Partea plina a paharului – fii proactiv!

Succes sau Esec? Tu alegi!

Ce credeti ca ne impacteaza mai mult in viata, succesul sau esecul? Dar ce credeti ca ne sperie cel mai mult dintre acestea doua?

Multi oameni privesc partea goala a paharului, astfel indicand ca esecul e cel mai impactant si de speriat. Nici unul dintre noi nu vrem sa esuam dar acesta vine de indata ce „gresim”, de indata ce calcam stramb. Este pentru ca asa alegem. Multi dintre noi esuam pentru ca nu avem alta cale sau nu vedem alta cale si procedam astfel cu buna stiinta. Insa nu frica de esec este cea care ne salveaza de acesta, si nici frica de succes. Da, ati citit bine: frica de succes! Ceea ce ne salveaza de esec este a fi proactiv, adica a colabora cu inevitabilul.

Mi-am dat seama de curand ca nu exista situatii nefaste, nefavorabile, negative, situatii care ne sunt periculoase si poate chiar fatale, ci doar situatii. Felul in care le primim este dat de ceea ce alegem, de preferintele noastre. Alegem sa traim, si situatiile care ni se impotrivesc pot fi nefavorabile pana la fatale. Alegem sa murim, iar situatiile ne sunt favorabile vietii si ne aduc bucurii, ne salveaza de la inec sau altele. Nici una din preferintele noastre nu sunt in acord total cu viata, ci sunt doar preferinte. Ca sa le aliniem e nevoie sa fim proactivi, sa iesim din sfera fanteziei asupra vietii. E nevoie sa invatam a trai, iar aceasta numai permitandu-i vietii sa-si spuna mesajele in noi si prin noi.

Viata e grea si ostila? Dar tu cum esti, daca nu greu si ostil?

„Impotrivirea” vietii asupra a ceea ce vrem sa traim inseamna ca nu suntem aliniati cu destinul vietii in care suntem bagati. De aceea multi protestam si spunem ca viata este categoric ostila noua si ostila vietii in general, la fel natura, mediul inconjurator, oamenii. O singura privire sincera asupra sinelui, asupra noastra, ne scoate din aceasta ceata mentala si ne clarifica faptul ca ne lasam dusi de valul parerilor-fluturasi, ce zboara prin atmosfera informationala, si credem ceea ce credem, ceea ce credem, ceea ce credem. Nu, nu am facut o greseala de tipar, ci doar am desenat prin scris ceea ce se intampla: crezuri care zboara si se intorc la origini, la punctul de plecare. Ne contaminam reciproc, cu alte cuvinte. Credem ceea ce spunem insa o fi real? Suntem constienti de ceea ce spunem? Am verificat?

Pana si cele mai adanci oceane, pana si cele mai profunde caverne ale lumii contin viata. Oare de ce? Acolo ce este, daca nu viata? Se spune ca se lupta pentru supravietuire. Dar oare nu sunt niste creaturi neghioabe si oarbe, nu lupta in van? Aceasta lupta la nesfarsit este propria noastra incapatanare proiectata asupra acelor vietati. Cu incapatanare continuam sa credem ceea ce spunem si sa ne convingem ca sa traim impotriva vietii. Aceasta este trairea reactiva, nu proactiva. A fi proactiv inseamna a colabora cu viata si a o face superioara fata de ceea ce este.

Intr-un fel, viata e neutra si tinde catre echilibru: homeostazie se numeste in termeni biologici, medicali. Totul se echilibreaza si nimic nu ramane nefacut. Totul functioneaza perfect, iar echilibrul dintre partea plina a paharului si partea goala este paharul.

Cheile sunt la noi, in constiinta. Fie ca ne dam seama, fie ca nu, viata este activitate si pasivitate, un echilibru intre cele doua. Sunt momente cand avem nevoie sa ne miscam, iar altele cand avem nevoie sa stam, sa nu facem nimic. Sunt momente in care avem nevoie sa vorbim, iar altele in care avem nevoie sa tacem. Cand suntem proactivi, stim sa ne alegem constienti momentele, stim sa simtim si sa vedem ambele aspecte ale vietii. Daca survine esecul, vom extrage din acesta invataminte si vom incepe sa urcam, dinnou. Daca survine succesul, ne vom micsora pentru a lasa spatiu si altora.

A servi inseamna auto-servire

Cei care primesc, isi castiga existenta. Cei care daruiesc, traiesc.
Zig Ziglar.

Exista o formula pentru succes: daruirea, investitia in oameni ca ulterior sa investesti in tine. Toate imperiile solide, concrete, de buna statornicie care au fost construite, au fost realizate de catre oameni care s-au unit si au lucrat impreuna. Este asa de grea colaborarea intre oameni in ziua de azi? Fara investitie de efort, energie sau material nu putem achizitiona nimic, nu sunteti de acord? Mergem la cumparaturi cu buzunarele goale? Imperiile mai apoi isi dau roadele chiar prin ele insele si oamenii pot trai sub stindardul lor, la adapostul lor. De fapt, oamenii traiau dinainte, iar aceasta viata din ei, aceasta traire este cea care a construit si construieste imperiile. Astazi putem spune ca oamenii nu mai traim? Care este, oare, formula vietii? Miscarea sau daruirea? Ori ambele?

Pentru cel care daruieste cu bucurie, bucuria este rasplata sa.
Khalil Gibran.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, germanii, japonezii, unii dintre cei care au pierdut razboiul, polonezii, de asemenea, s-au ridicat, s-au dezmeticit si s-au apucat de reconstruit casele lor, orasele lor, vietile lor. Nu au pierdut chiar totul, insa pierderi de razboi au avut cu duiumul. Iar acest lucru nu i-a oprit timp de zeci de ani sa se refaca, si au facut-o foarte repede. Au lucrat impreuna, sau dimpreuna, pentru a se reconstrui si iata ca astazi nu mai vedem nici un semn ca ar fi trecut printr-un razboi crunt acum zeci de ani. Totul arata altfel in tarile lor si au investit aceste eforturi pentru viitorul lor, pentru copiii lor, pentru generatiile urmatoare. Constiinta continuitatii i-a determinat sa se miste, dar sa se miste impreuna.

A fi proactiv inseamna a fi pro activ, a fi pentru a fi activ. Activitatea in sine implica o constienta a ei. Stim cine suntem, cine am ales sa fim, nu ezitam, nu ne pierdem timpul si actionam, construim.

Ezitarea este frica si confuzie, ignoranta totala, voita sau nevoita. Cand ezitam nu avem incredere in noi insine, datorita ideilor nepotrivite pe care le avem despre noi. Putem sa ezitam si cand ne pierdem timpul pe retelele de socializare deruland la nesfarsit continutul etern al acestora, marca distincta a unor studii facute pe metode de inconstientizare a oamenilor. Suntem pusi sa dormim pe noi in timp ce alte “organisme” (a se citi sisteme) consuma vlaga planetei pe suprafata careia traim si din care ne luam resursele de energie. Iar acestea se epuizeaza odata cu trecerea anilor indemnandu-ne sa le lasam sa se regenereze.

Astazi nu abolirea discriminarii la locul de munca este solutia pentru o viata mai buna si nici investirea in abordarea si folosirea resurselor asa-ziselor tari din lumea a treia. Solutia este constiinta, darea de seama a starii lumii si a noastra in general.

Ce este succesul? Este vocatia traita din bucurie.

Ce este esecul? Plansetul ignorant al unui orgoliu ranit.

Noi alegem sa traim din bucurie sau sa existam cu si din tristete, ezitand in continuare.

Fara frica!