karma, legea karmei
, ,

Legea Karmei sau inlantuirea continua a cauzelor si efectelor

Traim intr-o societate in care conceptia general-acceptata este aceea ca toate evenimentele se desfasoara intr-un mod cu totul intamplator. Cu toate acestea, pentru o fiinta care vrea sa se transforme pe ea insasi – in sensul accederii la o stare cat mai inalta de fericire, implinire si armonie – este totusi foarte important sa inteleaga un anumit principiu ezoteric fundamental. Acest principiu poate fi enuntat intr-un limbaj foarte simplu prin acel aforism popular care spune ca „Totul ti se intoarce; dupa fapta si rasplata”.

In traditia spirituala orientala acest principiu a fost numit „Legea Karmei” sau „Legea inlantuirii continue a cauzelor si efectelor”. Am putea spune ca aceasta este de fapt o oglindire in domeniul spiritual a binecunoscutei legi din fizica numita „Legea actiunii si reactiunii”. Pentru a intelege insa din punct de vedere spiritual legea cauza-efect trebuie intelese corelatiile de ordin profund dintre materie, energie si constiinta. Se stie acum – din punct de vedere stiintific – faptul ca materia nu este o structura imuabila, formata din elemente ce nu mai pot fi divizate (exact acesta era sensul etimologic al cuvantului grecesc atom), ci ea este in realitate o energie „condensata”.

De asemenea, s-a evidentiat tot mai clar de catre descoperirile fizicii cuantice faptul ca dinamica intrinseca a oricarui proces energetic este compatibila cu orientarea constiintei ce interfereaza cu acel proces, acea constiinta reusind chiar sa influenteze respectivul proces. Un exemplu mai usor de inteles – si care acum este acceptat oficial de catre comunitatea medicala – este acela ca gandurile noastre, in functie de orientarea lor pozitiva sau negativa, ne influenteaza starea de sanatate.

Este asadar destul de clar acceptat de catre stiinta actuala faptul ca aceste trei planuri (materie/energie/constiinta) sunt intercorelate si efectele produse in oricare dintre aceste niveluri se transmit si in celelalte. Legile stiintelor spirituale afirma ca desi corelatiile apar in toate planurile, cea care determina totul pe termen lung este constiinta-substrat.

karma, legea karmei

Karma si calea ei misterioasa

Este necesar sa intelegem o realitate fundamentala si anume aceea ca orice act al constiintei creeaza efecte la nivel de camp energetic, apoi, prin intermediul acestui camp energetic formator, efectele se manifesta si in planul structurilor materiale. Constiinta este „motorul” ce genereaza efecte in energie si in materie, iar efectele se se vor programa ulterior prin fenomene de rezonanta. Pe de alta parte, constiinta memoreaza totul, intelege totul, ramane intotdeauna impregnata de consecintele fiecarei actiuni. Exista cercetari care au pus in evidenta ca absolut toate informatiile evenimentelor care s-au petrecut vreodata au reverberat intr-o anumita forma rezonanta ce a ramas potentiala si aceste informatii pot fi chiar accesate daca dispunem de instrumentarul potrivit. Aceasta zona de acumulare a informatiilor potentiale a fost cunoscuta de multe traditii ale stiintelor spirituale si a fost denumita de exemplu ca „memorie cosmica” sau „memorie akashica”. Aceste efecte ce au ramas potentiale actioneaza insa prin rezonanta si declanseaza ulterior, constituindu-se drept noi cauze, la momente precise, efecte ce nu sunt intamplatoare decat pentru cel care nu stie. Atunci cand rezonanta evenimentului care s-a produs candva se repeta, se pune din nou in miscare „motorul” energetic al ansamblului de factori rezonanti care prin urmare genereaza exact acelasi tip de actiune cu cel initial. Un criteriu-indiciu foarte semnificativ in acest sens il constituie repetarea exacta a conjuncturii astrale care exista la momentul pe care il consideram initial, ceea ce – asa cum stim – face obiectul de studiu al astrologiei.

karma, legea karmei

Cum functioneaza aceasta lege sacra?

In popor se spune ca vom culege ceea ce am semanat. „Semeni vant, culegi furtuna.” Cuvantul karma inseamna in sanskrita fapta. Se cuvine sa interpretam corect acest termen, deoarece simpla interpretare a faptei si rasplatei este insuficienta. In realitate, cu totii facem lucruri, actionam, iar acestea au consecinte. Consecintele negative pe care le producem dezechilibreaza balanta cosmica si, de altfel, ne dezechilibreaza si pe noi. Acest dezechilibru are o cauza in noi insine. Ceea ce dam, aceea este ceea ce primim. Daca avem in noi dezechilibru si actionam dezechilibrat, cu siguranta vom primi ceea ce am dat. Ceea ce facem, ni se face. In lumea crestina se spune ca daca cu sabie traim, de sabie vom muri. Dar cum ar fi sa traim cu iubire? Am muri de iubire, sau am trai vesnic?

