„Viktor Schauberger – Sa intelegem si sa copiem Natura” este un documentar excelent despre apa, natura si oameni. O viziune total opusa curentului stiintific oficial. Ne arata cat de ignoranti suntem in fata maretiei si diversitatii naturii si cat rau facem naturii si noua insine prin actiunile noastre nechibzuite, in special prin defrisari.

Viktor Schauberger, magicianul apei, creatorul unei altfel de stiinte, inventatorul motorului cu implozie

Despre oameni uluitori precum metafizicianul Viktor Schauberger – inventatorul ridiculizat, rapit de nazisti, apoi ademenit de americani – se vorbeste foarte putin. Pesemne din cauza limitarilor stiintei moderne. Schauberger este cel care a intuit existenta unei altfel de stiinte si a multor dispozitive, fiind si cel care a descoperit motorul cu implozie.

Un cer brazdat de vehicule silentioase miscandu-se cu viteze ametitoare, ape cristaline, plante crescand armonios fara urma de chimicale folosind doar unelte de o anumita geometrie, obiecte transportate doar prin forta apei. Sunt doar imagini dintr-un tablou al unei alte cai, imaginate de un om mai intelept, alaturi de tehnologii vii, in mijlocul unei naturi lucrand in toata splendoarea ei.

A existat un austriac care a stiut sa o asculte, care a inteles ca natura are o intelepciune superioara si ale carui geniale inventii pot fi considerate o cale de dezvoltare pe o astfel de linie. Este vorba de Viktor Schauberger, nascut in 1885 in Holzschlag, Austria Superioara. Despre aspiratiile sale timpurii, Viktor spune: „Inca din anii cei mai fragezi ai copilariei, dorinta mea era sa devin padurar, la fel cum a fost bunicul, strabunicul si tatal meu”.

Nu a urmat instruirea academica moderna. Intre anii 1920 – 1924 a fost supraveghetor pe domeniul de vanatoare al printului Adolf Schaumburg-Lippe, timp in care a avut ocazia sa observe cum functioneaza natura si cum apar cresterea, miscarea si viata.

Lui Schauberger ii devenise foarte clar ca tehnologia dezvoltata de om mergea impotriva cursului naturii si de aceea la un moment dat s-a intrebat: „O astfel de tehnologie, care duce la deranjamente atat de grave in natura si care functioneaza cu efecte atat de nocive, nu este ea oare una falsa?”.

O parte din idei le-a expus in cartea sa „Munca noastra lipsita de sens”. Aceasta lucrare nu se citeste usor si nu poate fi inteleasa usor. Ideile de aici aduc oarecum cu filozofia misticilor, iar o prima impresie este aceea ca ne aflam in fata unei alte stiinte, diferita de cea pe care o cunoastem la ora actuala. Sunt prezente altfel de elemente, pe care stiinta conventionala nu le ia nici pe departe in calcul, cum ar fi apa vie, apa moarta si viata.

Schauberger vorbeste despre un circuit al naturii perturbat: „Omul, care reprezinta doar o scanteie, un microorganism in marea viata a naturii, a dezvoltat sub impulsul succeselor aparente si de scurta durata o astfel de activitate care incepe sa deranjeze marea viata ca ansamblu si care pare sa-i pregateasca productiei calitative a macroorganismului nostru numit Pamant un sfarsit”.

Citand din aceeasi lucrare: „Aceasta lege care guverneaza in natura, unica din punct de vedere al uniformitatii si marimii, care se arata in fiecare creatura vie si in fiecare organism, este Legea Circuitului Perpetuu, legat in fiecare organism de o anumita perioada si de o anumita viteza. Daca acest circuit … printr-o oarecare forta este accelerat, incetinit sau chiar oprit din tempo-ul sau, atunci el nu mai poate servi scopului sau legic, caruia ii este supus impreuna cu tot ceea ce este creat in natura. Organismul astfel afectat ramane in urma, iese din directia marelui curent, iar toate organismele care sunt inlantuite de el prin mentinere si distrugere vor muri, iar in cele din urma va fi distrusa chiar si acea mana care a intervenit fara sens si careia i se datoreaza deranjamentul.

