Klaus Schwab si marele reset fascist – partea IV

Dar, ce sa vezi, criza Covid a oferit scuza perfecta pentru a elimina o mare parte din aceste impedimente depasite in calea prosperitatii si a cresterii economice.

Unul dintre domeniile in care se renunta la birocratia „bagacioasa” este cel al sanatatii. De ce si-ar imagina orice stakeholder cu capul pe umeri ca orice obligatie speciala de ingrijire si diligenta ar trebui sa fie lasata sa afecteze profitabilitatea acestui sector de afaceri?

Schwab si Malleret sunt foarte bucurosi sa constate ca telemedicina va „beneficia considerabil” de urgenta Covid: „Necesitatea de a aborda pandemia cu orice mijloace disponibile (plus, in timpul epidemiei, necesitatea de a proteja lucratorii din domeniul sanatatii, le-a permis lucreze la distanta) a eliminat unele dintre impedimentele de reglementare si legislative legate de adoptarea telemedicinei”. (122)

Problema este lucrul la distanta, sau distantarea sociala, si ceea ce se numeste „a sta acasa”. Este o problema pentru ca oamenii se indeparteaza de ei insisi si se indeparteaza de natura. O luam invers, la indepartarea de natura au contribuit foarte mult retelele de socializare care i-au tinut captivi pe tineri in timpul unui urcus pe munte, de exemplu, iar in cazul indepartarii de fiecare dintre noi, desigur, aceasta asa-numita pandemie cu distantarea sociala si suspectarea fiecaruia ca este bolnav. Astfel, oamenii s-au distantat intre ei pana la separare.

Renuntarea la reglementari este un fenomen general in cadrul noului regim global normal, dupa cum relateaza Schwab si Malleret:

„Pana in prezent, guvernele au incetinit adesea ritmul de adoptare a noilor tehnologii prin lungi reflectii cu privire la cum ar trebui sa arate cel mai bun cadru de reglementare, dar, asa cum arata acum exemplul telemedicinei si al livrarilor cu drone, este posibila o accelerare dramatica fortata de necesitate. In timpul blocajelor, s-a produs brusc o relaxare cvasi-globala a reglementarilor care, pana atunci, impiedicasera progresul in domenii in care tehnologia era disponibila de ani de zile, deoarece nu exista o alegere mai buna sau alta. Ceea ce era pana de curand de neconceput a devenit brusc posibil… Noile reglementari vor ramane in vigoare”. (123)

Acestia adauga: „Imperativul actual de a propulsa, indiferent de situatie, ‘economia fara contact’ si disponibilitatea ulterioara a autoritatilor de reglementare de a accelera acest lucru inseamna ca nu exista nicio retinere”. (124) Exista „livrari fara contact” astazi, ceea ce ar insemna ca omul nu mai vrea sa-l vada pe om, poate de teama (de ce nu?) de a nu fi „infectat”. Unde este omenia astazi? Fata la fata nu mai conteaza? Atunci ce vor deveni oamenii? Mici celule izolate care nu stim cat vor mai trai!

„Fara retineri”. Nu faceti nicio greseala: acesta este limbajul adoptat de capitalismul inclusiv atunci cand isi abandoneaza pretentiile de democratie liberala si trece la modul fascist in toata regula.

Din lucrarile lui Schwab si Malleret reiese clar ca o fuziune fascista a statului si a intreprinderilor, in avantajul celor din urma, sta la baza marii lor resetari.

Sume fenomenale de bani au fost transferate din fondurile publice in buzunarele umflate ale celor 1% inca de la inceputul crizei Covid, dupa cum recunosc chiar ei: „In aprilie 2020, chiar in momentul in care pandemia a inceput sa cuprinda lumea, guvernele din intreaga lume au anuntat programe de stimulare in valoare de cateva mii de miliarde de dolari, ca si cum opt sau noua planuri Marshall ar fi fost puse in aplicare aproape simultan”. (125)

Ei continua: „COVID-19 a rescris multe dintre regulile jocului intre sectorul public si cel privat. […] Interventia binevoitoare (sau nu) mai mare a guvernelor in viata companiilor si in desfasurarea activitatii acestora va depinde de tara si de sector, luand astfel multe forme diferite”. (126)

„Masuri care ar fi parut de neconceput inainte de pandemie ar putea deveni standard in intreaga lume, deoarece guvernele incearca sa impiedice ca recesiunea economica sa se transforme intr-o criza catastrofala.”

