Pasteluri de Toamna – partea intai

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

“Toamna se numara bobocii” – spun unii. Eu spun ca toamna se numara culorile. Dar cel mai interesant este jocul de culori si lumini in fotografia de toamna.

Am plecat la fotografiat dinnou cu anumite concepte in minte, cu anumite idei legate de toamna si am incercat pe cat posibil sa le pun in aplicare. Ma interesau culorile pastelate fiindca toamna este un anotimp foarte colorat, frunzele devenind precum florile primavara.

Daca primavara este anotimpul florilor, toamna trebuie sa fie anotimpul frunzelor, dar si a unelor fructe mai ales dintre cele pe care le cultivam frecvent in livezi. Surprinzator, nu am apucat sa fotografiez acestea ci cu totul alte fructe. ;)

Totodata, am fost si deschis la nou, la experientele fotografice prin care urma sa trec, deschis la ceea ce putea sa apara pe parcurs, permitandu-mi o libertate deplina in pofida conditiilor atmosferice de afara si de lumina. Am tras cadre in situatii de care de regula ma feream, in plina lumina si cu cer mai mult senin.

Lumina puternica a soarelui, desi nu-mi planuisem o astfel de conditie, a predominat in turele fotografice pe care le-am facut toamna, dar a fost prezenta si lumina difuza a cerului innorat desi in putine ocazii. Nu au fost multe ture ci cateva si nu am ramas satisfacut cu acest proiect fotografic. Nu il consider inca terminat, ba chiar in curs de desfasurare. Voi adauga noi experiente, noi fotografii, noi idei pana cand imi voi epuiza toate posibilitatile.

Am fost un pic dezamagit din cauza situatiilor potrivnice si a faptului ca am avut mai putin noroc decat in alte ture pe care le-am facut de-a lungul timpului. Voi analiza ce a fost si cum a fost si voi face tot posibilul sa-mi corectez neajunsurile pentru ca datile viitoare sa fiu mult mai pregatit.

Acestea fiind spuse, am plecat intai prin orasul meu, in Bucuresti, unde, printr-o oarecare intamplare, m-am aflat la fotografiat in vechiul parc Alexandru Ioan Cuza (mai nou denumit, pentru ca inainte avea denumirea veche I.O.R.) si, fiind cu un prieten pasionat la fel ca si mine de fotografie, am incercat sa fotografiem chiparosii de balta. Stiam ca in aceasta perioada acestia isi schimba culoarea frunzelor, fiind unele dintre coniferele cu frunze cazatoare toamna, asa ca ma asteptam la un spectacol foarte interesant de culori ruginii cu verdele din vara ce trecuse. Dar pe deasupra am descoperit ca acestia aveau fructe din abundenta si am profitat de ocazie.

Chiparosul este un arbore foarte special pentru mine, acesta si pinul, zada, zîmbrul, jneapanul si bradul. Imi aduce aminte de uriasii sequoia din California, inalti, cu trunchiuri groase aratand ca niste picioare de dinozauri uriasi, foarte puternice si bine implântate in pamant.

Si uite asa am inceput sesiunea foto:

Era o zi innorata dar nu asta a contat. Am fotografiat in coronamentul chiparosilor si lumina cadea perfect asupra frunzelor, ramurelelor, fructelor si trunchiurilor. Nu aveam nimic in plan. A fost un spectacol in lumina si culori absolut la liber.

Am avut ocazia sa folosesc diafragma pe cat posibil deschisa pentru a crea un efect de bokeh foarte placut, combinand lumini, culori (verde, maron si oranj-ruginiu) si fructele chiparosilor. Spectacolul a fost intr-adevar pastelat. :)

Incadrarea naturala folosind ramurile copacilor imbogatesc compozitia cu o nota dansanta, eleganta si hotarâta, spre demn si sublim.

Si totusi, se poate si ceva diferit fata de retetele obisnuite de compozitie. Lumina subtila si umbre delicate! Invita la relaxare, odihna si liniste interioara.

Ma gandeam la legea treiului cand am facut-o pe aceasta. Un triunghi, trei fructe si trei picaturi de lumina.. Oare ce o iesi? :)

Lasati fotografiile sa se apropie de stilul high-key! Nu veti regreta! :D

Acolo unde e mai multa lumina e si mai multa culoare, se pare, si fructele se coc. :p

Apoi se tinde dinnou spre low-key, iar separarea subiectului de fundal e cum nu se poate mai bine.

Desi lumina era oarecum uniforma datorita cerului innorat, aici a predominat iar o gama bogata de contraste.

Verdele usor deschis domoleste ruginiul bataios al frunzelor. Acolo unde contrastele sunt incarcate merge perfect un pic de monotonie pufoasa a verdelui deschis spre crud.

Toamna imi aduce aminte de primavara. Inverseaza anotimpul florilor ca sa se duca la origine, de la crud la copt si apoi la imaculat.

Spuneam despre monotonia unui contrast uniform. Dar ce se intampla cand combinam contrastele dure, lumina, un bokeh pufos (scuzati pleonasmul :P ) si culorile principale (verde, maron, oranj-ruginiu)? Efectul a fost un halou perfect si totusi destul de dinamic ca sa ii dea o stralucire aparte fructelor chiparosilor.

Nu ma saturasem de lumina blanda, placuta a soarelui de dincolo de nori. M-am simtit ca intr-o padure usor intunecata. Sa te odihnesti sau sa meditezi acolo pare un gand nobil, cu o savoare paradisiaca, in luxuriantul dormitor al naturii, dar totusi este o necesitate pentru noi, orasenii agitati, grabiti si mereu in intarziere catre scopurile noastre materialist-himerice. Trebuie sa mai apasam din cand in cand si pe frâne. Este un panaceu al unui tarâm unde curge lapte si miere. Duce in linistea perfecta a Sufletului.

Dar ma saturasem de compozitiile obisnuite pe care le-am tot incercat. Vroiam ceva diferit. Am incercat sa estompez imaginea subiectului meu pastelandu-l cu frunzele si culorile lor. Contrastele slabe si tranzitia subtila dintre culori si gesturile frunzelor-ace pe ramurele au creat un efect de usor mister care m-a surprins. M-a uimit rezultatul final si gesturile pe care le-am fotografiat. In cazul asta, bokeh-ul s-a dovedit o tehnica extraordinara pentru proiectul acesta.

Pe curand si ne revedem in partea a doua! ;) :)