Constiinta este axul ce leaga si unifica totul si desi la exterior am putea spune ca ea este latenta in materialitate, totusi constiinta este mereu cauza reala a fenomenelor.

Chiar daca nu stim inca, am fost, suntem si vom fi mereu conectati cu Totul si cu fiecare dintre partile sale. Dar pentru a reflecta Totul din noi, constiinta noastra individuala (sufletul, jivatma) trebuie sa creasca, avand liber-arbitru si invatand lectiile universale ale vietii. Atunci cand constiinta noastra se mentine inca in starea de individualitate separatoare a Ego-ului, toate evenimentele ne apar ca fiind intamplatoare si izolate, fara un sens integrator.

Inca nu intelegem ca tot ceea ce suntem si tot ceea ce ni se petrece este o consecinta directa a raportarilor noastre la ansamblul Totului. A agresa plini de ignoranta o parte a Totului de care suntem indisolubil legati va amprenta memoria constiintei noastre si va genera o reflexie ce va manifesta fenomene de rezonanta care se vor constitui ulterior drept cauze ce vor atrage asupra noastra, mai devreme sau mai tarziu, evenimente de aceeasi natura cu cele pe care le-am provocat.

Pentru a reusi sa ne dez-identificam de iluzia separatoare si care ne apare ca o lupta si un conflict continuu pentru ca inca nu stim sa o integram in constiinta noastra, este necesar sa depasim conditionarile care provin din consecintele actiunilor trecute si care acum se constituie ca efecte inevitabile, care am putea spune ca ne inlantuie.

Cauza karmei

Asa cum arata atat traditiile spirituale, cat si psihologia moderna, constiinta poate avea doua tipuri de orientari:

  • spre exterioritate, separare, multiplicitate, limitare si inevitabila suferinta, caz in care mintea realizeaza in permanenta proiectii imaginative in timp si spatiu prin intermediul reprezentarilor realitatii intermediate de Ego (care face „harti” ale realitatii). Cu alte cuvinte, fantezii produse de constiinta adormita;
  • spre interioritate, unde totul converge, se resoarbe in unitate, in nelimitare (fata de timp si spatiu), caz in care realitatea este perceputa intr-un mod direct, nemaifiind mijlocita de Ego, Spatiul si Timpul fiind traite ca „aici si acum”. Trezire permanenta si iluminare, o fiinta incapabila sa produca karma.

„Cel care priveste in exterior, viseaza. Cel care priveste in interior, se trezeste.

Carl Gustav Jung.

karma, legea karmei

Cele doua – una in raport cu cealalta –, sunt traite respectiv ca o stare de somn, vis, comportament somnambulic, robotic si inconstient (in primul caz) si respectiv ca o stare de trezire la viata si la ceea ce este real (in al doilea caz).

Aceasta resorbtie presupune insa o anumita maturitate spirituala care sa permita discernerea intre ceea ce este esential si ceea ce este superficial. Si, bineinteles, aceasta maturitate implica invatarea unor lectii fundamentale de viata, ceea ce rezida in depasirea intr-o mare masura a inlantuirilor karmice.

Pentru o fiinta insuficient de matura spiritual, derularea evenimentelor vietii este atat de marcanta, incat am putea spune ca ea uita aproape complet de ea insasi – ca si constiinta profunda. Acest gen de fiinta este pur si simplu condusa intr-un mod automatic de toate evenimentele in care este implicata si pe care ea nu le intelege si nu le constientizeaza decat superficial.

Pentru cel matur insa, acesta nu este decat un joc iluzoriu, iar tot ceea ce exista devine unitar, plin de coerenta si armonie, avand un sens profund, care se reflecta pe deplin chiar in el insusi. El descopera astfel ca de fapt natura esentiala a tot ceea ce exista este o constiinta dincolo de timp si spatiu. Aceasta constiinta a Totalitatii (sau „Constiinta Cosmica”, asa cum a mai fost ea denumita) a fost descrisa de catre cei care au trait-o prin expresii si notiuni cum ar fi: Pura subiectivitate, sentimentul pur si simplu ca „Eu Sunt”, „Totul este resorbit in mine insumi”, „Totul este Eu Insumi”, „Exist dintotdeauna si pentru totdeauna, orice altceva este o pura iluzie”. Insa, acestea sunt dictate si ele de catre Eu, sau Ego, si inca nu reflecta acea resorbtie, acea unificare a persoanei cu Fiinta. A fi nu inseamna Eu, inseamna subiectivitate. Insa, realizarea unui adevar cu privire la Totalitate, cu privire la originea noastra ca fiinte pe Pamant si in Cosmos, este de luat in seama.

