Transumanismul: Salvatorul umanitatii sau o profetie falsa?

Last Updated on January 16, 2023 by Patrick

Sustinatorii transumanismului fac promisiuni mari, cum ar fi un viitor in care ne vom incarca mintile intr-un supercomputer. Dar exista un defect fatal in acest argument: reductionismul.

Intr-o clipita pe scara timpului evolutiv, oamenii au coborat din copaci, au schimbat peisajul acestei planete ca nici o alta specie pana atunci si si-au lasat amprenta in spatiu, conform teoriilor evolutioniste de tip determinist. In fiecare etapa a evolutiei oamenilor moderni, ne-am straduit sa ne eliberam de limitele impuse de biologie. O parte importanta a calatoriei umane a fost dezvoltarea de noi tehnologii, un fenomen care a crescut exponential in ultimul secol.

Transumanismul in prezent si in viitor

Transumanismul este o paradigma intelectuala si tehnologica care se considera ca urmareste sa valorifice acest progres pentru a imbunatati si mai mult conditia umana. Acesta cultiva convingerea ca, prin eliberarea corpului si a mintii umane de limitarile lor biologice, omenirea va transcende intr-un viitor fara constrangeri legate de moarte.

Cum arata transumanismul? Sustinatorii sai promit o lume in care progresele care prelungesc durata de viata ne permit sa traim mai mult. Transumanismul va impinge cercetarea catre tratamente anti-imbatranire care ne vor permite sa ramanem sanatosi pentru o mai mare parte din viata noastra mai lunga. Protezele controlate de minte vor oferi persoanelor cu handicap posibilitatea de a-si recapata controlul asupra membrelor. 

Intr-adevar, multe dintre aceste lucruri se intampla deja. De exemplu, implanturile cohleare restabilesc simtul auzului, iar stimulatoarele cardiace pot adauga zeci de ani la durata de viata a pacientilor. Recent, chirurgii de la Centrul Medical al Universitatii din Maryland au transplantat o inima de porc intr-un pacient. Prin intermediul ingineriei genetice, oamenii de stiinta au subjugat raspunsurile imune care, altfel, ar fi facut ca organismul pacientului sa respinga organul. (Din nefericire, acesta a murit ulterior.) In viitor, sustin transhumanistii, am putea fi capabili sa ne regeneram organele, inclusiv inimile si creierele, astfel incat acestea sa nu imbatraneasca niciodata.

Dar sustinatorii transumanismului merg adesea mult dincolo de aceste descoperiri. Multi membri ai acestei miscari sugereaza ca o „singularitate” este rezultatul inevitabil al progresului tehnologic exponential. Intr-un astfel de viitor, sustin ei, ar fi posibil ca oamenii sa isi incarce mintea intr-un computer si sa traiasca pentru totdeauna in domeniul digital. Unii se inscriu acum pentru a fi inghetati pana cand va veni un moment in care vor putea fi reinviati.

Asadar, pe de o parte, avem tehnologii care prelungesc si imbunatatesc calitatea vietii noastre. Dar, pe de alta parte, ni se promite un viitor tehno-optimist in care oamenii sunt nemuritori. Istoria este plina de escroci care promit elixirul vietii. Este transumanismul diferit? Este transumanismul salvatorul umanitatii – sau o profetie falsa?

Este imbatranirea doar o boala?

In Harry Potter si metodele rationalitatii, un roman de fictiune fantastica de Eliezer Yodkowsky, profesorul Quirrell ii povesteste lui Harry despre un viitor indepartat in care omenirea va migra dintr-un sistem solar in altul. El spune ca oamenii de atunci „nu le vor spune copiilor despre istoria Pamantului Antic pana cand nu vor fi destul de batrani pentru a o suporta; iar cand vor afla, vor plange sa auda ca un astfel de lucru ca Moartea a existat vreodata!”.

Eliezer Yudkowsky

Moartea, intr-adevar, este cea mai profunda dintre limitarile pe care ni le impune biologia. Desi nemurirea este mai mult fictiune decat realitate in acest moment, imbunatatiri radicale ale longevitatii sunt deja in curs de realizare. 

In ultimele cateva decenii, dezvoltarea tehnologiilor „omice” a facut posibila intelegerea modului in care genele contribuie la fenotipuri. Cercetarile efectuate pe diferite organisme model au aratat ca mai multe gene implicate in rezistenta la stres, lungimea telomerilor (capetele cromozomilor care se scurteaza odata cu imbatranirea) si diviziunea celulara sunt legate de procesul de imbatranire. In ultimii ani, companiile care se ocupa de longevitate au inceput sa exploreze mecanismele de actiune ale acestora pentru a dezvolta medicamente impotriva imbatranirii.

