Legea Rezonantei: Ar putea constiinta sa se reduca la modul cum vibreaza lucrurile?

De ce eu sunt constient aici si tu, acolo? De ce este Universul impartit in doua pentru fiecare dintre noi, in subiect si o infinitate de obiecte? Cum de fiecare dintre noi suntem centrul experientelor noastre, primind informatii din lumea inconjuratoare? De ce unii sunt constienti si altii, aparent, nu? Oare un sobolan este constient? Oare o musculita? Oare o bacterie?

Intrebari vechi ale problemei „minte-corp”, ar spune unii, problema existentiala, altii. Noi am spune ca este o chemare spre auto-cunoastere: care e relatia dintre noi, ca fiinte, si lumea inconjuratoare? cine suntem noi? incotro ne ducem? ce rol avem in aceasta lume?

Chestiunea „minte-corp” a avut parte de o reconfigurare in ultimii douazeci de ani. In ziua de azi este cunoscuta ca fiind „problema dificila” a constiintei, asa cum a punctat filozoful David Chalmers intr-o lucrare de-a sa clasica si explorata mai pe indelete in cartea sa din 1996, „Mintea Constienta: In cautarea Teoriei Fundamentala”.

Chalmers a considerat-o „dificila” in comparatie cu problema „usoara” a neurostiintei cu privire la modul in care functioneaza creierul si neuronii la nivel fizic. Desigur, cand spunem ca e „usoara” e de fapt un oximoron, numai usoara nu este. Insa, e relativ mai usor de explicat cum functioneaza sistemul nervos la nivel fizic decat sa explicam cum functioneaza constiinta in raporta cu materia fizica.

In ultimul deceniu, profesorul de psihologie Jonathan Schooler de la Universitatea din Santa Barbara, California, a dezvoltat impreuna cu Chalmers o „teorie a rezonantei constiintei”. Prin aceasta au sugerat ca rezonanta – cu alte cuvinte vibratiile sincronizate – este centrul sau inima constiintei umane, animale si a intregii realitati fizice naturale. Suna cam new age, „totul e vibratie, nene!”, insa stati sa vedeti.

Cum de se pot sicroniza licuricii ca se aprind impreuna spontan?

Totul vibreaza

Totul in Universul nostru este miscare constanta, vibratie. Chiar si obiectele care aparent sunt stationare si ele vibreaza, oscileaza, rezoneaza la diferite frecvente. Rezonanta e un fel de miscare caracterizata prin oscilatia a doua stari. In cele din urma, intreaga materie este de fapt un amalgam de campuri vibrationale pe diverse niveluri.

Iar cand doua lucruri cu stari diverse de vibratie se intalnesc, ceva interesant se intampla: incep, adesea, sa vibreze impreuna pe aceeasi frecventa. Se „sincronizeaza” cateodata in moduri misterioase. Acest fenoment este descris ca fiind auto-organizare spontana.

Matematicianul Steven Strogatz a dovedit prin nenumarate exemple din fizica, biologie, chimie si neurostiinta aceasta chestiune a „sincronizarii” – ceea ce numeste rezonanta – in cartea sa din 2003 „Sincronizarea sau cum se ordoneaza Universul, Natura si Viata de Zi cu Zi din Haos” astfel:

– Cand se aduna impreuna licurici din diferite specii in grupuri mari, incep sa licareasca in sincron, in moduri care inca ne scapa intelegerii;

– Laserele se produc atunci cand protonii de aceeasi capacitate si frecventa se sincronizeaza;

– Rotatia lunii este in asa fel sincronizata cu orbita sa in jurul Pamantului ca mereu ii vedem aceeasi fata.

Examinand in continuare chestiunea rezonantei ne poate conduce la intelegeri mai profunde cu privire la natura constiintei si despre Univers in general.

Electrozii atasati capului pot inregistra activitatea creierului.

Sincronizarea din creier

Savantii din neurostiinta au identificat nivelele de sincronizare. In creierul uman au loc declansari neuronale pe scara larga la frecvente masurabile, iar constiinta mamiferelor este considerata a fi asociata in mod obisnuit cu diferite tipuri de sincronizare neuronala.

De exemplu, neurofiziologul german Pascal Fries a explorat modurile in care diverse modele electrice se sincronizeaza in creier pentru a produce diferite tipuri de stari de constiinta umana.

Fries se concentreaza asupra undelor gamma, beta si theta. Aceste etichete se refera la viteza oscilatiilor electrice din creier, masurata cu ajutorul unor electrozi plasati pe partea exterioara a craniului. Grupurile de neuroni produc aceste oscilatii pe masura ce folosesc impulsuri electrochimice pentru a comunica intre ele. Viteza si tensiunea acestor semnale sunt cele care, atunci cand se calculeaza media, produc undele EEG care pot fi masurate la o frecventa de cicluri pe secunda.

Undele cerebrale si diferitele sincronizari ale activitatii cerebrale.

Undele gamma sunt asociate cu activitati coordonate la scara larga, precum perceptia, meditatia sau constiinta concentrata; undele beta cu activitatea cerebrala maxima sau cu excitarea; iar undele theta cu relaxarea sau visarea cu ochii deschisi. Aceste trei tipuri de unde lucreaza impreuna pentru a produce, sau cel putin pentru a facilita, diferite tipuri de constiinta umana, potrivit lui Fries. Dar relatia exacta dintre undele electrice ale creierului si constiinta este inca foarte mult dezbatuta.

