Nikola Tesla si cosmologia chinezeasca

Acest om de stiinta nonconformist a dezvoltat o teorie a cosmosului care s-a apropiat in mod remarcabil de viziunea chinezeasca asupra naturii.

La o suta de ani de la inceputul revolutiei fizicii cuantice, fizicienii continua sa caute modalitati de a integra teoria undelor gravitationale a lui Albert Einstein cu teoria cuantica.

Teoria lui Einstein se opune integrarii cu modelul atomic standard si dezvoltarii unui model unificat. Nikola Tesla, omul de stiinta nonconformist care nu a fost de acord cu ipotezele de baza ale teoriei cuantice, a dezvoltat o teorie a cosmosului bazata pe eter si s-a apropiat in mod remarcabil de viziunea chinezeasca asupra naturii.

Spre deosebire de stiinta europeana, filosofia naturala chinezeasca se bazeaza mai degraba pe principii asociative decat analitice. In centrul viziunii chinezesti asupra naturii se afla teoria yin-yang.

Pornind de la Tao (originea lui yin si yang), chinezii au ajuns la concluzia ca universul este o manifestare a unor forte opuse si complementare. Interactiunea dintre yin si yang a fost inceputul Creatiei si a dus la dezvoltarea vietii pe Pamant.

Chinezii spuneau: „Cand yin si yang, initial unite, s-au separat pentru totdeauna, muntii au curs apa”. Apa este preponderenta yin, iar muntii preponderent yang.

Apa este preponderenta yin, iar muntii preponderent yang.

Odata ce chinezii au ajuns la concluzia ca natura functioneaza dupa un principiu dual, au clasificat orice fenomen si proces imaginabil ca fiind o interactiune intre yin si yang.

Clasificarea includea atat fenomene si procese ponderabile, cat si imponderabile: cerul (cosmosul) si pamantul, ziua si noaptea, pozitiv si negativ, inaintarea si retragerea, masculin si feminin, cresterea si decaderea, ceva si nimic, puternic si slab, miscare si repaus, spatiu si timp etc.

Cat despre Qi?

Chinezii au un cuvant special pentru a descrie tensiunea dintre opusele yin-yang: – qi (sau chi). Oriunde exista opozitii, exista qi. Tensiunea de atractie si respingere dintre doi magneti este o manifestare a qi-ului, dar la fel sunt si tensiunea dintr-un meci de tenis foarte disputat si tensiunea sexuala dintre barbat si femeie.

Chinezii spuneau: „Qi rezida in tensiune”. Cuvantul este asociat cu magnetismul. Cuvantul chinezesc modern pentru electricitate include caracterul pentru qi.

Cel mai vechi caracter scris pentru qi dateaza din timpul dinastiei Shang (aproximativ 1600-1046 i.Hr.) si ne da o idee despre modul in care chinezii percepeau qi. Pictograma consta in trei linii orizontale ondulate care sugereaza un val continuu.

Cercetatorii traduc qi prin respiratie cosmica, eter, spirit sau forta vitala, printre altele. Sinologul Joseph Needham, imprumutand un concept din fizica cuantica, a tradus qi prin „materie-energie”. Qi, ca produs al yin si yang, are diferite echivalente in alte culturi, energia vitala, Yesod sau Fundamentul Vietii etc.

In mod unic, sistemul yin-yang gazduieste atat magnetismul, cat si gravitatia. Pictograma chinezeasca pentru gravitatie este un caracter compus din doua pictograme diferite. Prima inseamna Greu, iar cealalta Forta. Imaginea de mai jos arata atractia gravitationala a soarelui asupra pamantului si a pamantului asupra lunii. Avand in vedere dinamica in joc, denumirea chineza pentru gravitatie – forta grea – are sens.

In universul yin-yang, modelele orbitale reprezinta interactiunea fortelor opuse. Planetele raman pe orbitele lor prin respingere rotationala (yang) si atractie gravitationala (yin). Nascute din muzica universului, ele s-au asezat pe o orbita unde qi-ul dintre atractia soarelui si respingerea data de miscarea de rotatie se afla in punctul culminant creand un echilibru universal. Universul este strabatut de qi care mediaza toate procesele, inclusiv gravitatia si fenomenele magnetice.

Cat despre Eter?

In Europa, cel mai apropiat echivalent al notiunii chineze de qi este eterul luminifer. Cuvantul are radacini stravechi, dar a fost utilizat in mod obisnuit pana la sfarsitul secolului al XIX-lea.

La inceputurile comunicatiilor radio, oamenii au presupus ca undele radio calatoreau prin eter, dar in 1887 oamenii de stiinta au incercat fara succes sa detecteze eterul. Teoria relativitatii a lui Einstein nu a necesitat existenta unui eter, iar speculatiile privind posibila sa existenta au fost practic exilate din teoria cuantica.

In 1919, Einstein a devenit o celebritate mondiala atunci cand oamenii de stiinta au observat ca lumina (fotonii) care calatoreste de la stelele indepartate spre Pamant este curbata de impactul gravitational al soarelui. Ulterior, ei au concluzionat ca spatiul este curbat, pornind de la ipoteza ca lumina (traiectoria fotonilor) si spatiul sunt fenomene interschimbabile.