Ceea ce produce acest efect este ratiunea noastra si tehnica fara suflet creata de aceasta, dar si cultura noastra tehnica lipsita de legi, care bulverseaza sensurile si care reprezinta, de asemenea, cauza perturbarii circuitului apei si al ‘sangelui’ pamantului.

Daca tot ceea ce a fost creat de aceasta civilizatie anorganica se indreapta spre pieire in tempo-ul dezvoltarii sale, atunci acest declin nu este doar o criza trecatoare, ci prabusirea naturala a unui edificiu cultural construit pe inaltimi ametitoare dar fara fundament. Iar cu aceasta ocazie sunt trase in jos si elementele culturii autentice”.

In universul lui Schauberger, apa este elementul central. A denumit-o „sangele pamantului”. El a descoperit un principiu: exista un tip de miscare ce sustine viata si care se exprima in formele de curgere ale apei, in vartejurile, valurile si sinusoidele ei. Aceasta este o miscare in linie cu natura. La polul opus exista un alt tip de miscare ce slabeste viata. Se regaseste in motoarele cu ardere interna, turbine, elice etc. Acestea produc miscari contrare naturii.

Cat despre natura apei, Schauberger o descrie in continuare astfel: „Purtatorul circuitului care mentine intreaga viata este apa. In fiecare strop de apa locuieste o divinitate, careia ii slujim noi toti, acolo locuieste viata, sufletul ‘primei’ substante, anume apa. Transformarile ei si malurile sunt capilarele ce ne conduc si in care isi desfasoara ea circuitul. Fiecare curs de apa, care consta in vointa si rezistenta, inseamna munca constructiva si el ne avertizeaza sa avem grija de vasele de sange, primele si cele mai importante forme anatomice in care pulseaza acel produs al unei puteri bipolare, anume viata.

Fiecare puls este o artera a acestei vieti care isi construieste cursurile si podurile, pentru a distribui in mod rational viata care se naste in Pamant si pentru a o duce spre inaltimi, acolo unde ea poate deveni luminoasa, frumoasa si libera. Noi, oamenii, cei care ne aflam pe cea mai inalta treapta a acestui edificiu, si care depasind totul, suntem binecuvantati cu intelegere si ratiune, facem cel mai prostesc fapt imaginabil, dandu-ne permanent silinta sa regularizam aceste cursuri de apa incepand dinspre mal, deci sa le influentam mecanic, in loc sa luam in considerare apa ca pe o fiinta”.

O intrebare pe care Schauberger si-a pus-o mereu era de ce izvoarele pornesc de pe munte? Conform teoriei gravitatiei, apa ar fi normal sa porneasca dintr-un punct aflat mult mai jos, unde se creeaza o acumulare. L-a fascinat, de asemenea, fenomenul pastravului care ramane nemiscat in curentul puternic al paraului de munte, iar hrana pur si simplu ii ajunge in gura fara efort. A observat ca daca il sperii, pastravul porneste cu viteza mare, dar in sensul contrar curentului. S-a intrebat ce forta il propulseaza de fapt.

Metafizicianul a postulat existenta unei forte contrare gravitatiei, anume levitatia. Mai mult, a recunoscut existenta acestei forte pretutindeni: la apa, plante, oameni, animale. Ea permite apei sa urce si sa intretina viata. Viktor vedea levitatia ca pe o forta in forma de spirala, o forta de absorbtie. Iar forta opusa, cea care slabeste viata, este o forta de inertie, una in linie dreapta, dar pe de alta parte, aceasta forta ajuta la descompunerea materiei moarte.

„In natura, apa curge de-a lungul unor forme serpuite, sinuoase. Astfel de traiectorii sunt cele corecte, ele permitand apei sa se incarce cu energie si sa se improspateze. Daca este constransa sa curga in linii drepte, atunci ea isi pierde forta portanta, iar in cele din urma devine apa moarta”.

Schauberger considera Pamantul ca pe o fiinta, apa fiind sangele lui. (Ca o paranteza, in metafizica lui Schauberger, carbunele este un alt element vital al Pamantului, care este necesar sa ramana acolo unde este)

Religia Chinei interzicea patrunderea in pamant. Schauberger vedea viata lunga a culturii chineze in faptul ca acestia nu se atinsesera pana la acea data de sfera carbunelui.