In aceasta stare de Unitate esentiala nu numai ca esti fericit, dar esti Fericirea insasi, nu numai ca iubesti totul, dar esti Iubirea insasi, nu numai ca intelegi existenta in multiplele sale aspecte, ci devii Existenta insasi, in modurile arhetipale.

Individul cel mai complet si mai profund este de fapt Constiinta ce inglobeaza toate starile constiente si subconstiente holografice si care de obicei este numita Dumnezeu. Tocmai de aceea Dumnezeu nu poate fi niciodata un obiect al cunoasterii noastre exterioare, ci El este in eternitate chiar Individul Unic, sau Intim, si total care cunoaste in permanenta totul.

Realitatea lumii este – din punct de vedere initiatic – ca o spirala de interiorizare a oricarui aspect al diversitatii in Totul unitar. Putem evolua in aceasta spirala ce conduce diversitatea in unitate fie lent – prin lectii fizice, corporale –, fie prin realizarea acordului de integrare direct cu „Centrul spiralei”, la nivel de constiinta, prin rezonanta dintre constiinta individuala si cea universala.

Ceea ce impiedica insa trairea starii de Constiinta Pura este faptul ca la nivel individual constiinta ajunge sa fie fixata (conditionata) in exterioritate, ceea ce se va reflecta in contractii ale structurii materiale, blocaje energetice si atasamente ale constiintei fata de exterior. Aceste contractii ale constiintei datorate „neresorbirii”, neintegrarii, neinteriorizarii Realitatii – pe care nu o intelegem, nu o acceptam si tocmai de aceea chiar o respingem –, vor creea un mod de actiune care conduce mai departe la consecinte. Contractiile apar si se mentin dintr-o teama egoista (a individualitatii inca separatoare) pentru propria existenta si care ne face sa cerem si sa vrem mereu sa luam cat mai mult in individualitatea noastra, orice act de daruire fiind privit cel mult ca pe un schimb care se doreste avantajos.

Nu te poti detasa (pentru a te resorbi apoi spre interior) – sau altfel spus dez-atasa de un nivel –, pana nu te atasezi de un nivel superior. E o maturizare, o integrare superioara. De exemplu in copilarie aveam cu totii jucarii si plangeam dupa ele daca ne erau luate, insa pe masura ce ne-am maturizat le-am lasat pentru alte jocuri tot mai „interesante”.

karma, legea karmei

Gradat, pe masura ce ne maturizam spiritual, cel mai minunat joc devine cel al vietii si al existentei insasi. Nu putem rezolva tensiunile conexiunii universale pana cand nu le integram si nu le armonizam complet, resorbindu-ne constiintele intr-o frecventa superioara lor.

A fi maturi din punct de vedere spiritual inseamna sa putem integra (resorbi) cu seninatate absolut toate situatiile care apar in vietile noastre si sa le transformam in Iubire si Compasiune chiar si pentru cei care vor sa ne faca rau. Am putea spune ca in felul acesta ajungem sa realizam o veritabila alchimizare a vietilor noastre, asa cum alchimistii initiati realizau transmutarea si sublimarea a ceea ce este grosier si impur in ceea ce devenea pur si rafinat. Aici este insa vorba despre o lectie spirituala fundamentala care ne indica faptul ca ceea ce este impur nu este in realitate diferit si separat de ceea ce este pur, ci ele fac parte din aceeasi realitate unitara, cu singura diferenta ca momentan cele doua se afla in stari existentiale diferite. Din acest motiv de exemplu Iisus Hristos ne-a oferit lectia de a nu-i respinge pe cei pacatosi, ci de a-i ajuta sa se indrepte si chiar mai mult decat atat, sa nu-i uram pe cei care ne gresesc, ajungand chiar sa ne iubim dusmanii.

Putem sa ne autotestam fiecare in legatura cu nivelul la care intelegem si aplicam aceasta lectie spirituala, in functie de modul cum reactionam (exterior dar si interior) fata de cei care gresesc fata de noi. Putem intelege ca de fapt aceste teste chiar ne sunt foarte necesare pentru a ne jalona gradul de trezire al constiintei superioare.

