Curajul Visceral al “Greselii lui Darwin”

Last Updated on April 28, 2016 by Patrick

Lui Charles Darwin ii placea sa afirme ca organismele contin adesea ramasite reziduale provenind din etape anterioare de dezvoltare – asa-numitele resturi vestigiale – care nu mai sunt necesare. Apendicele umane de colon, o mica extensie, ca un vierme, a intestinului inferior, este de obicei citat ca si exemplu. Desi adesea este eliminat atunci cand se infecteaza, noi cercetari din Australia arata ca intr-adevar, apendicele are multe functii neapreciate, si, la fel ca in alte cazuri, Darwin s-a inselat.

La Institutul Walter si Eliza Hall pentru Cercetari Medicale din Melbourne, Gabrielle Belz si echipa sa au demonstrat ca, departe de a fi un obiect de aruncat, apendicele este de fapt o parte foarte importanta a sistemului imunitar al intestinului, oferind o protectie majora impotriva infectiilor intestinale. Cercetatorii de la Universitatea Duke au ajuns la concluzii similare acum cativa ani.

Subestimarea valorii totale a formelor naturale ramane, cu toate acestea, o practica obisnuita. In revista Atlantis Rising nr. 116, scriitorul stiintific Brendan D. Murphy a afirmat ca asa-numitul “ADN Rezidual”, cu usurinta respins la un moment dat de catre geneticieni, contine de fapt, asa cum cercetarile au demonstrat, ceea ce ar putea foarte bine sa fie unele dintre cele mai vitale coduri ale moleculei in legatura cu unele dintre cele mai misterioase functii ale corpului, cum ar fi constiinta.

Usurinta stiintei materialiste de a nu lua in considerare unele dintre cele mai valoroase daruri ale naturii dezvaluie mai multe despre punctele slabe ale stiintei lor decat orice deficiente percepute in structurile vietii insasi.

Sursa: Revista Atlantis Rising – nr. 117, Mai-Iunie 2016, pg. 12.