Intr-adevar, unele dintre aceste cercetari se arata promitatoare. Dar ipoteza de baza este ca imbatranirea este pur si simplu o boala ca oricare alta care poate fi vindecata. Este adevarat?

O limitare importanta de care trebuie sa tinem cont este faptul ca o mare parte din aceste cercetari sunt efectuate pe soareci. Asta este bine, dar, spre deosebire de soarecii din laboratoare, oamenii nu traiesc in spatii foarte protejate, un lux care este, fara indoiala, un factor major in cresterea duratei de viata. De asemenea, fiziologia soarecilor si cea a oamenilor sunt prea diferite pentru a sustine ca orice efect observat la primii se va vedea si la cei din urma. Transpunerea slaba de la soareci la oameni ramane o provocare pentru aproape toate medicamentele anti-imbatranire aflate in curs de dezvoltare, precum si pentru cercetarea biomedicala in general.

Shinya Yamanaka

Cercetatorii in domeniul longevitatii vad adesea imbatranirea ca pe o boala care poate fi vindecata. Leacurile ipotezate implica adesea restabilirea vitalitatii prin inversarea ceasului biologic. Tehnologiile de medicina regenerativa genereaza mult interes, in special in urma activitatii lui Shinya Yamanaka, care a reusit sa induca celulele specializate sa se transforme din nou in celule stem prin introducerea catorva factori de transcriptie, molecule care regleaza expresia genelor.

Cu toate acestea, si acest domeniu este insa plin de studii exagerate. Telomerii sunt ceasuri de imbatranire nesigure, iar gasirea unui remediu pentru imbatranire este complicata daca aceasta nu poate fi masurata cu exactitate. La urma urmei, medicamentele anti-imbatranire sunt testate in functie de capacitatea lor de a incetini aceste ceasuri de imbatranire. De asemenea, cercetarile privind capacitatea celulelor stem de a ne intineri organismul sunt evaluate in functie de cat de bine deruleaza ceasul biologic. Dar, daca aceste ceasuri nu sunt adevarati indicatori ai varstei biologice, atunci studiile bazate pe ele nu produc informatii fiabile. Mai rau, terapiile cu celule stem nedovedite pot duce la efecte secundare grave, inclusiv orbire si cancere. Un tratament cu celule stem ratat al unei femei a dus la cresterea unor fragmente osoase in jurul ochiului ei.

Ingineria umana

Tehnica CRISPR, castigatoare a Premiului Nobel, care permite cercetatorilor sa faca modificari precise in genom, este incredibil de puternica. Fara indoiala, aceasta va face ca cercetarea stiintifica sa fie mai rapida si va duce la descoperiri care vor schimba lumea. Anul trecut, tehnologia a fost folosita pentru a vindeca un pacient de anemie seceratoare, o boala de sange ereditara care era pana atunci incurabila.

Cu toate acestea, bolile care sunt cauzate de o singura gena, cum ar fi anemia celulelor seceratoare, sunt incredibil de rare. De exemplu, bolile cardiovasculare, care constituie principala cauza de deces la nivel mondial, sunt determinate de o interactiune complexa a mai multor factori genetici si de mediu. Cel mai probabil, ingineria genetica nu va fi capabila sa vindece boli cu etiologii complexe. Din acelasi motiv, acesta este motivul pentru care conceptul de „bebelusi de design” – cu trasaturi preselectate, cum ar fi abilitatile atletice si inteligenta ridicata – sunt in mare parte o fantezie. Multe dintre caracteristicile care ne intereseaza sunt controlate de sute, daca nu mii, de gene.

De asemenea, este putin probabil ca ingineria genetica sa fie folosita pentru a vindeca bebelusii de diverse boli sau afectiuni inainte de a se naste. Daca obiectivul este de a evita defectele congenitale, screening-ul preimplantare si selectia embrionara pot realiza acest lucru fara a fi nevoie de manipulare genetica.

Traind in Cloud

Asigurarea supravietuirii pe termen nelimitat a corpului nostru prin regenerare nu este singura cale spre nemurire. Asa cum multi entuziasti ai SF-ului vor garanta, intr-o zi, am putea sa ne incarcam mintile in vaste supercomputere. Si, la fel ca multe alte tehnologii promovate de transhumanisti, exista progrese reale in ceea ce priveste interfetele creier-computer. De exemplu, unii pacienti aflati in stare vegetativa pot acum sa comunice datorita progreselor in neurostiinte. Astfel, transumanistii considera ca incarcarea mintii noastre este punctul culminant al unei tendinte deja in curs de desfasurare. Dar acest argument este dominat mai degraba de exagerari decat de stiinta.

