Jeff Minick: Zeii falși care ne înrobesc

În Geneza 3:5, Șarpele o ispitește pe Eva să mănânce fructul oprit spunându-i: „Ochii vi se vor deschide și veți fi ca Dumnezeu”.

Asta ar trebui să ne sune cunoscut. O mulțime de oameni din ziua de azi par să creadă că sunt dumnezei.

Din China până în Rusia, din Canada până în Statele Unite, elitele și-au asumat puteri divine asupra celorlalți, pretinzând că știu ce este mai bine pentru omenire și instituind legi și reglementări menite să impună aceste cunoștințe. Aliați cu ei sunt cabalele celor mai bogați indivizi din lume, care își alimentează resursele vaste cu cauze precum schimbările climatice și controlul populației, convinși că dețin înțelepciunea necesară pentru a crea un rai pe pământ, atâta timp cât noi ceilalți ne ținem gura și facem ce ni se spune.

Poate că grecii și romanii antici aveau un batalion de zei și semizei, dar magnații noștri cerești, politicienii noștri omniscienți și celebritățile noastre de inspirație divină alcătuiesc un panteon nelimitat de ființe supreme care cred că pot controla clima lumii, elimina un virus și crea bogăție prin tipărirea de bani.

Muncitorul din construcții care stă la micuța masă de bucătărie din rulota sa știe că trebuie să-și bugeteze salariul pentru a supraviețui, dar zeitățile care stau la Washington D.C. râd de prudența sa și îi aruncă taxele în vânt.

Casierița care crede că poate face diferența între un bărbat și o femeie este batjocorită de zeii din turnul de fildeș pentru ignoranța ei.

Aceiași zei postmoderni își bat joc de medicii care se opun avorturilor tardive, îi anulează pe podcasterii care se opun narațiunii lor și râd de „țăranii” care pot vedea prin înșelăciunile lor.

Între timp, un alt set de zei, invizibili, dar la fel de reali ca lutul și fierul, așteaptă în culisele dramei noastre moderne și își vor face în cele din urmă apariția pe scenă. Aceștia sunt „Zeii titlurilor de carte” ai lui Rudyard Kipling. Ei sunt zeii consecințelor.

În poemul lui Kipling, „copybook headings” se referă la maximele care apăreau cândva în partea de sus a paginilor caietelor folosite de școlarii din Marea Britanie în urmă cu peste un secol. Tinerii transcriau aceste proverbe pentru a-și exersa caligrafia, absorbind în același timp adevăruri străvechi.

Adevărurile pe care le copiau nu îmbătrânesc niciodată. În poemul lui Kipling, acestea includ proverbe precum „Rămâi cu diavolul pe care îl cunoști”, „Salariul păcatului este moartea” și „Dacă nu muncești, mori”.

În opoziție cu aceste adevăruri sunt zeii pieței. În circumstanțele noastre actuale, aceștia ar include Big Pharma și Big Tech, birocrați precum Dr. Fauci, plutocrați precum Bill Gates și toate celelalte elite însetate de putere. Pentru moment, ei par să țină oamenii de beregata, dar mai devreme sau mai târziu își vor face apariția zeii titlurilor de carte:

Atunci zeii pieței s-au prăbușit, iar vrăjitorii lor cu vorbă lină s-au retras
Și inimile celor mai răi au fost umilite și au început să creadă că este adevărat
Că nu totul este aurul care strălucește, iar doi și doi fac patru
Iar zeii titlurilor de carte au venit șchiopătând să explice încă o dată.

Acești zei, bănuiesc eu, șchiopătează spre noi chiar acum și mă tem că își vor transmite mesajul bine și dur. Suntem pe cale să suferim din cauza greșelilor și înșelăciunilor „vrăjitorilor noștri cu limba fină” care se cred zei.

Dar iată vestea bună. Zeii de la Copybook Headings vin cu darul adevărului și al realității, iar acest adevăr ne va elibera de aroganța și minciunile zeilor falși care caută să ne facă sclavi.

– Jeff Minick locuiește în Front Royal, Virginia, și poate fi găsit online la jeffminick.com. Este autorul a două romane, Amanda Bell și Dust on Their Wings, și a două lucrări de non-ficțiune, Learning as I Go și Movies Make the Man.

Traducere și adaptare după intellectualtakeout.org.