Casa Întunericului și Cavernele Secrete – legendara Sală a Arhivelor din Yucatan, aflată la Yaxchilan – Partea a II-a

Departe de aglomerația de la Palenque și de alte situri mayașe, ruinele din Yaxchilan se găsesc astăzi în aceleași condiții în care au fost descrise pentru prima dată de Maudslay și Maler la începutul secolului XX, la apogeul „Epocii de aur” a explorării.

Edgar Cayce

Conceptul unei săli a înregistrărilor străvechi, posibil „atlante”, care servește ca depozit de cunoștințe oculte, a fost popularizat pentru prima dată de celebrul clarvăzător american Edgar Cayce în anii 1930. În câteva dintre lecturile sale, el a vorbit despre îngroparea deliberată a arhivelor civilizației atlante în Yucatan sau în America Centrală.

Citiți prima parte aici.

Centrul ceremonial de la Yaxchilan este unul dintre cele mai mari situri mayașe din perioada clasică. (Foto: © Marco M. Vigato)

Oricare ar fi originea informațiilor lui Cayce, în scrierile mayașilor antici există într-adevăr referiri la un depozit ascuns de cunoștințe situat undeva de-a lungul râului Usumacinta. În secolul al XVII-lea, episcopul de atunci al Chiapasului, Francisco Nuñez de la Vega, a primit un manuscris misterios în limba tzeltală. Acest manuscris sau codex, acum pierdut, cunoscut sub numele de Probanza de Votan (Procesul lui Votan), spune povestea sosirii unei rase străine pe coasta Yucatanului dintr-un misterios regat insular din est. Liderul acestei rase era un semizeu sau profet numit Votan, din neamul Chanes sau „Șerpii”. Poate să fie oare similar cu Wotan al Scandinavilor?

O hieroglifă pentru a treia zi (Ak’b’al) din calendarul Maya tzolk’in, care, printre Tzeltal și alte grupuri din zona înaltă a Chiapasului, era cunoscută/identificată ca Votan.

Abbé Brasseur de Bourbourg

Acest Votan a fost considerat un mare legislator, un erou civilizator și cultural, care a întemeiat un mare imperiu al poporului tzeltal numit Xibalba. Potrivit primilor mayași, Abbé Brasseur de Bourbourg, acest imperiu antic acoperea cândva tot Mexicul și Guatemala și avea ca și capitală Palenque (în versiunea tzeltală a poveștii, orașul se numește Nachan, „Orașul șerpilor”). Mulți au văzut în aceste legende o variantă a cunoscutei povești a lui Quetzalcoatl și a lui Kukulkan, așa cum era cunoscut eroul de către mayașii azteci și yucateci. Despre Votan, ca și despre Quetzalcoatl, se spunea că ar fi venit dintr-un regat insular misterios, sau Aztlan, situat dincolo de mare, la est, cunoscut sub și numele de Valum Votan. Numele coloniei mexicane a acestui mare imperiu maritim a fost Valum Chivim, sau Mixtlan.

Lintelul 15, aflat în prezent în British Museum, care o reprezintă pe una dintre soțiile lui Bird Jaguar IV invocând Șarpele Viziunii într-un ritual de sângerare. Situl mayaș de la Yaxchilan, Mexic.

O „Casă a Întunericului” pe râul Usumacinta

Conform manuscrisului original aflat în posesia episcopului Nuñez de la Vega, regatul lui Nachan era una dintre cele patru monarhii tributare lui Valum Votan care împreună formau imperiul Xibalba sau Valum Chivim. Capitalelor celorlalte trei regate, același manuscris le atribuie numele de Tulan (Thula?), Mayapan și Chiquimala (lângă Copán). Sunt menționate diverse călătorii între Valum Votan și colonia sa Valum Chivim, fiecare sub conducerea unui Votan diferit. După ultima sa călătorie, se spune că Votan ar fi construit o „Casă a Întunericului” pe râul Huehuetan sau Usumacinta, unde a depozitat în camere subterane toate documentele sacre ale rasei sale, sub conducerea unor preoți și preotese sfinte.

Râul Usumacinta

Este demn de remarcat faptul că vechii regi din Palenque au susținut în mod similar o origine divină care datează din preistoria îndepărtată și de pe un tărâm misterios numit Matwiil, simbolizat de o pasăre cormoran.

Potrivit inscripțiilor hieroglifice, primul conducător divin din Palenque a fost zeul „G1 cel Bătrân” sau Muwaan Mat, care a urcat pe tron în anul 3.309 î.Hr. (cu două secole înainte de începutul actualei ere mondiale, în 3114 î.Hr., dată care coincide și cu începutul calendarului maya). O a doua dinastie divină a început în anul 2360 î.Hr. și a cuprins alți trei regi (cunoscuți sub numele de Zeul G1 cel Tânăr, Zeul G2 și Zeul G3). În onoarea patriei lor ancestrale, conducătorii din Palenque din perioada istorică se mândreau încă în titlurile lor cu cel de „Domn divin Matwiil”. Nu se știe nimic despre această patrie preistorică, dar este posibil ca un alt toponim enigmatic, Tokhtan (însemnând „Centrul Negurii”), care apare în mod similar în inscripțiile hieroglifice, să fie la fel de bine asociat cu ea.

Să fi fost Valum Votan același lucru cu misteriosul ținut Matwiil, până la care regii din Palenque au trasat începutul primelor lor dinastii divine? Dacă da, acest lucru ar adăuga și mai multă credibilitate relatării conținute în Probanza de Votan de după cucerire și, indirect, afirmațiilor lui Cayce privind o colonizare străină, posibil “atlantă”, a Yucatanului.