Prin maturizarea constientizarii lectiilor vietii invatam sa daruim si intelegem ca de fapt Daruind, Primim. Aceasta se petrece pentru ca daruirea presupune o deschidere, care atunci cand este profunda devine un act rezonant al constiintei care ne pune in legatura cu planuri vibrationale mult mai elevate, pentru care astfel noi devenim sui generis relee de manifestare, iar acele vibratii elevate ne vor umple fiintele de o radiatie atat de luminoasa, incat aceasta stare care vine din Totalitate ajunge sa fie pentru noi o „rasplata” incomparabil mai mare si mai implinitoare decat orice rasplata obisnuita. Aceasta realitate pe care ajungem astfel sa o traim din plin ne face apoi sa daruim tot mai mult, pur si simplu din bucuria de a darui si de a fi astfel intr-o stare pe care cei care o traiesc o descriu intotdeauna ca fiind o fericire coplesitoare de fuziune si contopire cu Constiinta Totalitatii.

Aceasta legatura cu planurile inalte ale coerentei universale este resimtita ca o absorbtie (resorbtie) in acele dimensiuni elevate care se trezesc tot mai mult si in fiintele noastre, din al caror preaplin emana apoi in mod spontan o stare de Daruire (ca o radiatie). Actionand din ce in ce mai mult din aceasta daruire spontana, putem actiona apoi in exterior ramanand insa in constiinta noastra neatinsi de eventuale efecte conditionante ulterioare, constiinta individuala ramanand resorbita intr-o stare lipsita de reactii discursive si separatorii, stare ce a fost comparata cu suprafata unui lac perfect linistit, care poate sa reflecte imaginea minunata a Soarelui intr-un mod complet obiectiv, fara sa o modifice sau distorsioneze absolut deloc.

Prin integrarea unei constiinte individuale in niveluri tot mai inalte si mai vaste de acord cu Constiinta Unitara, ca intr-o spirala ascendenta, acea constiinta trece din ce in ce mai mult de la starea sa de individualitate la o stare de universalitate si coerenta cu Tot ceea ce exista, in care ea totusi nu-si pierde identitatea. Aceasta integrare din ce in ce mai vasta in imensitatea fara de sfarsit conduce – printr-o stare de rezonanta (ca o coerenta de faza) – la o stare de libertate si deconditionare practic infinite.

Intelegerea si aplicarea Legii Rezonantei oculte are o deosebita importanta in tot acest demers deoarece ne ajuta sa trecem de la perspectiva etichetarii noastre si a celorlalti (avand pentru toata lumea o „lista” cu defecte si calitati, ceea ce implica o raportare marcata fie de atractie, fie de repulsie) la perspectiva ca de fapt toti suntem egali ca potentialitate si ca trebuie doar sa trezim aceste potentialitati, care au momentan doar un anumit grad (mai mare sau mai mic) de trezire, dar care poate fi oricand imbunatatit.

Pe scurt: atunci cand vrei ceva care-ti lipseste, pur si simplu angrenezi Legea Rezonantei si obtii! Mai intai launtric si apoi in mod cert va veni si din exterior. Iar daca nu se obtine launtric, e necesara o schimbare din interior. Odata schimbati, vom gandi, simti si actiona diferit. Daca incorect pana atunci, dupa schimbare, corect. Cu alte cuvinte, vom primi ceea ce dam, iar daca este corect, vom primi corect. Atunci armonia noastra va fi in acord cu armonia universala. Asa suntem echilibrati.

karma, legea karmei

Nu mai are nici un rost sa ne plangem si sa suferim sau sa ne autocompatimim ca ne lipseste ceva sau sa-i invidiem pe cei care au. Acest proces esential de rezonanta oricum se produce prin credintele si convingerile noastre, dar daca pana acum aceste legitati s-au produs intr-un mod inconstient, odata ce am inteles, putem sa le angrenam intr-un mod constient atat pentru a remedia neregulile, cat si pentru a amplifica aspectele pozitive. Este important sa subliniem ca datorita faptului ca prin rezonanta totul se ampifica si da roade care ni se vor intoarce, este mult mai inteligent din partea noastra sa ne angrenam doar in actiuni benefice, de care sa nu ne atasam. In acest sens este esential sa intelegem si sa aplicam atitudinea de Consacrare a rezultatelor actiunilor noastre catre Dumnezeu.