Aceasta utilizare noncritica a cuvantului ambiguu „spatiu” a indus in eroare generatii intregi de fizicieni. Spatiul inseamna lucruri diferite pentru fizicieni, astronauti si arhitecti.

Tesla a fost printre putinii oameni de stiinta care au pus la indoiala notiunea de spatiu curbat. „Eu sustin ca spatiul nu poate fi curbat, pentru simplul motiv ca nu poate avea proprietati”, a spus el. „La fel de bine s-ar putea spune ca Dumnezeu are proprietati. El nu are, ci doar atribute, iar acestea sunt create de noi insine.”

In schimb, Tesla a sustinut ca eterul luminifer este un camp electromagnetic si mediul de propagare a luminii (luminifer inseamna „purtator de lumina”). El a scris:

„Numai existenta unui camp de forta (eteric) poate explica miscarile corpurilor observate, iar presupunerea sa elimina curbura spatiului. Toata literatura pe aceasta tema este inutila si destinata uitarii. La fel si toate incercarile de a explica functionarea universului fara a recunoaste existenta eterului si functia indispensabila pe care acesta o joaca in cadrul fenomenelor.”

In mod surprinzator, Einstein a simpatizat cu argumentul lui Tesla. In 1919, a tinut o prelegere in orasul olandez Leiden. El a subliniat ca relativitatea nu necesita eterul, dar nu exclude posibila sa existenta.

Einstein a spus: „A nega eterul inseamna, in cele din urma, sa presupunem ca spatiul gol nu are nicio calitate fizica.”

Astazi, aproape niciun fizician cuantic nu mai accepta posibila existenta a eterului si afirma ca Einstein s-a inselat.

Tesla si-a dezvoltat teoria eterului in 1893-94, cu mult inainte ca revolutia cuantica sa-i umbreasca munca. Intr-un articol scris in 1930, „Cea mai mare realizare a omului”, Tesla si-a rezumat opiniile pentru posteritate.

El a scris: „Toata materia perceptibila provine dintr-o substanta primara, sau o tenuitate dincolo de conceptie, care umple tot spatiul, akasha sau eterul luminifer, asupra caruia actioneaza Prana sau forta creatoare datatoare de viata, chemand la existenta, in cicluri nesfarsite, toate lucrurile si fenomenele.”

Cu opt secole mai devreme, filosoful si cosmologul chinez Zhou Dun-yi a explicat natura in termeni similari. Zhou a integrat teoria celor cinci elemente in sistemul yin-yang. In diagrama lui Zhou, Polaritatea Suprema (Taijitu) producea forta cosmica pozitiva yang si forta cosmica negativa yin dintr-o abundenta de qi. Mediate de qi, yin si yang au creat cele cinci elemente: metal, lemn, apa, foc si pamant.

Ca si Tesla, Zhou Dun-yi a definit natura ca pe un proces de transformare. Cele cinci elemente, sau Wu Xing, sunt concepute mai degraba ca principii materiale decat ca lucruri concrete. Xing insemna a face sau a actiona. Interactiunea dintre yin si yang prin diferite combinatii ale celor cinci agenti genereaza toate lucrurile intr-un proces de schimbare si transformare nesfarsita.

Zhou Dun-yi, la fel ca toti filosofii chinezi, a fost ghidat de Cartea Schimbarilor, „manualul” universului yin-yang. El a integrat teoria celor cinci elemente in sistemul yin-yang pentru a propune o teorie unificata a naturii. Desi Diagrama polaritatii supreme nu explica procesele mecanice, organice si magnetice din natura, ea le gazduieste conceptual pe toate.

In ultimii 100 de ani, fizicienii au propus o sumedenie de teorii noi care se bazeaza pe relativitatea lui Einstein si pe teoria cuantica. Folosind extrapolari matematice, ei au propus „gauri de vierme”, materie intunecata, gauri negre, teoria corzilor si alte abstractiuni matematice care ii indeparteaza tot mai mult de cunostintele experientiale.

Progresele recente in neurofiziologie au starnit un interes pentru constiinta in ultimele decenii si au apropiat putin stiinta exacta si stiintele umaniste. Ideea ca universul insusi este constient rezoneaza atat cu oamenii de stiinta, cat si cu publicul larg. Mai probabil este ca universul a creat conditiile care au facut posibila dezvoltarea constiintei.

Oricum ar fi, teoria eterului lui Tesla ofera un cadru mai bun pentru a explora acestea si alte intrebari existentiale decat mecanica cuantica teoretica conventionala. Tesla a avut o viziune centrata pe om in ceea ce priveste stiinta. Acest lucru este evident in eseul sau „Cea mai mare realizare a omului”, in care a slavit eterul. In primul paragraf, el scrie:

„Cand se naste un copil, organele sale de simt sunt puse in contact cu lumea exterioara. Valurile de sunet, de caldura si de lumina bat asupra corpului sau firav, fibrele sale nervoase sensibile freamata, muschii se contracta si se relaxeaza in ascultare: un oftat, o respiratie si, in acest act, un mic motor minunat, de o delicatete si o complexitate a constructiei de neconceput, diferit de orice alt motor de pe Pamant, este prins de roata Universului.”