Top 10 aspecte uimitoare despre Imperiul Roman de Rasarit (Bizantin)

Imperiul Roman de Rasarit, mai cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin, a fost un imperiu vorbitor de limba greaca, in mare parte, cel mai durabil din istoria omenirii.

Am compilat 10 dintre cele mai interesante aspecte despre Imperiul Roman de Rasarit. Sa vedem:

1. Nu a fost numit Imperiul Bizantin decat dupa ce a cazut.

Termenul „Imperiul Bizantin” a intrat in uzul comun in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, dar ar fi fost complet strain pentru vechii locuitori ai Imperiului. Pentru ei, Bizantul era o continuare a Imperiului Roman, care doar isi mutase sediul puterii de la Roma la o noua capitala rasariteana in Constantinopol. Desi in mare parte vorbitori de limba greaca si crestini, bizantinii se numeau pe ei insisi „Romaioi”, sau romani, si inca se supuneau legii romane si se bucurau de cultura si jocurile romane. In timp ce Bizantul si-a dezvoltat mai tarziu o identitate distincta, cu influente grecesti, odata cu trecerea secolelor, a continuat sa-si pretuiasca radacinile romane pana la caderea sa. La cucerirea Constantinopolului in 1453, sultanul Mahomed al II-lea a revendicat chiar titlul de „Cezar al Romei”.

2. Constantinopolul a fost construit special pentru a servi drept capitala imperiala.

Originile timpurii ale Imperiului Bizantin dateaza din anul 324, cand imparatul Constantin a abandonat orasul decadent al Romei si si-a mutat curtea in Bizant, un vechi oras-port situat strategic pe stramtoarea Bosfor, care desparte Europa de Asia. In doar sase ani, Constantin a transformat colonia greceasca stagnanta intr-o metropola cu forumuri, cladiri publice, universitati si ziduri de aparare. El a cerut chiar si aducerea unor monumente si statui romane antice pentru a-i consolida statutul de capitala mondiala. Constantin a declarat orasul in anul 330 ca fiind „Nova Roma” sau „Noua Roma”, dar in curand devine cunoscut sub numele de „Constantinopol”, dupa numele creatorului sau.

3. Cel mai influent imparat al sau a avut origini umile.

Ascensiunea Bizantului a corespuns cu domnia improbabila a lui Iustinian I. Nascut in jurul anului 482 in Balcani, si-a petrecut tineretea ca fiu de taran inainte de a fi luat sub aripa unchiului sau Iustin I, un fost crescator de porci si soldat care a devenit mai tarziu imparat bizantin. Iustinian i-a succedat lui Iustin in 527 si, desi a vorbit intotdeauna greaca cu un accent stricat — semn al originilor sale provinciale —, s-a dovedit a fi un conducator innascut. Pe parcursul celor aproape 40 de ani pe tron, a recucerit portiuni imense de teritoriu roman pierdut si a lansat proiecte de constructie ambitioase, inclusiv reconstruirea Hagia Sophia din Constantinopol, o biserica cu cupola considerata in prezent una dintre marile realizari arhitecturale ale istoriei. Poate cel mai important dintre toate, Iustinian a fost responsabil pentru compilarea dreptului roman in Corpus Juris Civilis, un compendiu de jurisprudenta care constituie fundamentul multor sisteme juridice moderne.

4. O revolta provocata de huliganii de la cursele de care aproape ca a ingenuncheat Imperiul.

La fel cum francizele sportive moderne au fani lor infocati, cursele de care bizantine aveau „albastrii” si „verzii”, doua grupuri de suporteri fanatici — si adesea violenti — numiti dupa culorile purtate de echipele lor favorite. Acesti huligani antici erau dusmani declarati, dar in 532, nemultumirile legate de impozitare si incercarea de executie a doi dintre liderii lor i-au facut sa se uneasca intr-o insurectie sangeroasa cunoscuta sub numele de Revoltele de la Nika. Timp de cateva zile, albastrii si verzii au alergat nestingheriti prin Constantinopol, incendiind cladiri si incercand chiar sa incoroneze un nou conducator. Imparatul Iustinian era cat pe ce sa fuga din capitala, dar a fost descurajat de sotia sa, Teodora, care l-a convins ca este mai nobil sa lupte pentru coroana sa. Incurajat de cuvintele ei, Iustinian si-a pus garzile sa blocheze iesirile din Hipodromul orasului — pe care rasculatii il foloseau drept cartier general — si apoi a intins o ambuscada cu o multime de trupe de mercenari. Rezultatul a fost un masacru in masa. Pana la sfarsitul bataliei, revolta a fost zdrobita si se estimeaza ca 30.000 de oameni au murit — cam 10% din intreaga populatie a Constantinopolului.