Fries numeste conceptul sau „comunicare prin coerenta”. Pentru el, este vorba despre sincronizarea neuronala. Sincronizarea, in ceea ce priveste ratele de oscilatii electrice comune, permite o comunicare lina intre neuroni si grupuri de neuroni. Fara acest tip de coerenta sincronizata, intrarile sosesc in faze aleatorii ale ciclului de excitabilitate a neuronilor si sunt ineficiente sau, cel putin, mult mai putin eficiente in comunicare. Cu alte cuvinte, impresiile pe care le primim, daca nu suntem atenti la ele, nu raspundem sau cel mult reactionam la ele. Toate acestea sunt facilitate de catre creier insa nu s-a descoperit dovada ca creierul ar produce asa ceva. Din contra, s-a descoperit ca exista activitate constienta si in afara activitatii cerebrale, prin marturiile pe care diversi pacienti le-au dat dupa ce au iesit din operatie descriind cu lux de amanunte ce se intampla in acea sala in care se aflau in timpul respectivei operatii.

Teoria rezonantei constiintei

Este bazata in mare parte pe lucrarile lui Fries si ale multor altora. Se presupune ca ar explica pe larg nu numai constiinta umana, cat si cea a mamiferelor.

Se bazeaza pe observarea comportamentului diferitelor entitati care ne inconjoara, de la electroni, la atomi, la molecule, bacterii, mamifere precum soareci, lilieci, sobolani etc. Prin aceasta se considera din start ca acestea sunt constiente insa nu demonstreaza profund si nu explica ce inseamna acest lucru. Nu exista un cadru de comparatie decat intre entitatile exterioare observate. Nu exista nici macar dovada experientelor de sine ale respectivilor savanti. Totul este bazat numai pe observarea exterioara.

Starea de facto constienta a fost descrisa cu numele de panpsihism. Ceea ce este foarte interesant este faptul ca se sugereaza ca constiinta nu a aparut candva pe scara evolutiva, ci ca este mereu asociata cu starile de materie si invers, fiind doua fete ale aceleasi monede. Mai mult, se spune ca majoritatea starilor constiente asociate cu diferitele tipuri de materie universala este foarte rudimentara. Un electron sau un atom ar avea doar o mica farama de constiinta. Pe masura ce materia devine mai bogata, mai complexa, mai interconectata, si starile de constiinta, sau minte constienta la fel, in acord cu aceasta abordare.

Este adevarat ca organismele biologice isi partajeaza informatii prin diferite cai biofizice, biochimice, atat electric cat si electrochimic, dar nu se descrie exact partea de vointa care realizeaza aceste transmiteri. Structurile non-biologice (anorganice) si-ar transmite prin caldura mai incet si mai putin complex decat cele biologice. Cu alte cuvinte, informatiile pe care si le transmit plantele, animalele si oamenii sunt mai complexe, mai bogate si pe o scara mai larga de cai, mai semnificative decat informatiile care se transmit prin minerale, roci, stanci, in sol si subsol, spre exemplu. Constiinta se desfasoara mai liber in organismele biologice decat in structurile anorganice, iar conexiunile dintre ele sunt mai puternice si mai facile.

Teza centrala spune ca legaturile particulare care permit desfasurarea constiintei se manifesta pe scari mai largi si rezulta o rezonanta reciproca mai puternica cu cat organismele sunt mai complexe. Viteza undelor rezonante care sunt prezente este factorul limitativ care determina dimensiunea fiecarei entitati constiente in fiecare moment.

Mai mult, cu cat sunt transmise reciproc mai multe informatii, si cu cat sunt mai complexe, cu atat rezonanta reciproca se extinde tot mai mult si devine mai complexa. Sa spunem altfel, constiinta s-ar extinde cu cat sunt mai multe entitati constiente care rezoneaza reciproc pe acelasi nivel. Aici ajungem undeva.

Sa luam un exemplu din natura: un roi de licurici care lumineaza in sincron. Cercetatorii considera ca rezonanta bioluminiscentei lor este rezultata din oscilatorii lor biologici interni care declanseaza automat licarirea in grup.

Dar oare acest roi de care vorbim se bucura de un nivel inalt de constiinta de grup? Poate ca nu, de indata ce singura explicatie pe care o au savantii este ca fenomenul se produce fara ca vreo inteligenta sau constiinta sa fie prezenta si sa o produca. Aceasta pentru ca nu au experienta respectivei constiinte. Este observarea instrumentul suprem pentru a cerceta natura si universul? Oamenii de stiinta ar spune ca nu, iar ca stiinta pe care o practica ei este in continua crestere si in continua descoperire. Insa cu acest instrument dau informatii limitate si explicatii pur materialiste.

A reduce vibratiile, rezonanta la diferitele stari de materie este incomplet, insuficient. Toate experientele supranormale sau paranormale care s-au inregistrat pana acum combat aceste explicatii limitate.

Constiinta nu este produsa de materie, insa produce si este independenta de materie. Cu cat este mai complexa biologia, cu atat sunt mai complexe starile de constiinta, dar mai ales de subconstiinta si inconstiinta. Suntem inca la inceput pe un teren foarte necunoscut acum, chiar daca l-am cunoscut odinioara asa cum ne poate arata toata cunoasterea universala care inca ne-a mai lasat urme prin lume, prin cartile scrise, hieroglifele pictate si sculptate, monolitii si locasurile de cult care ne-au ilustrat-o simbolic. Ne vom intoarce in trecut sa gasim explicatia stiintifica reala.