Un pic de mila – 101 povestiri zen
Pe vremuri, traia in China o batrina care, de peste douazeci de ani, intretinea un calugar. Ii construise un chiosc in care medita, si-i trimitea de mincare. Intr-o zi se intreba daca, dupa atatia ani, calugarul facuse vreun progres. Ca sa-si dea seama, se folosi de o servitoare tinara, plina de nuri.
– Du-te si ia-l in brate, o sfatui batrina.
Fata se duse la calugar si incepu sa-l mangaie, fara nici un tel de retinere, intrebindu-l ce-si dorea sa faca impreuna.
– Un copac batrin care creste pe o stanca rece, in miezul iernii, suspina calugarul, nu mai are nici un pic de caldura, nicaieri…
Fata se duse si-i povesti totul stapinei.
– Cand ma gandesc ca I-am intretinut pe individul asta douazeci de ani! exclama, indignata, batrina. N-a aratat nici un pic de intelegere pentru nevoille tale.. nici un fel de cornpasiune pentru suferinta ta! Nu-i ceream sa raspunda pasiunii tale, dar putea macar sa dea dovada de un pic de mila!
Si se duse, indignata, si-l izgoni pe calugar.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!