Fiecare dintre noi este un Generator de rezonanta ce poate deveni foarte puternic mai ales atunci cand se angreneaza constient in acest sens. Aceasta se petrece pentru ca noi suntem in esenta noastra Constiinte, iar Constiinta are capacitatea de a modula Energia, rezonanta fiind o lege a tuturor proceselor energetice.

Vremea trezirii

Cei mai multi oameni nu stiu insa de aceasta lege fundamentala si tocmai de aceea ei se afla – analogic vorbind – in ipostaza unui om care cerseste nestiind ca de fapt sta asezat pe o comoara nepretuita.

In functie de gradul de trezire a constiintei (care este substratul energiei, ceea ce genereaza si controleaza energia), procesele de rezonanta sunt tot mai puternice. Trezirea constiintei se face si ea tot prin procese de rezonanta. 

Datorita Rezonantei universale totul este unificat. De aceea nu se poate face foarte clar o diferenta la nivel de constiinta intre exterior si interior. In consecinta, pentru a te interioriza spre Sine este nevoie sa te armonizezi cu Exteriorul. Altfel nu se poate. Interiorul si exteriorul formeaza un ANSAMBLU UNITAR al carui substrat este Constiinta. Starea de Armonie este tocmai aceasta integrare simultana a ansamblului Interior–Exterior. A-ti trezi constiinta inseamna a-ti trezi aspectele constiintei profunde, ceea ce denota in fapt GRADE TOT MAI MARI DE TRAIRE A UNITATII. Dar aceasta Unitate nu ajunge sa fie traita doar la un nivel mental, ci Unitatea inseamna acum Fuziune totala, cu tot ceea ce ai, cu toate emotiile si sentimentele tale si chiar mult dincolo de ele, intr-o stare de extaz, de prea-plin care devine tacere si iluminare. Intelegem la acest nivel faptul ca suntem constiinte pure ce au fost proiectate in iluzia identificarii cu Manifestarea. Aceasta identificare este ca o contractie: constiinta se condenseaza in energie, iar energia se condenseaza in materie. Dar esenta constiintei este aceeasi, neschimbata. Chiar daca sunt create structuri energetice la nivel mental care conduc inconstient fiintele umane catre o multitudine de scopuri contradictorii, denumite Ego-uri.

Pentru a ne dezidentifica de iluzia exterioritatii si a separarii este necesar sa ne decontractam, ceea ce este echivalent cu dez-amorsarea karmei dar si cu decontractarea (trezirea, activarea) centrilor de constiinta/forta. Atunci cand aceasta decontractare (dez-identificare) s-a produs, atunci Constiinta este resorbita si se odihneste libera si plina de fericire (datorita starii de coerenta si unitate) in ea insasi.

Pentru a realiza constiinta Intimului, mintea trebuie oprita, linistita, dar aceasta nu se poate realiza cu forta, de pe acelasi nivel cu mintea, ci ea (mintea) trebuie resorbita/repliata intr-un nivel superior, pana cand ea se „odihneste” in Constiinta. Pentru aceasta trebuie insa ca centrii de constiinta/forta sa fie intr-o stare de armonie (coerenta de faza cu Exteriorul), ceea ce echivaleaza totodata cu consumarea reziduurilor rezonante constiente si subconstiente care daca nu ar fi resorbite ar angrena mai departe serialitati si inlantuiri de actiuni si reactiuni, adica exact ceea ce denumim ca fiind karma. Aceasta este explicatia pentru care exista Karma – fiind tot o rezonanta. Ea se mentine in corpurile foarte subtile (cauzal, de exemplu) si se manifesta la momentul (ceasul) potrivit, corespunzator prin rezonanta. Rezonezi cu ceea ce esti. Dorintele, fanteziile se concretizeaza-n fapte.

Cunoscand toate acestea devenim constienti de legatura noastra indisolubila cu Totul si intelegem ca pentru a fi cu adevarat liberi si fericiti singura cale este aceea de a accepta si chiar imbratisa lectiile Vietii (autocunoastere printr-un gimnaziu psihologic in acord cu ceilalti, in acord cu Natura). Intelegem gradat ca aceste lectii-conjuncturi karmice ne sunt de fapt oferite intr-un mod cu totul neintamplator de catre Constiinta Universala (Dumnezeu, Allah, Brahma, Buddha, Spiritul Universal de Viata, sau cum vrem sa-l numim) tocmai pentru a reusi sa iesim din limitarile individualitatior noastre si sa descoperim ca in esenta noastra suntem, am fost si vom fi mereu aceeasi Constiinta total libera si unitara.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published.