„Din ce in ce mai multe apeluri vor fi lansate pentru ca guvernul sa actioneze ca un ‘platitor de ultima instanta’ pentru a preveni sau a stopa valul de concedieri in masa si distrugerea afacerilor declansate de pandemie. Toate aceste schimbari modifica regulile ‘jocului’ politicii economice si monetare.” (127)

Schwab si co-autorul sau saluta perspectiva ca puterile sporite ale statului sa fie folosite pentru a sustine profiturile marilor afaceri.

Acestia scriu: „Una dintre marile lectii ale ultimelor cinci secole in Europa si America este aceasta: crizele acute contribuie la stimularea puterii statului. Asa a fost intotdeauna si nu exista niciun motiv pentru care ar trebui sa fie diferit in cazul pandemiei COVID-19”. (128)

Si adauga: „Privind spre viitor, guvernele vor decide, cel mai probabil, dar cu grade diferite de intensitate, ca este in interesul societatii sa rescrie unele dintre regulile jocului si sa isi sporeasca permanent rolul”. (129)

Ideea de rescriere a regulilor jocului aminteste, din nou, foarte mult de limbajul fascist, la fel ca, desigur, ideea de a creste permanent rolul statului de a ajuta sectorul privat. Totusi – nu-i asa? – Mussolini insusi a spus ca fascismul este mariajul dintre stat si corporatii…

Intr-adevar, merita sa comparam pozitia lui Schwab pe aceasta tema cu cea a dictatorului fascist italian Benito Mussolini, care a raspuns la criza economica din 1931 prin lansarea unui organism special de urgenta, L’Istituto mobiliare italiano, pentru a ajuta intreprinderile.

El a declarat ca acesta era „un mijloc de a conduce in mod energic economia italiana spre faza corporatista, adica spre un sistem care respecta in mod fundamental proprietatea si initiativa privata, dar le leaga strans de stat, care este singurul care le poate proteja, controla si hrani”. (130)

Suspiciunile cu privire la natura fascista a marii resetari a lui Schwab sunt confirmate, desigur, de masurile politienesti de stat care au fost desfasurate in intreaga lume pentru a asigura respectarea masurilor „de urgenta” ale Covidului.

Forta bruta pura care nu se afla niciodata prea mult sub suprafata sistemului corporatist devine din ce in ce mai vizibila atunci cand acesta intra in faza fascista, iar acest lucru este foarte bine evidentiat in cartea lui Schwab si Malleret.

Cuvantul „forta” este folosit de nenumarate ori in contextul Covid-19. Uneori, acest lucru se intampla intr-un context de afaceri, cum ar fi afirmatiile conform carora „COVID-19 a fortat toate bancile sa accelereze o transformare digitala care acum este aici ca sa ramana” sau ca „micro resetarea va forta fiecare companie din fiecare industrie sa experimenteze noi moduri de a face afaceri, de a lucra si de a functiona”. (131)

Dar, uneori, este aplicata direct fiintelor umane, sau „consumatorilor”, asa cum prefera sa ne considere Schwab si cei ca el.