Acropola din Toniná este cea mai mare din lumea mayașă și a fost concepută pentru a simboliza muntele cosmic, incluzând un labirint de camere și pasaje scobite la baza sa, menite să simbolizeze întunecata lume subterană. (Foto: © Marco M. Vigato)

Printr-o turnură interesantă a evenimentelor, episcopul Nuñez de la Vega a mai afirmat că a descoperit într-adevăr locația „Casei Întunericului” descrisă în Probanza. Episcopului i s-a arătat o peșteră pe râul Huehuetan, unde ar fi găsit o serie de vase de ceramică inscripționate și manuscrise vechi. Toate aceste relicve a ordonat să fie arse în piața principală a orașului Huehuetan, cândva după 1690. Relatarea arderii documentelor este însă din multe puncte de vedere îndoielnică, deoarece manuscrisul Probanza de Votan descrie în mod clar „Casa Întunericului” ca fiind un spațiu construit în subteran (adică nu o peșteră naturală) și constând din mai multe camere subterane sub un „Templu”.

O vedere a intrării în labirintul antic mayaș din Toniná, la baza Acropolei, de unde se pot aprecia cele trei uși cu cornișe care dau acces la structură. (Foto: © Marco M. Vigato)

În plus, deși în document sunt menționate atât râurile Huehuetan, cât și Usumacinta, pare mult mai probabil ca acesta din urmă, mai degrabă decât primul, să fi fost locația acestui depozit antic, datorită proximității sale mai mari față de vechea capitală Nachan (Palenque). În plus, Usumacinta, cel mai mare râu navigabil din America Centrală, ar fi oferit cel mai ușor acces la interiorul provinciei Chiapas de la gura sa de vărsare în Golful Mexic, în apropiere de Laguna de Terminos.

Doar două situri mayașe antice majore sunt cunoscute de-a lungul râului Usumacinta: Piedras Negras, pe partea guatemaleză, și Yaxchilan, pe partea mexicană.

Yaxchilan este unul dintre cele mai îndepărtate situri mayașe, la granița dintre Mexic și Guatemala. Până în prezent, singurul acces la sit se face cu barca de-a lungul râului Usumacinta. Nu există drumuri care să ducă la Yaxchilan. (Foto: © Marco M. Vigato)

Dintre cele două, Yaxchilan pare să fi fost un sit mult mai important și posibil mai vechi. Caracteristicile labirintului din Yaxchilan se potrivesc cu cele ale vechiului depozit descris în manuscrisul Probanza de Votan ca fiind „un templu… cunoscut din cauza camerelor sale subterane precum ‘Casa Întunericului’. Nu se cunosc structuri similare din Piedras Negras sau din alte situri mayașe de-a lungul râului Usumacinta, și este chiar posibil ca celelalte ‘labirinturi’ din Chiapania și Yucateca să fi fost simple copii ale acestuia.

În plus, există dovezi ale unor pasaje blocate în nivelurile inferioare ale labirintului Yaxchilan, care ar putea duce la un sistem încă neexplorat de camere și tuneluri. Este, de asemenea, posibil ca acest labirint, ale cărui porțiuni cele mai adânci par să fi fost tunelate prin roca de bază mai degrabă decât construite din zidărie, să comunice cu un mare sistem de peșteri care trece pe sub o mare parte a orașului antic.

O peșteră secretă?

Un indiciu suplimentar cu privire la existența unor caverne imense sub Yaxchilan este oferit de un număr de stalactite și stalagmite sculptate, măsurând până la trei metri lungime, care au fost ridicate sub formă de stelae în fața unora dintre clădirile majore ale orașului antic.

Trei temple mari domină Marea Acropolă din Yaxchilan. O stalactită sculptată poate fi încă văzută în fața unuia dintre templele din imagine. (Foto: © Marco M. Vigato)

O vedere mai apropiată a templelor cu stalactite sculptate. (Foto: © Marco M. Vigato)

Teobert Maler

Celebrul arheolog Teobert Maler, comentând descoperirea în 1903 a unei astfel de stalactite sculptate în fața clădirii 33, a notat: „Am găsit coloane de stalactite similare în fața altor structuri… ceea ce mă face să presupun că trebuie să existe o peșteră extinsă de stalactite în apropiere de Yaxchilan din care anticii își procurau coloanele… Această peșteră, probabil ascunsă în lanțul muntos vecin, este în prezent complet necunoscută.” Pare foarte posibil ca, dacă o astfel de peșteră există în apropierea sau sub ruinele actuale ale Yaxchilanului, să fie cumva legată de nivelurile inferioare și încă neexplorate ale Labirintului.

Yaxchilan este unul dintre cele mai mari situri mayașe din perioada clasică. Centrul ceremonial conține sute de structuri, dintre care multe se află încă îngropate sub pădure. (Foto: © Marco M. Vigato)

În sfârșit, știm că în 1931, în același timp în care Cayce afirma într-una din lecturile sale (440-5) că pietrele aparținând Sălii Recordurilor din Yucatan „au fost acum… în ultimele luni, descoperite”, o expediție sponsorizată de Carnegie Institution din Washington D.C. și condusă de arheologul Sylvanus Morley a efectuat primele săpături sistematice la Yaxchilan.

Toate acestea fac din Yaxchilan unul dintre cei mai probabili candidați pentru a găzdui legendara Sală a Arhivelor din Yucatan.

Ruinele Yaxchilan, în adâncul pădurilor (Foto: © Marco M. Vigato)

Traducere si adaptare dupa ancient-origins.net.