Neoliberalismul: ideologia din spatele globalizării contemporane

Ce este neoliberalismul? În linii mari, neoliberalismul este ideologia socio-economică predominantă în prezent, care pune accentul pe extinderea activității comerciale în aspectele publice și necomerciale ale societății. Neoliberalismul se referă la o serie de politici economice care pun accentul pe libera circulație a bunurilor, serviciilor și capitalului peste granițele naționale; dereglementarea și liberalizarea economiei; privatizarea industriei; financiarizarea prin creșterea rolului investițiilor private interne și străine; și corporatizarea sectorului public (reorganizarea sectorului de stat pentru a semăna cu o structură de guvernanță corporativă). Teoria neoliberalismului se bazează pe convingerea liberală clasică că piețele libere sunt în mod natural în echilibru, că extinderea comerțului liber și facilitarea acumulării de capital conduc la rezultate eficiente din punct de vedere pareto (maximizează binele comun al tuturor părților implicate) și susține că afacerile private nereglementate sunt cea mai eficientă formă de întreprindere economică. Această mentalitate privește cu suspiciune frontierele naționale și statele, percependu-le ca „intervenții” care distorsionează piața internațională prin inhibarea sau limitarea liberei circulații a capitalului, forței de muncă, bunurilor și serviciilor pe piața internațională, conducând astfel la rezultate ineficiente.

Neoliberalismul contrastează cu formele anterioare de capitalism, precum liberalismul „încorporat”, intervenționismul de stat și modelele europene de piață socială, care combinau niveluri moderate de investiții dirijate de stat și reglementări guvernamentale cu piețe libere în economie. Modelele de dezvoltare bazate pe comerțul liber și exporturi, susținute de neoliberali, sunt în contradicție cu strategiile de dezvoltare utilizate de multe țări dezvoltate și de economiile tigrilor din Asia de Est, care s-au bazat mai mult pe substituirea importurilor prin dezvoltarea avantajelor competitive înainte de a se deschide concurenței străine.

Rezultatele practice ale politicii neoliberale au dus la creșterea inegalității, la puterea disproporționată a corporațiilor transnaționale, ale căror interese domină guvernele și organizațiile internaționale, cum ar fi OMC. Politicile neoliberale sunt impuse statelor în curs de dezvoltare ca condiții prealabile pentru împrumuturi și ajutor pentru dezvoltare, ceea ce duce la privatizarea resurselor naturale, reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru servicii sociale și obligarea țărilor în curs de dezvoltare să adere la cerințele corporațiilor străine. Drept urmare, proprietatea străină asupra resurselor și industriilor naționale a fost comparată cu o nouă formă de imperialism economic/neocolonialism – un mijloc prin care corporațiile multinaționale jefuiesc resursele țărilor în curs de dezvoltare.

Criticii susțin că politicile neoliberale reprezintă o încercare de a crea noi oportunități de acumulare de capital pentru a consolida interesele capitalului în raport cu forța de muncă, subliniind că, în ciuda libertății crescute a fluxurilor de capital, nu există o circulație liberă a forței de muncă peste granițe, ceea ce conferă capitalului un avantaj asimetric în negocierile cu forța de muncă și guvernele. În lumea dezvoltată, cheltuielile guvernamentale nu au scăzut în ansamblu – ele s-au mutat pur și simplu de la cheltuieli sociale la subvenții pentru corporații. Alți critici susțin că neoliberalismul nu reprezintă un „comerț liber” autentic, deoarece este gestionat și conceput pentru a beneficia intereselor marilor corporații. Contradicția dintre noțiunea idealistă de piețe libere autentice și comerț liber și interesele și puterea capitalului (capitalismul) este demonstrată de punerea în practică a politicilor neoliberale.