„In timpul lockdown-urilor, multi consumatori care anterior erau reticenti in a se baza prea mult pe aplicatiile si serviciile digitale au fost nevoiti sa isi schimbe obiceiurile aproape peste noapte: vizionarea de filme online in loc sa mearga la cinema, livrarea mancarurilor in loc sa mearga la restaurant, discutiile cu prietenii de la distanta in loc sa se intalneasca cu ei in carne si oase, discutiile cu colegii pe un ecran in loc sa stea de vorba la automatul de cafea, exercitiile fizice online in loc sa mearga la sala si asa mai departe…

Multe dintre comportamentele tehnologice pe care am fost fortati sa le adoptam in timpul izolarii vor deveni, prin familiarizare, mai naturale. Pe masura ce distantarea sociala si fizica persista, faptul de a ne baza mai mult pe platformele digitale pentru a comunica, sau pentru a lucra, sau pentru a cere sfaturi, sau pentru a comanda ceva va castiga, incetul cu incetul, teren asupra obiceiurilor inradacinate anterior”. (132)

In cadrul unui sistem fascist, indivizilor nu li se ofera posibilitatea de a alege daca doresc sau nu sa se conformeze cerintelor acestuia, dupa cum Schwab si Malleret arata foarte clar in ceea ce priveste asa-numita urmarire a contactelor: „Nicio aplicatie voluntara de urmarire a contactelor nu va functiona daca oamenii nu vor sa furnizeze propriile date personale agentiei guvernamentale care monitorizeaza sistemul; daca un individ refuza sa descarce aplicatia (si, prin urmare, sa retina informatii despre o eventuala infectie, miscari si contacte), toata lumea va fi afectata in mod negativ”. (133)

Acesta, reflecta ei, este un alt mare avantaj al crizei Covid fata de cea de mediu, care ar fi putut fi folosita pentru a impune Noua lor Normalitate: „In timp ce pentru o pandemie, majoritatea cetatenilor vor tinde sa fie de acord cu necesitatea de a impune masuri coercitive, ei vor rezista politicilor constrangatoare in cazul riscurilor de mediu, unde dovezile pot fi contestate”. (134)

Aceste „masuri coercitive”, pe care se asteapta sa le acceptam cu totii, vor implica, desigur, niveluri inimaginabile de supraveghere fascista a vietilor noastre, in special in rolul nostru de sclavi salariati.

Scrieti Schwab si Malleret: „Intreprinderile se vor indrepta spre o mai mare supraveghere; la bine si la rau, companiile vor urmari si, uneori, vor inregistra ceea ce face forta lor de munca. Tendinta ar putea lua multe forme diferite, de la masurarea temperaturii corpului cu camere termice la monitorizarea prin intermediul unei aplicatii a modului in care angajatii respecta distantarea sociala”. (135)

Masurile coercitive de un fel sau altul sunt, de asemenea, susceptibile de a fi folosite pentru a forta oamenii sa ia vaccinurile Covid in curs de aliniere.

Schwab este profund conectat la aceasta lume, fiind „pe baza de prenume” cu Bill Gates si fiind salutat de catre Henry McKinnell, presedintele si directorul general al Pfizer Inc., un pilon al Big Pharma, ca fiind „o persoana cu adevarat dedicata unei cauze cu adevarat nobile”.

Prin urmare, nu este surprinzator faptul ca el insista, alaturi de Malleret, ca „o revenire completa la ‘normalitate’ nu poate fi avuta in vedere inainte ca un vaccin sa fie disponibil”. (136)

El adauga: „Urmatorul obstacol este provocarea politica de a vaccina suficient de multi oameni din intreaga lume (suntem colectiv la fel de puternici ca veriga cea mai slaba) cu o rata de conformitate suficient de mare, in ciuda cresterii numarului de anti-vaxxeri”. (137)

„Anti-vaxxerii” se alatura astfel listei lui Schwab de amenintari la adresa proiectului sau, alaturi de protestatarii antiglobalizare si anticorporatism, Gilets Jaunes si toti cei implicati in „conflicte de clasa”, „rezistenta societala” si „reactii politice negative”.

Majoritatea populatiei lumii a fost deja exclusa din procesele de luare a deciziilor prin lipsa de democratie pe care Schwab vrea sa o accentueze prin dominatia corporatista stakeholderista, prin „guvernanta agila”, prin „managementul sistemic totalitar al existentei umane”.

Dar cum se gandeste el sa abordeze „scenariul sumbru” al oamenilor care se revolta impotriva marelui sau reset newnormalist si a celei de-a patra revolutii industriale transumaniste?