„La fel cum sangele curata trupul si il hraneste, apa poarta forta vitala a Pamantului. Apa care intra in pamant este supusa aici unui proces de purificare, iar izvoarele, o stim cu totii, poarta cea mai sanatoasa apa. Cu fiecare piatra pe care o intalneste, apa genereaza turbulente. Curbele pe care le parcurge impreuna cu umbra pe care i-o ofera vegetatia, toti acesti factori ii imbunatatesc calitatea. La temperatura de 40º C, apa se misca cel mai repede si manifesta puterea portanta maxima. In mod natural, ea aduce la mal resturile si materia uzata, care intra intr-un nou circuit al descompunerii”.

Firul rosu care traverseaza intreaga opera a lui Viktor

Schauberger – un magician al apei, o legenda a apei, fie ca este vorba de teoriile sau de inventiile sale, este respectul fata de natura, fata de om si fata de creatie.

Inventii, realizari

Pe langa consideratiile sale metafizice profunde, Schauberger a imaginat mereu dispozitive dintre cele mai variate, care lucrau toate in linie cu miscarile naturii.

Biotehnica dezvoltata de Schauberger merge in sens contrar tehnologiei actuale: in loc de gaze poluante, ea produce apa pura si aer proaspat, in loc sa arda combustibili super-calorici cum ar fi petrolul, lemnul sau carbunele, ea produce substante organice care improspateaza mediul si imbunatatesc calitatea vegetatiei.

Miscarea tot mai accelerata de rezistenta din partea mediului este inlocuita de un proces de crestere. Dupa parerea lui Schauberger, „culturile preistorice stiau sa produca recolte fabuloase cu eforturi minime, sa construiasca piramide si temple uriase si sa dea nastere la stari paradisiace. Dar din pacate acea stiinta s-a pierdut”.

Cu ceea ce a inteles despre miscarea apei, Schauberger a conceput in tinerete o instalatie de transport a bustenilor, un topogan care cobora din varful muntelui. In mod normal astfel de topogane ar fi construite in linie dreapta, din motive economice. Dar Schauberger a dispus aceste jgheaburi paralel cu albia paraurilor de munte. Contrar opiniei specialistilor, care spuneau ca asa ceva nu poate functiona, punerea in practica a demonstrat pe deplin ca Schauberger avea dreptate.

Topoganele aveau sectiunea sub forma de ou, erau dispuse in forme sinusoidale si din loc in loc erau prevazute cu „aripioare”, care mentineau turbioanele. In plus, la fiecare cateva sute de metri era adaugata apa rece si proaspata. Toate acestea au avut ca efect nasterea unui vartej chiar in mijlocul topoganului, o forta de absorbtie care „aspira” bustenii, mentinandu-i pe mijlocul jgheabului si in acelasi timp tragandu-i in jos. Astfel, bustenii nu atingeau peretii jgheabului si in plus erau transportati cu o viteza foarte mare. Mai interesant este faptul ca astfel puteau fi transportati chiar si bustenii a caror greutate o depasea pe cea a apei.

Schauberger vorbeste despre doua principii opuse existente in natura: principiul presiunii asociat cu explozia si principiul destinderii, asociat imploziei. Presiunea duce la distrugere, explozie, disolutie, pe cand implozia are efecte opuse: contractie, constructie, favorizand dezvoltarea vietii. Implozia creste densitatea, structureaza si in acelasi timp raceste mediul. In baza unor astfel de consideratii, el concepe modelul motorului cu implozie.

Schauberger a observat ca principiul binecunoscut al motoarelor bazate pe explozie nu este potrivit cerintelor naturii. Explozia din camerele de ardere a motoarelor, a carei forta este folosita pentru a pune in miscare vehiculul, genereaza caldura, care se transmite in mediu, rezultatul fiind incalzirea acestuia, cu binecunoscutele efecte daunatoare. Motorul bazat pe implozie face in asa fel incat vehiculul se deplaseaza fiind absorbit de mediu. In plus, el raceste mediul.