5. Conducatorii bizantini erau cunoscuti pentru faptul ca isi orbeau si isi mutilau rivalii.

Politicienii bizantini evitau adesea sa-si ucida rivalii in favoarea efectuarii unor acte oribile de mutilare fizica. Multi potentiali uzurpatori si imparati destituiti au fost orbiti sau castrati pentru a-i impiedica sa conduca trupe sau sa aiba copii, in timp ce altora li s-a taiat limba, nasul sau buzele. Mutilarea trebuia sa impiedice victimele sa se lupte pentru putere — persoanele cu infatisari diferite erau in mod traditional excluse de la conducerea imperiala —, dar nu a functionat intotdeauna asa cum era planificat. Imparatul Iustinian al II-lea a fost celebru pentru ca i s-a taiat nasul cand a fost rasturnat in 695, dar s-a intors din exil 10 ani mai tarziu si a revendicat tronul — se presupune ca purta o proteza nazala de aur.

6. Armata bizantina a folosit o versiune timpurie a napalmului.

Bizantul datoreaza o mare parte din succesul sau militar focului grecesc, un lichid incendiar misterios care era folosit pentru a da foc trupelor si navelor inamice. Reteta exacta a acestui napalm antic a fost pierduta in istorie — ar fi putut contine orice, de la petrol si rasina de pin, la sulf si salpetru — dar relatarile il descriu ca pe o substanta groasa si lipicioasa care putea fi pulverizata din sifoane sau aruncata in vase de lut, precum grenadele. Odata aprinsa, nu putea fi stinsa cu apa si putea arde chiar si la suprafata marii.

7. Imperiul a dat nastere Bisericii Ortodoxe Rasaritene.

Bizantul a fost aproape intotdeauna un imperiu crestin, dar, de-a lungul secolelor, biserica sa de limba greaca a dezvoltat diferente liturgice distincte fata de biserica catolica, de limba latina din Occident. Tensiunile teologice au ajuns in cele din urma la punctul culminant in 1054, cand o neintelegere intre patriarhul Constantinopolului si un delegat papal a determinat bisericile rasariteana si apuseana sa emita decrete de excomunicare reciproca. Aceasta „Mare Schisma” a creat doua ramuri separate ale crestinismului: Biserica Romano-Catolica in Occident si Biserica Ortodoxa Rasariteana in Orientul bizantin.

8. Capitala sa a fost jefuita in timpul Cruciadelor.

Unul dintre cele mai intunecate capitole din istoria bizantina a inceput la inceputul secolului al XIII-lea, cand razboinicii crestini s-au adunat la Venetia pentru cea de-a patra cruciada. Cruciatii ar fi trebuit sa navigheze spre Orientul Mijlociu pentru a cuceri Ierusalimul de la turcii musulmani, dar din cauza lipsei de bani si a frictiunilor cu bizantinii ortodocsi, au fost convinsi sa faca un ocol spre Constantinopol pentru a readuce pe tron un imparat destituit. Dupa ce o intelegere pentru finantarea expeditiei lor spre Tara Sfanta a esuat in 1204, cruciatii au efectuat un jaf sangeros al Constantinopolului, incendiind orasul si luand cu ei o mare parte din comorile, operele de arta si relicvele religioase. De asemenea, au impartit o mare parte din Imperiul Bizantin in declin si au instalat un conducator latin. Desi bizantinii au recucerit ulterior Constantinopolul in 1261, Imperiul nu si-a mai recapatat niciodata gloria de odinioara.

9. Inventarea tunului a contribuit la caderea Imperiului.

Zidurile impunatoare ale Constantinopolului i-au tinut la distanta pe gotii, persii, rusii si arabii invadatori timp de secole, dar s-au dovedit a nu fi pe masura tehnologiei militare in schimbare. In primavara anului 1453, dupa ce cucerisera deja cea mai mare parte a frontierei bizantine, turcii otomani sub conducerea sultanului Mahomed al II-lea au asediat capitala cu o colectie de tunuri special concepute de un inginer ungur. Dupa ce au bombardat zidurile Constantinopolului timp de cateva saptamani, otomanii au deschis o bresa pe data de 29 mai.

Printre cei multi morti se numara si ultimul imparat bizantin, Constantin al XI-lea, care se presupune ca s-a dezbracat de hainele regale si a strigat „orasul este pierdut, dar eu traiesc!” inainte de a intra in lupta. Odata cu caderea capitalei sale candva puternice, Imperiul Bizantin s-a prabusit dupa mai bine de 1.100 de ani de existenta.

10. Bizantinii au pastrat multe dintre scrierile Greciei antice.

Scrierile unor ganditori greci precum Platon, Ptolemeu si Galen ar fi putut fi pierdute pentru istorie daca nu ar fi existat Imperiul Bizantin. S-a estimat ca, din toate manuscrisele grecesti antice care supravietuiesc astazi, peste doua treimi au fost transmise de bizantini.