O Primavara Luminoasa: In Dimineata aceea..

Last Updated on April 24, 2016 by Patrick

Fotografia pentru amator este recreatie, pentru profesionist este munca, si una foarte grea, indiferent cat de placuta poate fi.
Edward Weston.

Intr-o dimineata de Primavara, unde aerul curat este respirat istoric, in amintirea fratilor care au luptat pentru ca noi sa dainuim, in amintirea exemplelor lor uriase, lumina Soarelui cadea in unghi peste tinut, peste pomi, iarba, flori, peste case si garduri de lemn. Cantatul cocosului si latratul cainilor din ograda se auzea aievea in vazduh.

Lumina pentru om este activitate, este viata. In intuneric nu se poate trai decat pentru a ne ascuti si mai mult simturile, de aceea orbii isi dezvolta un auz extrem de fin. Cei care vedem, ne bazam pe lumina, ne punem tot confortul in ea.

Lumina in fotografie este si ea baza nu numai pentru a vedea, pentru a privi, ci si pentru a fi proiectata. Se spune ca aparatul de fotografiat este “ochiul magic” al artistului fotograf, un instrument. Insa acesta este cel prin care captureaza materia prima si o modeleaza cu ajutorul imaginatiei sale creative si prin intermediul procesarii imagini, fie pe film, fie digitala, ca o modelare a monumentului pe care vrea sa-l cizeleze, ca o proiectie.. o proiectie a aparatului cerebral de fotografiat.

Sunt, totusi, unii fotografi care lucreaza cu orice fel de lumina, iar altii doar cu un anumit aspect al ei.

Sunt doua tipuri de fotografi de natura si peisaj: unu, cei care sunt “goldenhour-isti”, adica cei care fotografiaza in perioada crepusculara si la maxim o ora dupa apus sau rasarit, cand lumina si culorile sunt cele mai placute (acestia in mare parte sunt vanatori de cadre, sa spunem, si nu au un scop profund pentru care fotografiaza, altul decat de a “obtine cadrul trofeu” si de a-l vinde in numar mare si foarte scump, de aceea calitatea intrinseca a fotografiilor lor este una extrem de scazuta, chiar deloc) si doi, cei care fotografiaza oricand, oriunde si in orice conditie, cei care isi practica hobby-ul, pasiunea sau profesia de fotograf, fiind o extensie a lor insisi (parte din viata lor launtrica).

Dintre cei avizi dupa “ora de aur”, un fel sunt cei care reusesc sa creeze imagini semnificative din punct de vedere estetic, chiar artistic, cu un continut puternic, chiar profund, iar celalalt fel sunt cei care imita diversi practicanti ai fotografiei care au traversat sau traverseaza aceasta zona, sa spunem asa. Acestia din urma, nu numai ca nu creaza nimic nou, altminteri original, ci devin un soi de reproducatori ai acelora dinaintea lor care au realizat, poate pentru prima data, acele lucrari fotografice. Nu neg faptul ca in print arata foarte bine, foarte placut ochiului si sufletului privitorului, insa daca se vrea a se merge mai departe semnificatia acelor tablouri de fotografie cade realmente, neavand nimic profund in ele, nici macar din punct de vedere existential, ci doar o compunere de elemente grafice fara sens real.

De altfel, cine spune aceste lucruri? Cine da astfel de repere? Nu sunt numai eu, ci o intreaga panoplie de practicanti (mult mai seriosi) ai fotografiei. Nu te poti abate de la retetele compozitionale si nici de la reperele partii spirituale a artei in general. Daca te abati, nu mai faci arta.

Etichetele puse pentru stilurile de fotografie cat si pentru tipurile de fotografi sunt un soi de clasificare pentru a recunoaste mai departe produsele lor. Cine sare din gramada, o face, evident, pe cont propriu, fiind sustinut doar de cativa sedusi de acest fapt, sau de cativa in mod real indragostiti de inedit, original, altfel, nou sau chiar revolutionar in acest domeniu. In rest, marea masa a traversantilor domeniului fotografiei, ca de altfel din orice arta, nu incurajeaza asa ceva, gasindu-l inclusiv periculos.

In aceasta Primavara mi-am propus un pic de explorare simpla a fotografierii luminii. In dimineata aceea am gasit si fotografiat lumina de cea mai pristina si inocenta calitate: Lumina de Dimineata de Primavara.

Nu mi-am propus sa alerg dupa ceva dorit, complicat, de o aparenta maturitate cu care sa cuceresc cele mai “inabordabile” orgolii ale doamnelor, domnisoarelor si domnilor, ci sa compun scriind cu lumina primavaratica naturala, fireasca, dezinvolta, chiar.. dar si nealterata de nici o fantezie a acelor dorinte..

In dimineata aceea contemplai pentru scurte momente verdele primar, verdele luminos de Primavara.