Un dispozitiv interesant creat de marele inventator este o conducta cu o anumita geometrie, in interiorul careia sunt create doua curgeri distincte: una de natura centrifuga orientata spre peretii tubului, iar alta de natura centripeta concentrata pe mijlocul tubului. Carbonul se aduna catre pereti, urmand miscarea centrifuga, pe cand oxigenul se concentreaza pe mijloc, urmand miscarea centripeta, care va fi deosebit de intensa, odata cu cresterea densitatii sale si scaderea temperaturii. Apare o interactiune intre cei doi curenti, cu modificari in structura substantelor implicate in acest proces. Rezultatul final este un vortex foarte puternic, care absoarbe sau, cu alte cuvinte, trage in sus intregul dispozitiv. Drept urmare acesta se va ridica, absorbit de o forta foarte puternica. Astfel lucreaza principiul imploziei. In partea de jos a tubului se obtine o masa de materie racita, curata, nedaunatoare pentru mediu.

Din nefericire, Hitler a aflat de Schauberger. In 1934 a avut loc o intalnire intre cei doi, dar Schauberger a refuzat categoric colaborarea cu cel de-al Treilea Reich. In aceasta perioada el lucra la motorul cu implozie, numit repulsor, iar obiectul zburator construit pe aceste baze purta numele de repulsina.

Este arestat de nazisti si sub amenintare cu moartea este fortat sa lucreze la acest proiect pentru armata germana. In ce masura a finalizat lucrarea nu se stie prea clar. Singurele marturii sunt de la pilotii americani, care au vazut pe cerul Germaniei astfel de obiecte de zbor neconventionale. In acea perioada a lucrat de asemenea la un alt proiect, anume la submarinul biologic, despre care insa nu s-a vorbit prea mult.

La sfarsitul razboiului, o mare parte din patentele sale au cazut in mainile americanilor si ale rusilor care erau, bineinteles, foarte interesati de aceste proiecte.

In perioada urmatoare, Viktor s-a ocupat de dezvoltarea unor unelte din cupru pentru agricultura. Observase ca uneltele din fier au efecte nocive asupra culturilor si ca inlocuirea lor cu unele din cupru ar fi foarte benefica. Este vorba de cantitatile minuscule din cele doua elemente, pe care le lasa cele doua tipuri diferite de unelte la prelucrarea pamantului, dar care au efecte diametral opuse. A conceput, de asemenea, diferite tipuri de unelte agricole din cupru, cu anumite geometrii.

In ultimii ani ai vietii a fost invitat sa lucreze in Statele Unite in proiectul repulsinei. Dar acolo a constatat ca munca sa era orientata in scopuri contrare constiintei sale. A primit dreptul de a parasi tara de peste ocean doar cu conditia de a ceda tot ceea ce lucrase si de a nu mai lucra niciodata in domeniul imploziei.

S-a intors in cele din urma in Austria, unde nu a mai trait decat cinci zile. Repeta mereu: „Mi-au luat totul. Nu ma mai am nici macar pe mine insumi!”.

Schauberger a plecat demult dintre noi, iar ideile si inovatiile sale au ramas pe undeva, acoperite de praful uitarii. Firul rosu care traverseaza intreaga opera a lui Viktor Schauberger – un magician al apei, o legenda a apei, fie ca este vorba de teoriile sau de inventiile sale, este respectul fata de natura, fata de om si fata de Creatie.

Asemenea multor altor oameni ilustri, care au indraznit sa sparga sabloanele gandirii conventionale si care au demonstrat ca exista un alt fel de stiinta, una bazata pe moralitate, Schauberger a intalnit nu numai urechi surde si oameni care l-au ridiculizat sau folosit. S-a confruntat cu monstri vazuti si nevazuti si cu tot felul de persecutii. Toate acestea, insa, nu l-au ingenunchiat, pentru ca Schauberger apartinea de fapt viitorului.

Cei care doresc sa aprofundeze studiul despre viata, opera si inventiile acestui inventator genial, exista carti traduse in limba romana precum: „Vrajitorul Apei”, „Natura ca profesor”, „Pamantul Fertil”, „Inteligenta si dinamica energiei”.

Recent Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
geometrie sacra urbanateoria relativitatii generale, teoria relativitatii, einstein