa exprime fidel realitatea, mai ales pentru ca aceasta nici nu este perceputa in aceasta lume. Daca ar fi sa discutam filozofic dar si stiintific, realitatea nu poate fi perceputa cu cele cinci simturi fizice. Toti insetatii de cunoastere sunt capabili sa inteleaga acest lucru. Ceea ce artistul fotograf realizeaza este o interpretare a momentelor traite si imortalizate, fotografiate. Astfel ca fotografia nu se termina atunci cand au apasat declansatorul aparatului, ci se termina in printarea acelei imagini prelucrate. Orice fotografie digitala se prelucreaza, dar absolut oricare, inclusiv cele care sunt facute cu aparate ultra-performante precum PhaseOne cu senzor de format mare cu 80 de megapixeli etc. Toate trebuiesc prelucrate!

Ceea ce in fotografie se numeste “a face totul corect din aparat” se refera la partea tehnica, la expunere, claritate, dar un pic si la partea artistica, la compozitie. Si incadrarea trebuie facuta asa cum isi doreste artistul fotograf. Restul se face din prelucrare, adica rafinarea imaginii, imbunatatirea contrastelor, culorilor (mai ales acolo unde apar nesatisfacatoare pentru artist), si claritatii s.a.m.d. Ar mai fi si altele dar nu intru in detalii. Voi face in curand niste tutoriale video despre cum imi prelucrez eu fotografiile in diferite cazuri.

In al patrulea rand, cand este vorba de fotografia digitala in alb-negru, sau monocroma, trebuie sa se inteleaga ca acestea se fac mai intai color din aparat, apoi se convertesc in alb-negru. Asa este cel mai indicat pentru artistul fotograf. Acest proces insusi inseamna editare in Photoshop, sa spunem, pentru ca acel peisaj pe care l-am privit, contemplat, nu a fost in alb-negru, evident, ci color, asa cum l-am perceput cu capacitatile ochilor mei. Deci, in “realitate” acesta nu aparea in monocrom, evident. Si atunci, care este intrebarea si care este raspunsul? Cum ne scarpinam in cap? :) Apoi, bineinteles, se prelucreaza ceea ce am spus deja: contrastele, claritatea etc.

In al cincilea rand, vreau sa mai mentionez faptul ca eu lucrez fotografiile in format RAW, necomprimate, pentru a le putea edita cel mai bine mai apoi. Daca le-as trage in .jpeg, as fi limitat in post-procesare si nu vreau asta. Vreau sa fiu cat mai liber sa fac ce imi doresc cu cadrele pe care le trag. Dar ceea ce vreau sa explic este faptul ca in formatul RAW, cadrele pe care le scot din aparat apar neprelucrate de nici un fel, precum negativele. Aceste negative digitale contin, totusi, multa informatie despre luminozitatea si culorile inregistrate de catre senzorul aparatului meu. Cu acestea lucrez si pe acestea le editez, pentru ca ceea ce iese din aparat este destul de “plat” sa spune asa. Doar in cazul in care fotografiez un apus sau un rasarit undeva in care culorile sunt absolut dementiale, supra-saturate si nu mai am nevoie sa le editez. Dar chiar si asa.. oricum trebuie sa ajustez un pic claritatea ca sa se poata vedea mai bine.

Cam atat despre acest subiect “arzator la ordinea zilei”. :D Daca aveti intrebari. nelamuriri, va rog sa le postati in comentariu sau intrebati-ma pe mail, facebook etc.

Numai bine! ;)