O etapa majora si necesara pe calea spre replicarea creierului uman in silico este intelegerea modului in care functioneaza creierul. Intr-adevar, nu putem construi o entitate constienta de la zero daca nu stim cum isi are originea constiinta. In prezent, nu stim – si abia daca o putem defini. Dupa cum vor recunoaste majoritatea neurostiintelor (dar poate putini ingineri de inteligenta artificiala), stim uimitor de putin despre cum functioneaza creierul uman. Acesta este inca in mare parte o cutie neagra.

De ce? Creierul uman are 1.000 de trilioane de conexiuni intre neuroni. Reproducerea corecta a unui creier – cu alte cuvinte, a dumneavoastra – ar necesita reproducerea exacta a acestor conexiuni si a informatiilor pe care le contin. (Modul in care creierul stocheaza de fapt informatiile este inca un alt lucru de baza pe care nu il intelegem). Cantitatea de informatii necesara pentru a reproduce un creier este aproximativ echivalenta cu dimensiunea internetului (in orice caz, versiunea din 2016 a internetului). Iar puterea de calcul necesara pentru a opera un singur „creier” computerizat in timp real este de neimaginat in acest moment.

Chiar daca am avea puterea de calcul necesara, oamenii de stiinta nu au nici o idee despre modul in care structura si functia creierului se traduc in experienta subiectiva sau obiectiva, constienta. Senzatia de a manca ciocolata nu este ceva ce putem reproduce. In plus, intreaga notiune conform careia creierul sau constiinta pot fi „incarcate” este indoielnica. Ea provine in mare parte din convingerea ca creierul nostru este ca un computer. Totusi, aceasta comparatie nu este corecta. Creierul ca un computer este doar o metafora utila care compara complexitatea creierului cu cea a celei mai sofisticate inventii a umanitatii; nu este corecta din punct de vedere biologic. Creierul nu functioneaza ca un computer.

Reductionismul: Un defect fatal in transumanism?

In cele din urma, toate aceste obiectii la adresa transumanismului isi au radacinile intr-o critica a reductionismului. Sistemele biologice nu pot fi reduse la interactiunile dintre celule si gene. Sistemele celulare nu pot fi reduse la interactiunile dintre substantele chimice. Sistemele chimice nu pot fi reduse la interactiunile dintre atomi. Iar mecanica cuantica ne arata ca nici macar atomii nu pot fi redusi la simple interactiuni intre protoni si electroni. Dar transumanii par sa creada ca acesta este modul in care functioneaza Universul, o viziune care este din ce in ce mai mult in dezacord cu stiinta secolului XXI, care este holistica si orientata spre sisteme.

Adam Frank

In prezent, stim ca multe fenomene sunt de natura emergenta. Aceasta inseamna ca proprietatile lor apar ca o consecinta a interactiunilor dintre partile lor. De exemplu, legea biologica a selectiei naturale nu este rezultatul direct al legilor fizicii. In schimb, ea apare in urma interactiunilor dintre nenumarate organisme. Simpla cunoastere a modului in care protonii si electronii interactioneaza nu ofera nici o perspectiva asupra fenomenului emergent al evolutiei biologice. In mod similar, imitarea interactiunilor unui cvadrilion de neuroni intr-un computer aproape sigur nu ne va permite sa reproducem fenomenul emergent al mintii. Dupa cum scrie Susan Lewis in cartea sa Posthuman Bliss? The Failed Promise of Transhumanism, „Viabilitatea visului transumanistului depinde de o compartimentare a mintii si a creierului pe care descoperirile stiintifice o inlocuiesc din ce in ce mai mult”.

Intr-un eseu despre emergenta, editorialistul de la 13.8, Adam Frank, a scris:

Daca cunosti entitatile fundamentale si legile lor, poti, in principiu, sa prezici tot ceea ce se va intampla sau se poate intampla. Toata istoria viitoare, toata evolutia, este doar o rearanjare a acelor electroni si quarcuri. In viziunea reductionista, tu, cainele tau, dragostea ta pentru cainele tau si dragostea pe care cainele o simte pentru tine nu sunt altceva decat aranjamente si rearanjari de atomi. Sfarsit de poveste.

Evident, nimeni nu crede cu adevarat asta. Si totusi, acest gen de lucruri trebuie sa fie adevarat pentru ca cele mai mari promisiuni ale transumanismului sa functioneze. Problema este ca nu este adevarat.

Prin urmare, in loc sa se concentreze asupra unui viitor indepartat in care SF-ul devine cumva realitate, transumanii ar trebui sa-si redirectioneze energia catre imbunatatirea conditiei umane de astazi. Multe dintre tehnologiile pe care transhumanistii isi bazeaza aspiratiile pot face o diferenta reala aici si acum.

Traducere si adaptare dupa bigthink.com.